Puterea Preoției aaronice
Dumneavoastră şi oficiul Preoţiei aaronice pe care-l deţineţi sunteţi esenţiali în lucrarea Tatălui Ceresc pentru copiii Săi şi pentru pregătirea acestui pământ pentru a Doua Venire a Fiului Său Sfânt.
La o sesiune recentă de instruire pentru autorităţile generale, preşedintele Thomas S. Monson a subliniat din nou îndatoririle şi responsabilităţile deţinătorilor Preoţiei aaronice1. Mă adresez dumneavoastră în spiritul acelei instruiri.
Îndatorirea, îndeplinită în mod adecvat, determină destinul popoarelor şi naţiunilor. Principiul îndeplinirii îndatoririi este atât de fundamental, încât deţinătorii preoţiei sunt avertizaţi: „De aceea, fiecare om să-şi înveţe îndatorirea sa şi să acţioneze în oficiul în care este numit, cu toată sârguinţa”2.
Preşedintele Monson explică: „Chemarea îndatoririi vine în linişte când noi, care deţinem preoţia, răspundem la sarcinile pe care le primim”3. Preşedintele Monson l-a citat pe George Albert Smith: „În primul rând, este îndatorirea dumneavoastră să ştiţi ce doreşte Domnul şi, după aceea, prin puterea şi forţa sfintei Sale preoţii să vă îndepliniţi cu credinţă şi sârguinţă chemarea dumneavoastră, în prezenţa semenilor dumneavoastră, astfel încât oamenii să fie bucuroşi să vă urmeze”4.
Vorbind despre îndatorirea Sa, Domnul a spus: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui”5. „Căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”6. Deoarece Isus Hristos Şi-a îndeplinit îndatorirea, „toţi oamenii pot fi salvaţi supunându-se legilor şi rânduielilor Evangheliei”7. Dragi fraţi, acesta este standardul pe care noi trebuie să-l urmăm.
Din experienţa mea, am observat că dumneavoastră, cei care slujiţi ca diaconi, învăţători şi preoţi, sunteţi cât se poate de dornici, încrezători şi capabili să vă îndepliniţi îndatorirea, chiar aşa cum ne aşteptăm să fiţi. Noi vă admirăm. Vitalitatea dumneavoastră este molipsitoare, calităţile dumneavoastră ne uluiesc, asocierea cu dumneavoastră este revigorantă. Dumneavoastră şi oficiul Preoţiei aaronice pe care-l deţineţi sunteţi esenţiali în lucrarea Tatălui Ceresc pentru copiii Săi şi pentru pregătirea acestui pământ pentru a Doua Venire a Fiului Său Sfânt. Când privim la dumneavoastră şi la chemarea ce o aveţi, nu vă vedem numai vârsta. Pavel a vorbit despre dumneavoastră spunând: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru cei credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”8.
Omului din vechime i-a fost dată
Preoţia după Aaron chemată.
Prin leviţi, preoţi şi prin profeţi,
Copiii lui Dumnezeu au fost binecuvântaţi.
Salvatorul lumii, apoi, a venit
Un om numit Ioan a găsit,
Prin aceeaşi putere spre-a fi botezat
Lucrarea de salvare-a iniţiat.
În zilele din urmă, aceeaşi putere
Pe pământ din nou a fost restaurată,
Ca toate adevărurile Evangheliei
În sufletul cuiva să se nască.
Preoţie aaronică, adevăr sublim,
Ajută-ne să ne pregătim–
Mântuire să primim
Prin al lui Dumnezeu Preaiubit Fiu!
Şi celui care aceste puteri foloseşte–
Nemaifiind doar un simplu băiat
Cu mantia preoţiei îmbrăcat
Noi îi spunem: „Acum eşti bărbat!”9
„Puterea şi autoritatea… Preoţiei aaronice este dreptul de a deţine cheile slujirii îngerilor şi de a administra rânduielile temporale, litera Evangheliei, botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor, în concordanţă cu legămintele şi poruncile”.10 Preşedintele Boyd K. Packer a observat: „Am făcut foarte bine atunci când am distribuit autoritatea preoției. Avem autoritatea preoției stabilită aproape peste tot… Dar distribuirea autorităţii preoţiei a progresat, cred eu, mai mult decât distribuirea puterii preoţiei”11. Pentru bunăstarea veşnică a copiilor lui Dumnezeu, acest lucru trebuie remediat.
Profetul nostru ne-a spus în ce mod se poate face aceasta. Citându-l pe George Q. Cannon, preşedintele Monson a spus: „Vreau să văd întărită puterea preoţiei… Vreau să văd această forţă şi putere răspândite printre toţi deţinătorii preoţiei, începând de la cel mai înalt conducător până la cel mai mic şi mai umil diacon din Biserică. Fiecare bărbat trebuie să caute şi să se bucure de revelaţiile lui Dumnezeu, de lumina cerului care străluceşte în sufletul său şi care-i dă cunoaştere asupra îndatoririlor sale, în ceea ce priveşte acea parte din lucrare care este responsabilitatea lui în preoţia sa”.12
Ce poate să facă un diacon, un învăţător sau un preot pentru a primi spiritul revelaţiei şi a-şi îndeplini cu credinţă şi sârguinţă chemarea? El poate trăi în aşa fel încât să se bucure de puterea Duhului Sfânt, care curăţă, sfinţeşte şi iluminează.
Importanţa acestor lucruri este cuprinsă în aceste cuvinte ale lui Alma: „Şi acum, vă spun vouă că acesta este ordinul după care eu sunt chemat… să predic… generaţiei care se ridică… că trebuie să se pocăiască şi să fie născuţi din nou”13. Când cineva este născut din nou, inima sa se schimbă. Nu mai are dorinţă să facă lucruri rele sau necurate. Simte o dragoste profundă şi statornică faţă de Dumnezeu. Vrea să fie bun, să slujească celorlalţi şi să ţină poruncile.14
Preşedintele Joseph F. Smith a descris experienţa sa cu privire la această schimbare: „Sentimentul care m-a cuprins a fost un sentiment pur de pace, dragoste şi lumină. Am simţit în sufletul meu că dacă păcătuisem… fusesem iertat; că am fost cu adevărat curăţit de păcat; inima mi-a fost înduioşată şi am simţit că nu aş putea răni nici cea mai mică insectă sub piciorul meu. Am simţit de parcă voiam să fac bine pretutindeni, la toată lumea şi în toate lucrurile. Am simţit o viaţă nouă, o dorinţă nouă de a face ceea ce era drept. Nu a mai rămas nici un pic de dorinţă în sufletul meu de a face rău. Eram doar un băieţel, este adevărat… dar acesta era sentimentul care mă cuprinsese şi ştiu că era de la Dumnezeu şi a fost şi a rămas totdeauna ca o mărturie vie pentru mine despre faptul că am fost acceptat de Domnul”15.
Aşa că, vă cerem dumneavoastră, minunaţi fraţi tineri, să vă străduiţi cu sârguinţă să vă „naşteţi din nou”16. Rugaţi-vă să aveţi această mare schimbare în viaţa dumneavoastră. Studiaţi scripturile. Doriţi-vă, mai mult decât orice altceva, să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să deveniţi la fel ca Fiul Său Sfânt. Bucuraţi-vă de tinereţea dumneavoastră, dar „lepădaţi ce [este] copilăresc”17.
Feriţi-vă de discuţii profanatoare şi prosteşti.
Fugiţi de orice rău.
Evitaţi certurile.
Pocăiţi-vă când este nevoie.18
Aceasta vă va ajuta să deveniţi un bărbat matur şi demn. Veţi dobândi calităţi precum sunt curajul, încrederea, umilinţa, credinţa şi bunătatea. Prietenii vă vor admira, părinţii vă vor preţui, fraţii din preoţie vor depinde de dumneavoastră, iar tinerele fete vă vor adora şi vor deveni chiar mai bune datorită dumneavoastră. Dumnezeu vă va cinsti şi va înzestra slujirea dumneavoastră în preoţie cu putere de sus.
Noi, ceilalţi, ne vom face partea noastră. În calitate de părinţi şi bunici, vă vom pregăti pentru o slujire mai credincioasă în împărăţia lui Dumnezeu. În calitate de fraţi ai dumneavoastră, vă vom fi exemple bune de urmat. Vom întări puterea cvorumurilor dumneavoastră. Vom sprijini preşedinţiile cvorumurilor dumneavoastră, când îşi exercită cheile de conducere. Vă vom oferi ocazia de a îndeplini îndatoririle Preoţiei aaronice şi de a vă îndeplini cu credinţă şi sârguinţă chemările din cadrul ei.
Prin slujirea dumneavoastră, vor veni mari binecuvântări asupra Bisericii. „Îngeri vorbesc prin puterea Duhului Sfânt.”19 Şi dumneavoastră puteţi face la fel. Când vorbiţi prin puterea Duhului Sfânt şi oferiţi simbolurile sacre ale împărtăşaniei, bărbaţii şi femeile, băieţii şi fetele se vor strădui să se pocăiască, să-şi mărească credinţa în Hristos şi să aibă totdeauna Spiritul Sfânt cu ei.
Când postiţi şi strângeţi darurile de post, membrii vor fi dornici să-şi modeleze lucrările lor după cele ale Salvatorului. Domnul S-a îngrijit de săraci, de cei asupriţi şi a invitat oamenii, spunând: „Vino şi urmează-Mă”20. Slujirea dumneavoastră de a vă îngriji de cei mai puţin norocoşi ne angajează pe noi în lucrarea Sa sfântă şi ne ajută să ne păstrăm iertarea propriilor noastre păcate din trecut.21
Când „[vizitaţi] casa fiecărui membru”22, să nu vă fie teamă, nici ruşine. Duhul Sfânt vă va da chiar în ceasul acela cuvintele pe care le aveţi de spus, mărturia pe care o aveţi de depus, slujirea pe care o aveţi de oferit.
Eforturile dumneavoastră sârguincioase de a „veghea, întotdeauna, asupra membrilor Bisericii”23, vor da roade. Comportarea dumneavoastră simplă va înduioşa chiar şi inimile celor mai necredincioase persoane şi va slăbi controlul lui Satana asupra lor. Invitaţia pe care o veţi face altora de a veni cu dumneavoastră la Biserică, de a lua cu dumneavoastră din împărtăşanie şi de a sluji cu dumneavoastră, va deveni o binecuvântare binevenită pentru cei pierduţi în umbră, unde lumina Evangheliei este foarte slabă sau nu străluceşte deloc.
O, preaiubiţii mei fraţi tineri, „nu [fiţi] nepăsători de darul care este în [dumneavoastră]”24, pe care l-aţi primit când v-a fost conferită Preoţia aaronică şi aţi fost rânduiţi.
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru… Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
El ne-a… dat o chemare sfântă… care ne-a fost [dată] în Hristos Isus, înainte de veşnicii”25.
Profetul nostru preaiubit „v-a chemat la slujire în cadrul preoţiei”26. Vă salutăm, ne rugăm pentru dumneavoastră, ne bucurăm să slujim cu dumneavoastră şi aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru puterea slujirii dumneavoastră salvatoare.
Depun mărturie că Dumnezeu este Tatăl nostru Veşnic şi locuieşte în ceruri. Isus Hristosul este Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, iar dumneavoastră, deţinători credincioşi ai Preoţiei aaronice, sunteţi emisarii Săi pe pământ, în numele lui Isus Hristos, amin.