Acum, când ne întâlnim din nou
Rugăciunea mea este să avem, din plin, Spiritul Domnului cu noi în timp ce ascultăm mesajele de astăzi şi de mâine şi învăţăm acele lucruri pe care Domnul doreşte să le ştim.
Stimaţi fraţi şi stimate surori, ce plăcut este să vă urăm bun venit la cea de-a 181-a Conferinţă Generală Bianuală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.
Această conferinţă marchează 48 de ani – gândiţi-vă, 48 de ani – de când am fost chemat ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli de către preşedintele David O. McKay. Era în luna octombrie a anului 1963. Pare imposibil ca atât de mulţi ani să vină şi să treacă de atunci.
Când suntem ocupaţi, timpul pare să treacă mult prea repede şi ultimele şase luni nu au fost o excepţie pentru mine. Unul dintre evenimentele din această perioadă a fost ocazia pe care am avut-o de a rededica Templul Atlanta, Georgia, în ziua de 1 mai. Am fost însoţit de vârstnicul şi sora M. Russell Ballard, vârstnicul şi sora Walter F. González şi vârstnicul şi sora William R. Walker.
În timpul sărbătorii culturale intitulate „Aurora australă”, desfăşurată în seara de dinaintea rededicării, am privit spectacolul realizat de 2.700 de tineri şi tinere din districtul templului. A fost unul dintre cele mai remarcabile programe pe care le-am văzut şi cei prezenţi în sală s-au ridicat de câteva ori în picioare pentru a ovaţiona.
În ziua următoare, templul a fost rededicat în două sesiuni, în timpul cărora Spiritului Domnului a fost, din belşug, alături de noi.
În cea de-a doua parte a lunii august, preşedintele Henry B. Eyring a dedicat Templul San Salvador, El Salvador. Dânsul a fost însoţit de sora Eyring şi de vârstnicul şi sora D. Todd Christofferson, vârstnicul şi sora William R. Walker şi sora Silvia H. Allred, din preşedinţia generală a Societăţii de Alinare, împreună cu soţul dânsei, Jeffry. Preşedintele Eyring a raportat că a fost un eveniment deosebit de spiritual.
În a doua parte a acestui an, preşedintele Dieter F. Uchtdorf şi sora Uchtdorf vor călători, împreună cu alte autorităţi generale, la Quetzaltenango, Guatemala, unde dânsul va dedica templul nostru de acolo.
Construirea de temple continuă neîntrerupt, dragi fraţi şi surori. Astăzi, am privilegiul să anunţ mai multe temple noi.
În primul rând, doresc să menţionez că nicio clădire construită de Biserică nu este mai importantă decât un templu. Templele sunt locuri în care relaţiile sunt pecetluite pentru a dura de-a lungul eternităţilor. Suntem recunoscători pentru multele temple din lume şi pentru că sunt o binecuvântare în vieţile membrilor noştri.
Anul trecut, Tabernacolul Provo din Ţinutul Utah a fost distrus în măsură considerabilă de un incendiu teribil. Din această clădire minunată, mult iubită de generaţii de sfinţi din zilele din urmă, au rămas numai pereţii exteriori în picioare. După un studiu atent, am hotărât să-l reconstruim, conservând şi restaurând exteriorul, pentru a deveni al doilea templu al Bisericii din oraşul Provo. Templul care există în prezent în Provo este unul dintre cele mai aglomerate temple ale Bisericii şi un al doilea templu va primi numărul tot mai mare de membri credincioşi ai Bisericii, care merg la templu, din Provo şi din comunităţile din împrejurimi.
Îmi face plăcere să anunţ, de asemenea, construirea de temple noi în următoarele locuri: Barranquilla, Columbia; Durban, Africa de Sud; Kinshasa, Republica Democrată Congo; şi Star Valley, Wyoming. În plus, planul nostru de a construi un templu în Paris, Franţa, progresează.
Detaliile cu privire la aceste temple vor fi oferite în viitor, după ce se vor obţine aprobările pentru locul de amplasare şi alte aprobări.
În conferinţele anterioare, am menţionat progresul pe care îl facem în ce priveşte amplasarea templelor mai aproape de membrii noştri. Deşi mulţi membri ai Bisericii pot ajunge uşor la un templu, există încă zone în lume în care templele sunt atât de departe de membrii noştri, încât ei nu-şi permit călătoria necesară pentru a ajunge la ele. Ca urmare, ei nu au posibilitatea să beneficieze de binecuvântările sacre şi eterne pe care le oferă templul. Pentru a oferi ajutor în această privinţă, există ceea ce se numeşte Fondul general de asistenţă a membrilor pentru a merge la templu. Acest fond asigură o vizită la templu celor care altfel nu ar putea merge acolo, dar care doresc cu disperare să aibă această ocazie. Toţi cei care doresc să contribuie la acest fond pot consemna această informaţie pe formularul obişnuit de contribuţii, care se înmânează episcopului în fiecare lună.
Acum, dragi fraţi şi surori, rugăciunea mea este să avem, din plin, Spiritul Domnului cu noi în timp ce ascultăm mesajele de astăzi şi de mâine şi învăţăm acele lucruri pe care Domnul doreşte să le ştim. Mă rog pentru aceasta, în numele lui Isus Hristos, amin.