Răscumpărarea
Prin intermediul lui Hristos, oamenii pot într-adevăr să-şi schimbe viaţa şi să obţină răscumpărarea.
Sunt diverse titluri folosite prin care se face referire la Domnul Isus Hristos. Aceste titluri ne oferă o imagine a diferitelor aspecte ale misiunii ispăşitoare a Domnului. De exemplu, să luăm titlul de „Salvator”. Cu toţii avem idee ce înseamnă să fii salvat, deoarece fiecare dintre noi a fost salvat de la ceva la un moment dat. Copii fiind, sora mea şi cu mine ne jucam într-o bărcuţă pe râu când, în mod neînţelept, am părăsit zona de joacă protejată şi ne-am trezit împinşi de curent înspre pericole neştiute din aval. Auzindu-ne strigătele, tatăl nostru a venit în fugă să ne scape, salvându-ne din calea pericolelor râului. Când mă gândesc la acţiunea de a salva, mă gândesc la acea experienţă.
Titlul de „Mântuitor” oferă o înţelegere similară. „A răscumpăra” înseamnă a cumpăra sau a cumpăra înapoi. Din punct de vedere legal, o proprietate este răscumpărată plătind ipoteca integral sau alte împrumuturi aferente acesteia. În vremea Vechiului Testament, legea lui Moise a oferit diverse modalităţi prin care slujitorii erau eliberaţi sau răscumpăraţi şi proprietăţile puteau fi declarate libere sau răscumpărate prin plata în bani (vezi Leviticul 25:29–32, 48–55).
Într-o scriptură importantă este folosit cuvântul răscumpărare, referindu-se la scoaterea din Egipt a copiilor lui Israel din robie. După acea eliberare, Moise le-a spus: „Pentru că Domnul vă iubeşte… v-a scos [El] cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului” (Deuteronom 7:8).
Subiectul despre cum Iehova i-a răscumpărat pe copiii lui Israel din robie se repetă de multe ori în scripturi. Adesea, acest subiect se repetă pentru a reaminti oamenilor despre bunătatea Domnului de a-i scăpa pe copiii lui Israel de egipteni. Însă, se repetă şi pentru a-i învăţa pe ei că va fi o altă răscumpărare, mai importantă, pentru Israel. Lehi a spus: „Iar Mesia vine la timpul potrivit, pentru ca El să poată mântui pe copiii oamenilor de la cădere” (2 Nefi 2:26).
Psalmistul a scris: „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor” (Psalmii 49:15).
Domnul a spus prin intermediul lui Isaia: „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat” (Isaia 44:22).
Bineînţeles că răscumpărarea la care se face referire în aceste trei scripturi este ispăşirea lui Isus Hristos. Acesta este acel „belşug de răscumpărare” oferit de Dumnezeul nostru iubitor (Psalmii 130:7). Spre deosebire de răscumpărările din legea lui Moise sau din acordurile legale moderne, această răscumpărare nu vine prin „lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur” (1 Petru 1:18). „În [Hristos] avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7). Preşedintele John Taylor ne-a învăţat că datorită sacrificiului Mântuitorului „datoria este plătită, răscumpărarea înfăptuită, legământul îndeplinit, dreptatea satisfăcută, voinţa lui Dumnezeu împlinită, iar toată puterea este… dată în mâinile Fiului lui Dumnezeu” (Teachings of Presidents of the Church: John Taylor [2001], p. 44).
Efectele acestei răscumpărări includ şi biruirea morţii fizice în cazul tuturor copiilor lui Dumnezeu. Şi anume, moartea trupească este biruită şi toţi vor învia. Un alt aspect al acestei răscumpărări făcute de Hristos este victoria asupra morţii spirituale. Datorită suferinţei şi morţii Sale, Hristos a plătit pentru păcatele întregii omeniri, condiţia fiind ca fiecare să se pocăiască.
Astfel, dacă ne pocăim, putem fi iertaţi de păcatele noastre, preţul fiind plătit de Mântuitorul nostru. Aceasta este o veste bună pentru noi toţi: „căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Cei care s-au îndepărtat semnificativ de la cărările dreptăţii au neapărat nevoie de această răscumpărare, iar dacă ei se pocăiesc sincer, au dreptul să o revendice. Dar şi cei care s-au străduit din greu să ducă vieţi bune au neapărat nevoie de această răscumpărare, căci nimeni nu poate ajunge în prezenţa Tatălui fără ajutorul lui Hristos. Astfel, această răscumpărare din dragoste permite legilor dreptăţii şi milei să fie satisfăcute în viaţa tuturor celor care se pocăiesc şi Îl urmează pe Hristos.
„Măreţ e planul lui Dumnezeu
De a fi mântuiţi.
Liberi şi demni să trăim mereu,
Noi, copiii Lui, fericiţi.
(„Măreaţă e a Ta înţelepciune”, Imnuri, nr. 195)
Preşedintele Boyd K. Packer a spus: „Este un Mântuitor, un Mediator, care este dornic şi apt să satisfacă cerinţele dreptăţii şi care are milă faţă de cei care se pocăiesc” („The Mediator”, Ensign, mai 1977, p. 56).
Scripturile, literatura şi experienţele vieţii abundă de poveşti despre răscumpărare. Prin intermediul lui Hristos, oamenii pot într-adevăr să-şi schimbe viaţa şi să obţină răscumpărarea. Îmi plac aceste poveşti despre răscumpărare.
Am un prieten care, în tinereţe, nu a urmat învăţăturile lui Hristos. Când era tânăr adult, el şi-a dat seama ce pierduse din cauză că nu trăise conform principiilor Evangheliei. El s-a pocăit, şi-a schimbat viaţa şi a fost fidel unui stil de viaţă neprihănit. Într-o zi, după mulţi ani de când îl ştiu din tinereţe, m-am întâlnit cu el în templu. Lumina Evangheliei strălucea în ochii lui şi am simţit că era un membru devotat al Bisericii care încearcă să trăiască din plin conform Evangheliei. Povestea lui este una despre răscumpărare.
Odată, am intervievat o femeie pentru a se boteza care se făcea vinovată de comiterea unui păcat grav. În timpul interviului am întrebat-o dacă înţelegea că nu va mai putea să comită acel păcat. Emoţionată profund, vizibil în ochii şi vocea sa, ea a spus: „O, domnule preşedinte, nu aş putea repeta acel păcat. Acesta este motivul pentru care vreau să fiu botezată – să fiu curăţită de efectele acelui păcat teribil”. Povestea ei este una despre răscumpărare.
Când am fost la conferinţe de ţăruş şi la alte adunări în ultimii ani, am reamintit sfatul preşedintelui Thomas S. Monson de a-i salva pe membrii Bisericii mai puţin activi. La o conferinţă de ţăruş, am relatat o poveste despre un membru mai puţin activ care a devenit pe deplin activ după ce episcopul său şi alţi conducători l-au vizitat acasă, i-au spus că au nevoie de el şi i-au dat o chemare să slujească în episcopie. Omul din poveste nu numai că a acceptat chemarea, dar şi-a schimbat viaţa şi obiceiurile şi a devenit pe deplin activ în Biserică.
Un prieten de-al meu se afla în congregaţia unde am spus acea relatare. Chipul său s-a schimbat vizibil în timp ce relatam povestea. El mi-a trimis un e-mail a doua zi spunându-mi că sentimentele datorită cărora a reacţionat la poveste le-a avut fiindcă şi povestea socrului său despre reactivare în Biserică era foarte similară cu cea pe care o spusesem eu. El mi-a spus că, în urma unei vizite similare a unui episcop şi a unei invitaţii de a sluji în Biserică, socrul său şi-a reevaluat viaţa şi mărturia, a făcut schimbări majore în viaţa lui şi a acceptat chemarea. Acel bărbat reactivat are acum 88 de urmaşi care sunt membri activi în Biserică.
La o adunare, câteva zile mai târziu, am relatat ambele poveşti. În ziua următoare, am primit un alt e-mail care începea aşa: „Aceea este şi povestea tatălui meu”. În acel e-mail de la un preşedinte de ţăruş, am aflat cum tatăl său fusese invitat să slujească în Biserică, deşi nu fusese activ şi avea unele obiceiuri ce trebuiau schimbate. El a acceptat invitaţia, iar pe parcurs, s-a pocăit, în cele din urmă a slujit ca preşedinte de ţăruş şi, apoi, ca preşedinte de misiune, punând astfel temelia ca urmaşii săi să fie membri fideli ai Bisericii.
După câteva săptămâni, am relatat cele trei poveşti la o altă conferinţă de ţăruş. După adunare, un om a venit la mine şi mi-a spus că aceea nu era povestea tatălui său. Era povestea lui. El mi-a spus despre întâmplările care l-au făcut să se pocăiască şi să redevină activ în Biserică. Şi astfel a decurs. Reamintind sfatul de a-i salva pe cei mai puţin activi, am văzut şi auzit o poveste după alta despre oameni care au răspuns invitaţiilor de a se întoarce şi de a-şi schimba viaţa. Am auzit o poveste după alta, despre răscumpărare.
Deşi nu-L putem răsplăti niciodată pe Mântuitor pentru plata Sa făcută în numele nostru, planul mântuirii apelează la eforturile noastre considerabile de a ne pocăi pe deplin şi de a face voia lui Dumnezeu. Apostolul Orson F. Whitney a scris:
Al sufletului Salvator
Şi-al meu puternic Creator.
Prin forţa-I, El m-a înălţat,
Cupa-mi amară-n dulce-a schimbat.
Celui ce-I mulţumesc mereu
E-al lui Israel Dumnezeu.
Nicicând nu pot să-Ţi răsplătesc,
Însă eu pot să Te iubesc. Cuvântu-Ţi
e-ncântarea mea,
Bucurie ziua, vis noaptea.
Toată viaţa-I voi proclama,
Voi respecta voinţa Ta.
(„Salvator şi Mântuitor”, Imnuri, nr. 70)
Îmi depun mărturia despre puterea ispăşirii lui Hristos. Când ne pocăim şi venim la El, noi putem primi toate binecuvântările vieţii veşnice. Fie ca noi să facem astfel, să avem propria poveste despre răscumpărare, este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.