Importanţa unui nume
Să dezvoltăm… obiceiul de a spune clar că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este numele prin care Însuşi Domnul a poruncit că vom fi cunoscuţi.
Vârstnice Hales, noi toţi ne exprimăm dragostea profundă şi suntem recunoscători pentru faptul că sunteţi aici, în această dimineaţă.
Din luna aprilie, când a avut loc ultima conferinţă generală, în repetate rânduri mintea mea s-a concentrat asupra subiectului cu privire la importanţa unui nume. În ultimele câteva luni, în familia noastră s-au născut câţiva strănepoţi. Deşi se pare că vin mai repede decât pot ţine pasul cu ei, fiecare copil este o completare binevenită în familia noastră. Fiecare a primit un nume special ales de părinţii lui, un nume cu care să fie cunoscut de-a lungul întregii lui vieţi, distingându-l de oricine altcineva. Acest lucru este adevărat în fiecare familie şi este, de asemenea, adevărat în rândul celorlalte religii.
Domnul Isus Hristos ştia cât de important era ca Biserica Sa să fie numită cu claritate în aceste zile din urmă. În secţiunea 115 din Doctrină şi legăminte, El Însuşi a numit Biserica: „Pentru că aşa se va numi Biserica Mea în ultimele zile, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” (versetul 4).
Şi regele Beniamin şi-a învăţat poporul după cum ni se spune în Cartea lui Mormon:
„Doresc ca să luaţi asupra voastră numele lui Hristos, toţi aceia care aţi intrat într-un legământ cu Dumnezeu, că veţi fi supuşi până la sfârşitul vieţilor voastre…
Şi aş dori ca să vă aduceţi aminte, de asemenea, că acesta este numele pe care am spus că vi-l voi da şi care nu se va şterge niciodată decât prin încălcarea legii; de aceea, aveţi grijă să nu încălcaţi legea, pentru ca numele să nu fie şters din inima voastră” (Mosia 5:8, 11).
Noi luăm numele lui Hristos asupra noastră în apele botezului. Noi reînnoim efectul acelui botez în fiecare săptămână când luăm din împărtăşanie, acest lucru semnificând dorinţa de a lua asupra noastră numele Său şi promisiunea să ne amintim totdeauna de El (vezi D&L 20:77, 79).
Vă daţi seama dumneavoastră cât de binecuvântaţi suntem să luăm asupra noastră numele Preaiubitului şi Singurului Fiu Născut al lui Dumnezeu? Înţelegem noi cât de important este acest lucru? Numele Salvatorului este singurul nume sub cer prin care omul poate fi salvat (vezi 2 Nefi 31:21).
După cum vă amintiţi, preşedintele Boyd K. Packer a discutat despre importanţa numelui Bisericii în cadrul ultimei conferinţe generale din aprilie. El a explicat că „supuşi faţă de revelaţie, noi ne numim Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, şi nu Biserica Mormonă” („Îndrumaţi de Spiritul Sfânt”, Liahona, mai 2011, p. 30).
Deoarece numele întreg al Bisericii este atât de important, eu repet revelaţiile din scripturi, instrucţiunile Primei Preşedinţii din scrisorile din anii 1982 şi 2001 şi cuvintele altor profeţi care i-au îndemnat pe membrii Bisericii să apere şi să explice lumii că Biserica este cunoscută sub numele Domnului Isus Hristos. Acesta este numele cu care Domnul ne va chema în ultima zi. Este numele prin care Biserica Sa se va deosebi de toate celelalte.
M-am gândit mult de ce Salvatorul a dat Bisericii Sale restaurate un nume format din zece cuvinte. Poate părea lung, dar dacă ne gândim la el ca la o descriere generală a Bisericii, deodată devine minunat de scurt, sincer şi direct. Cum ar putea altă descriere să fie mai directă şi clară şi să fie exprimată totuşi în aşa puţine cuvinte?
Fiecare cuvânt clarifică şi este absolut necesar. Faptul că Biserica este menţionată ca un substantiv articulat cu articolul hotărât clarifică şi indică poziţia unică a Bisericii restaurate printre religiile din lume.
Cuvintele Biserica lui Isus Hristos declară că ea este Biserica Lui. În Cartea lui Mormon, Isus ne învaţă: „Şi cum ar putea această Biserică să fie a Mea dacă nu ar fi numită după numele Meu? Căci dacă o Biserică ar fi numită după numele lui Moise, atunci aceasta ar fi Biserica lui Moise; sau dacă ar fi numită după numele unui om [cum ar fi Mormon], atunci aceasta ar fi Biserica unui om; dar dacă ar fi numită după numele Meu, atunci aceasta este Biserica Mea, cu condiţia ca aceasta să fie zidită pe Evanghelia Mea” (3 Nefi 27:8).
Cuvintele din Zilele din Urmă explică faptul că este aceeaşi Biserică precum Biserica pe care Isus Hristos a stabilit-o în timpul slujirii Sale din timpul vieţii muritoare, dar restaurată în aceste zile din urmă. Noi ştim că a fost o lepădare de credinţă sau o apostazie, fiind necesară restaurarea Bisericii Sale adevărate şi complete în zilele noastre.
Cuvântul Sfinţii înseamnă că membrii ei Îl urmează şi se străduiesc să facă voia Sa, să ţină poruncile Lui şi se pregătesc să trăiască, din nou, în prezenţa Sa şi a Tatălui nostru Ceresc. Sfânt se referă, pur şi simplu, la cei care caută să aibă vieţi sfinte făcând legământul de a-L urma pe Hristos.
Numele pe care Salvatorul l-a dat Bisericii Sale ne spune exact cine suntem şi în ce credem. Noi credem că Isus Hristos este Salvatorul şi Mântuitorul lumii. El a ispăşit pentru toţi aceia care se vor pocăi de păcatele lor, El a rupt legăturile morţii şi a făcut ca învierea morţilor să fie sigură. Noi Îl urmăm pe Isus Hristos. Şi la fel cum a spus regele Beniamin poporului său, reafirm şi eu, astăzi, pentru noi toţi: „Să vă aduceţi aminte să păstraţi numele [Său] scris pentru totdeauna în inimile voastre” (Mosia 5:12).
Nouă ni s-a cerut să fim martorii Săi „în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile” (Mosia 18:9). Aceasta înseamnă că trebuie să fim dornici să dăm altora posibilitatea să afle pe cine urmăm şi cărei Biserici îi aparţinem: Biserica lui Isus Hristos. Cu siguranţă noi vrem să facem aceasta în spiritul dragostei şi al mărturiei. Noi dorim să-L urmăm pe Salvator declarând, simplu şi clar, dar umili, că suntem membrii Bisericii Sale. Îl urmăm pe El, fiind sfinţi din zilele din urmă – ucenici din zilele din urmă.
Deseori, oamenilor şi organizaţiilor li se dau de către alţii porecle. O poreclă poate fi o formă prescurtată a numelui sau poate deriva dintr-un eveniment sau unele caracteristici fizice sau de alt gen. Deşi poreclele nu au acelaşi statut sau semnificaţie ca numele adevărat, ele pot fi folosite corespunzător.
Biserica Domnului, atât în timpurile străvechi, cât şi în cele moderne, a avut porecle. În timpul Noului Testament, sfinţii erau numiţi Creştini deoarece ei declarau deschis credinţa în Isus Hristos. Acel nume, folosit la început cu un sens lipsit de consideraţie de calomniatorii lor, este acum un nume de distincţie; şi noi suntem onoraţi să fim numiţi Biserică creştină.
Membrii noştri au fost numiţi mormoni deoarece noi credem în Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos. Alţii pot încerca să folosească cuvântul mormon într-un sens mai larg pentru a include şi a se referi la cei care au părăsit Biserica şi au format diverse grupuri separate. Folosirea acestui nume într-un astfel de sens duce doar la confuzie. Suntem recunoscători mijloacelor de comunicare în masă pentru eforturile de a se reţine de la folosirea cuvântului mormon într-un mod care ar putea determina publicul să confunde Biserica cu poligamii sau alte grupuri fundamentaliste. Permiteţi-mi să declar în mod clar că niciun grup poligam, inclusiv cele care se numesc singure grupuri fundamentaliste mormone sau cu alte derivate din numele nostru, nu au nicio afiliere de niciun fel cu Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.
Deşi mormon nu este numele întreg şi corect al Bisericii şi cu toate că a fost dat iniţial de calomniatorii noştri în timpul primilor noştri ani de persecuţie, a devenit o poreclă acceptabilă când este vorba de membri, dar nu de instituţie. Nu trebuie să oprim folosirea numelui de mormon când este adecvat, dar trebuie să continuăm să punem accentul pe numele întreg şi corect al Bisericii. Cu alte cuvinte, trebuie să evităm şi să descurajăm folosirea termenului „Biserica Mormonă”.
De-a lungul anilor, în timp ce am îndeplinit sarcini care mi-au fost desemnate în jurul lumii, am fost întrebat de multe ori, dacă aparţin Bisericii Mormone. Răspunsul meu a fost: „Sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos. Deoarece credem în Cartea lui Mormon, care este denumită după un profet conducător din vechea Americă şi este un alt testament al lui Isus Hristos, noi suntem denumiţi uneori mormoni”. De fiecare dată, acest răspuns a fost bine primit şi, de fapt, mi-a oferit multe ocazii de a explica restaurarea plenitudinii Evangheliei în aceste zile din urmă.
Dragi fraţi şi surori, gândiţi-vă numai la ce impact putem avea răspunzând în mod simplu prin folosirea numelui întreg al Bisericii, aşa cum Domnul a declarat că trebuie să facem. Şi dacă nu puteţi folosi imediat întregul nume, cel puţin spuneţi: „Eu aparţin Bisericii lui Isus Hristos” şi, mai târziu, explicaţi titulatura: „a Sfinţilor din Zilele din Urmă”.
Unii ar putea întreba despre site-urile Internet cum ar fi Mormon.org, ca şi despre diferite campanii de presă iniţiate de Biserică. După cum am spus, referirea în mod colectiv la membri ca fiind mormoni este uneori corespunzătoare. În mod practic, cei care nu aparţin religiei noastre ne caută folosind acest termen. Dar odată ce deschideţi Mormon.org, numele corect al Bisericii este explicat la pagina de început şi el apare pe fiecare pagină suplimentară de pe site. Ar fi nepotrivit să ne aşteptăm ca oamenii să scrie numele întreg al Bisericii atunci când ne caută sau când se conectează pe site-ul nostru.
Deşi aceste cerinţe practice pot continua, ele nu trebuie să-i împiedice pe membri să folosească numele întreg al Bisericii ori de câte ori este posibil. Să dezvoltăm în cadrul familiilor noastre, în timpul activităţilor Bisericii şi în interacţiunile noastre zilnice obiceiul de a spune clar că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este numele prin care Însuşi Domnul a poruncit că vom fi cunoscuţi.
Un sondaj recent al opiniei publice a arătat că prea mulţi oameni încă nu înţeleg corect faptul că termenul de mormon se referă la membrii Bisericii noastre. Şi o mare parte a oamenilor nu sunt încă siguri că mormonii sunt creştini. Chiar dacă aceştia citesc despre munca organizaţiei noastre din toată lumea oferită în urma uraganelor, cutremurelor, inundaţiilor şi foametei prin, „O mână de ajutor de la mormoni”, ei nu asociază eforturile noastre umanitare cu faptul că noi suntem o organizaţie creştină. Cu siguranţă ar fi mai uşor pentru ei să înţeleagă că noi credem în Salvator şi Îl urmăm, dacă ne referim la noi înşine ca fiind membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. În acest fel, cei care aud cuvântul mormon vor ajunge să asocieze acest cuvânt cu numele nostru revelat şi cu oamenii care Îl urmează pe Isus Hristos.
Aşa cum a cerut Prima Preşedinţie prin scrisoarea din 23 februarie 2001: „Folosirea numelui revelat, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… este tot mai importantă în responsabilitatea noastră de a proclama numele Salvatorului în întreaga lume. Din acest motiv, vă rugăm ca atunci când ne referim la Biserică să folosim numele întreg oriunde este posibil”.
De mult, în anul 1948 la conferinţa generală, preşedintele George Albert Smith a spus: „Dragi fraţi şi surori, când părăsim conferinţa astăzi, vă puteţi asocia cu diferite grupuri religioase din lume, dar amintiţi-vă că există o singură Biserică în toată lumea care, prin poruncă divină poartă numele lui Isus Hristos, Domnul nostru” (din Conference Report, octombrie 1948, p. 167).
Dragi fraţi şi surori, să ne amintim şi noi acest sfat când părăsim conferinţa în această dimineaţă. Să facem astfel încât mărturiile noastre despre El să fie auzite, iar dragostea noastră faţă de El să fie mereu în inimile noastre, mă rog, în numele Său, Domnul Isus Hristos, amin.