Revelaţia personală şi mărturia
Dacă ţinem cu sârguinţă poruncile şi întrebăm cu credinţă, răspunsurile vor veni în felul Domnului şi la timpul stabilit de El.
Cu mulţi ani în urmă, pe când eram studentă la universitate, ascultam conferinţa generală la radio căci nu aveam televizor în micul nostru apartament. Vorbitorii din cadrul conferinţei erau minunaţi, iar eu mă bucuram de o revărsare a Duhului Sfânt.
Îmi amintesc bine când o autoritate generală a vorbit despre Salvator şi slujirea Sa, iar apoi a depus o mărturie arzătoare, Spiritul Sfânt confirmând sufletului meu că el rostise adevărul. În acel moment, ştiam sigur că Salvatorul trăieşte. Ştiam, de asemenea, că aveam parte de revelaţie personală care mi-a confirmat „că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”1.
La vârsta de opt ani, am fost botezată şi confirmată şi am primit darul Duhului Sfânt. A fost o binecuvântare minunată atunci, dar a devenit tot mai important pe măsură ce am crescut şi am simţit darul Duhului Sfânt în multe feluri de atunci.
Deseori, când trecem de la copilărie la adolescenţă iar apoi la maturitate, avem parte de-a lungul drumului de provocări şi experienţe care ne fac să înţelegem faptul că avem nevoie de ajutor divin care vine prin intermediul Spiritului Sfânt. Când apar încercările, ne putem întreba: „Care este răspunsul la problema mea?” şi „Cum pot şti ce să fac?”.
Îmi amintesc adesea relatarea din Cartea lui Mormon despre Lehi când a predat Evanghelia familiei sale. El le-a împărtăşit multe revelaţii şi învăţături despre lucrurile ce urmau să se întâmple în zilele din urmă. Nefi a căutat îndrumarea Domnului pentru a putea înţelege mai bine învăţăturile tatălui său. El a fost edificat, binecuvântat şi inspirat să ştie că învăţăturile tatălui său sunt adevărate. Acest lucru i-a permis lui Nefi să urmeze cu atenţie poruncile Domnului şi să ducă o viaţă neprihănită. El a primit revelaţie personală pentru a fi îndrumat.
Pe de altă parte, fraţii săi se certau între ei din cauză că nu înţelegeau învăţăturile tatălui lor. Atunci, Nefi a pus o întrebare foarte importantă: „L-aţi întrebat voi pe Domnul?”2.
Răspunsul lor nu a fost unul bun: „N-am făcut-o; căci Domnul nu ne face nouă cunoscute asemenea lucruri”3.
Nefi a profitat de ocazie să-i înveţe pe fraţii săi cum să primească revelaţie personală. El a zis: „Nu vă aduceţi aminte de lucrurile pe care Domnul le-a spus? – Dacă nu vă veţi împietri inimile şi cu credinţă Mă veţi întreba pe Mine, crezând că le veţi căpăta, şi cu sârguinţă în ţinerea poruncilor Mele, atunci cu siguranţă aceste lucruri vă vor fi făcute cunoscute?”4.
Modalitatea de a primi revelaţie personală este foarte clară. Trebuie ca noi să ne dorim să primim revelaţie, nu trebuie să ne împietrim inimile şi, apoi, trebuie să cerem având credinţă, crezând cu adevărat că vom primi un răspuns, iar apoi să ţinem cu sârguinţă poruncile lui Dumnezeu.
Nu înseamnă că, de fiecare dată când urmăm acest model şi adresăm o întrebare lui Dumnezeu, răspunsul va veni imediat având fiecare detaliu a ceea ce trebuie făcut. Totuşi, înseamnă că, dacă ţinem cu sârguinţă poruncile şi întrebăm cu credinţă, răspunsurile vor veni în felul Domnului şi la timpul stabilit de El.
Când am fost mică, am crezut că revelaţia personală sau răspunsurile la rugăciuni vor veni prin intermediul unui glas. Într-adevăr, unele revelaţii vin auzind un glas. Totuşi, am învăţat faptul că Spiritul vorbeşte în multe feluri.
Doctrină şi legăminte, secţiunea 6, explică unele modalităţi prin care putem primi revelaţie:
„M-ai întrebat şi, iată, de fiecare dată când M-ai întrebat, ai primit răspuns de la Spiritul Meu”5.
„Eu ţi-am luminat mintea”6.
„Nu ţi-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect?”7.
În alte scripturi, învăţăm mai multe despre primirea revelaţiei:
„Eu îţi voi spune ţie, în inima şi în mintea ta, prin Duhul Sfânt, care va veni asupra ta şi care va trăi în inima ta. Acum iată, acesta este spiritul revelaţiei”8.
„Voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel vei simţi că este drept”9.
„Îţi voi da din Spiritul Meu, care va lumina mintea ta, care va umple sufletul tău cu bucurie”10.
De cele mai multe ori, revelaţia personală va veni în timp ce studiem din scripturi, când ascultăm şi urmăm sfatul profeţilor şi al altor conducători ai Bisericii, şi când căutăm să trăim o viaţă credincioasă, neprihănită. Uneori, inspiraţia va veni prin intermediul unui singur verset din scriptură sau prin intermediul unei propoziţii dintr-o cuvântare din cadrul unei conferinţe. Poate că răspunsul dumneavoastră va veni atunci când copiii de la Societatea Primară intonează un cântec minunat. Acestea toate sunt forme ale revelaţiei.
În primii ani ai restaurării, mulţi membri căutau cu sârguinţă să primească revelaţie şi erau binecuvântaţi şi inspiraţi pentru a şti ce să facă.
Profetul Brigham Young i-a dat surorii Eliza R. Snow responsabilitatea de a ajuta la edificarea şi învățarea surorilor din Biserică. Ea „a predat faptul că fiecare femeie putea primi inspiraţie care s-o îndrume în viaţa personală, în cadrul familiei şi în responsabilităţile din cadrul Bisericii. Ea a zis: «Spuneţi-le surorilor să înainteze şi să-şi îndeplinească îndatoririle, cu umilinţă şi credinţă, iar Spiritul lui Dumnezeu se va revărsa asupra lor şi ele vor fi binecuvântate în lucrările lor. Ajutaţi-le să caute inspiraţie şi nu putere, iar ele vor avea toată puterea pe care înţelepciunea lor le va permite s-o exercite»”11.
Sora Snow le-a învăţat pe surori să caute îndrumare de la Duhul Sfânt. Ea a spus că Duhul Sfânt „satisface şi îndeplineşte orice dorinţă a inimii omului, şi umple orice gol. Când sunt copleşită de acel Spirit, sufletul meu este satisfăcut”12.
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf ne-a învăţat că „revelaţia şi mărturia nu vin întotdeauna cu o forţă copleşitoare. Pentru mulţi oameni, o mărturie vine încet – câte o parte, pe rând”. El continuă, spunând: „Să căutăm cu sinceritate lumina inspiraţiei personale. Să-L rugăm pe Domnul să ne înzestreze mintea şi sufletul cu scânteia credinţei care ne va permite să primim şi să recunoaştem slujirea divină a Spiritului Sfânt”13.
Mărturiile noastre ne dau putere şi ne întăresc atunci când ne confruntăm cu provocări în viaţa de zi cu zi. Unii oameni se confruntă cu probleme grave de sănătate; unii au probleme financiare; alţii au probleme conjugale sau cu copiii lor. Mărturia noastră, combinată cu credinţa noastră în Domnul Isus Hristos şi cunoaşterea noastră despre planul salvării, este cea care ne ajută să trecem peste aceste momente de încercări şi greutăţi.
În cartea Daughters in My Kingdom (Fiice în Împărăţia Mea), citim despre sora Hedwig Biereichel, o femeie din Germania care a avut parte de multă tristeţe şi de multe lipsuri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită dragostei şi a firii sale milostive, şi chiar în timp ce avea mari lipsuri, ea a împărtăşit de bunăvoie din mâncarea sa cu un prizonier de război flămând. Mai târziu, întrebată fiind cum de a reuşit să „menţină mărturia în timpul tuturor acestor încercări”, ea a răspuns: „Nu am menţinut mărturia în timpul acelor vremuri – mărturia m-a menţinut pe mine”14.
Faptul că avem o mărturie puternică nu înseamnă că ea va rămâne întotdeauna aşa. Noi trebuie să o hrănim şi să o întărim pentru ca ea să aibă suficientă putere să ne ajute. Acesta este un motiv pentru care ne „[adunăm] laolaltă deseori” – ca să luăm din împărtăşanie, să ne reînnoim legămintele şi să fim „hrăniţi de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”. Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu este cel care ne ţine „atenţi tot timpul în rugăciune, sprijinindu-[ne] numai pe meritele lui Hristos, care [este] Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei [noastre]”15.
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învăţat: „Atunci când căutaţi în mod potrivit şi aplicaţi spiritul revelaţiei, vă promit că veţi «[merge] în lumina Domnului» (Isaia 2:5; 2 Nefi 12:5). Uneori, spiritul revelaţiei va acţiona imediat şi cu intensitate, alteori cu subtilitate şi în mod treptat, iar de cele mai multe ori cu o asemenea delicateţe încât nu-l veţi putea conştientiza şi recunoaşte. Dar, indiferent de tiparul prin care va veni această binecuvântare, lumina pe care o va aduce va ilumina şi vă va lărgi sufletul, vă va lumina înţelegerea (vezi Alma 5:7; 32:28) şi vă va îndruma şi proteja pe dumneavoastră şi familia dumneavoastră”16.
Domnul doreşte să ne binecuvânteze cu îndrumare, înţelepciune şi călăuzire în viaţa noastră. El doreşte să reverse Spiritul Său asupra noastră. Încă o dată, ca să primim revelaţie personală trebuie să ne dorim să o primim, nu trebuie să ne împietrim inimile, şi apoi trebuie să cerem cu credinţă, crezând cu adevărat că vom primi un răspuns, iar apoi să ţinem cu sârguinţă poruncile lui Dumnezeu. Apoi, când căutăm răspunsuri la întrebările noastre, El ne va binecuvânta cu Spiritul Său. Eu mărturisesc despre acest lucru, în numele lui Isus Hristos, amin.