Misionarii sunt o comoară a Bisericii

Vârstnicul Kazuhiko Yamashita

din Cei Şaptezeci

Sunt recunoscător că misionarii sunt chemaţi de Domnul, că ei răspund acelei chemări şi că slujesc pretutindeni în lume.

Într-o seară, acum câţiva ani, un misionar nou chemat pe nume vârstnicul Swan şi colegul său senior japonez au venit să viziteze casa noastră. Din fericire, eram acasă, aşa că i-am invitat înăuntru. Când i-am salutat la uşă, ochii mi-au fost atraşi de paltonul pe care-l purta vârstnicul Swan. Fără să mă gândesc, i-am spus: „Porţi un palton frumos!”. Totuşi, nu era un palton nou, ci era mai degrabă uzat. Am presupus că paltonul pe care-l purta vârstnicul Swan era unul pe care misionarul dinaintea lui decisese să-l lase în apartamentul misionarilor.

Dar vârstnicul Swan mi-a răspuns imediat la cele spuse şi era complet invers de ceea ce crezusem eu. Într-o japoneză nesigură a răspuns: „Da, este un palton bun. Tatăl meu a purtat acest palton când a slujit ca misionar în Japonia, în urmă cu peste 20 de ani”.

Tatăl lui slujise în Misiunea Okayama, Japonia. Iar când fiul său a plecat să slujească în misiune în Japonia, el i-a dat paltonul său. În această fotografie se vede acel palton pe care l-au purtat în Japonia cele două generaţii de vârstnici Swan.

Am fost impresionat când am auzit cuvintele vârstnicului Swan. Şi am înţeles acum motivul pentru care vârstnicul Swan purta paltonul tatălui său în timp ce făcea prozelitism. Vârstnicul Swan începuse misiunea sa moştenind dragostea tatălui său pentru Japonia şi poporul ei.

Sunt sigur că unii dintre dumneavoastră aţi trecut prin ceva asemănător. Mai mulţi misionari care slujesc în Japonia mi-au spus că taţii, mamele sau bunicii ori unchii lor au slujit, de asemenea, în misiuni în Japonia.

Aş vrea să-mi exprim dragostea sinceră, respectul şi sentimentele mele de recunoştinţă faţă de toţi misionarii care au slujit peste tot în lume. Sunt convins că cei pe care i-aţi ajutat să se convertească nu v-au uitat. „Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui care aduce veşti bune … !”¹

Eu sunt unul dintre acei convertiţi. Am fost convertit când aveam 17 ani, pe când eram elev la liceu. Misionarul care m-a botezat a fost vârstnicul Rupp din Idaho. A fost eliberat de curând din chemarea de preşedinte de ţăruş în Idaho. Nu l-am mai văzut de când eram membru nou botezat, dar am corespondat cu el prin e-mail şi am vorbit la telefon. Nu l-am uitat niciodată. Figura sa amabilă, zâmbitoare este întipărită în mintea mea. El a fost foarte fericit când a auzit că sunt bine.

Când aveam 17 ani, nu am înţeles cu adevărat mesajul pe care mi l-au predat misionarii. Totuşi, am avut un sentiment special în ceea ce-i privea pe misionari şi am vrut să devin la fel ca ei. Şi am simţit dragostea lor profundă şi statornică.

Permiteţi-mi să vă povestesc despre ziua în care am fost botezat. Era în data de 15 iulie şi era o zi toridă. O femeie a fost şi ea botezată în acea zi. Bazinul pentru botez fusese realizat de misionari şi nu arăta prea grozav.

După ce am fost botezaţi am şi fost confirmaţi. Mai întâi, sora a fost confirmată de vârstnicul Lloyd. Am stat pe scaun la fel ca ceilalţi membri ai Bisericii, am închis ochii şi am ascultat în linişte. Vârstnicul Lloyd a confirmat-o, iar apoi a început să-i dea o binecuvântare. Totuşi, vârstnicul Lloyd s-a oprit, aşa încât mi-am deschis ochii şi l-am privit cu mare atenţie.

Chiar şi astăzi îmi pot aminti foarte bine acel moment. Ochii vârstnicului Lloyd erau plini de lacrimi. Şi, pentru prima dată în viaţa mea, am fost învăluit de Spiritul Sfânt. Şi prin Spiritul Sfânt am avut convingerea fermă că vârstnicul Lloyd ne iubea şi că Dumnezeu ne iubea.

Apoi, a venit rândul meu să fiu confirmat. Din nou, vârstnicul Lloyd a înfăptuit confirmarea. Şi-a aşezat mâinile pe creştetul capului meu şi m-a confirmat membru al Bisericii, a revărsat darul Duhului Sfânt şi, apoi, a început să-mi dea o binecuvântare. Şi, din nou, s-a oprit din vorbit. Dar acum înţelegeam ce se întâmpla. Am ştiut cu adevărat, prin intermediul Duhului Sfânt, că misionarii mă iubeau şi că Dumnezeu mă iubea.

Aş dori acum să spun câteva cuvinte misionarilor care în prezent slujesc în misiuni peste tot în lume. Atitudinea dumneavoastră şi dragostea pe care o arătaţi faţă de ceilalţi sunt mesaje foarte importante. Chiar dacă eu nu am putut să înţeleg imediat toate doctrinele pe care mi le-au predat misionarii, am simţit că marea lor dragoste şi faptele lor numeroase de bunătate m-au învăţat lecţii importante. Mesajul dumneavoastră este un mesaj al dragostei, un mesaj al speranţei şi un mesaj al credinţei. Atitudinea dumneavoastră invită Spiritul, iar Spiritul este Cel care ne permite să înţelegem lucrurile care sunt importante. Ceea ce vreau să vă transmit este că, prin dragostea dumneavoastră, împărţiţi dragostea lui Dumnezeu. Sunteţi o comoară a acestei Biserici. Vă sunt foarte recunoscător tuturor pentru pentru sacrificiul şi pentru dedicarea dumneavoastră.

De asemenea, aş vrea să vă vorbesc vouă, viitorilor misionari. În propria mea familie, patru dintre copiii noştri au slujit în misiuni şi al cincilea copil al nostru care va fi misionar va merge la Centrul de pregătire a misionarilor din Provo la sfârşitul acestei luni. Anul viitor, mezinul nostru plănuieşte să slujească în misiune după absolvirea liceului.

Aşadar, mă adresez fiilor mei şi tuturor acelora care vă pregătiţi să slujiţi în misiune. Este necesar să luaţi trei lucruri cu voi în misiune:

dorinţa de a predica Evanghelia. Domnul vrea să-I cercetaţi oile şi să vă îngrijiţi de ele². Peste tot în lume vă aşteaptă oameni. Vă rog să mergeţi repede acolo unde sunt ei. Nimeni nu se străduieşte mai mult decât misionarii să meargă să salveze alţi oameni. Eu sunt unul dintre cei salvaţi;
dezvoltaţi-vă mărturia. Domnul vă cere „inima şi un suflet binevoitor”³;
iubiţi-i pe ceilalţi, exact la fel ca vârstnicul Swan, care a adus cu el în misiune paltonul şi dragostea tatălui său pentru Japonia şi pentru poporul ei.

Iar aceia dintre voi care nu ştiţi cum să vă pregătiţi, vă rog să mergeţi şi să vorbiţi cu episcopul vostru. Ştiu că el vă va ajuta.

Sunt recunoscător că misionarii sunt chemaţi de Domnul, că ei răspund acelei chemări şi că slujesc pretutindeni în lume. Permiteţi-mi să vă spun tuturor, preaiubiţi misionari care aţi slujit în misiuni: Sunt cu adevărat recunoscător pentru toate eforturile dumneavoastră. Sunteţi o comoară a acestei Biserici. Şi fie ca dumneavoastră să continuaţi întotdeauna să fiţi misionari şi să acţionaţi ca ucenici ai lui Hristos.

Mărturisesc că suntem copiii Tatălui nostru din Cer, că El ne iubeşte şi că El L-a trimis pe Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos, ca noi să ne putem întoarce în prezenţa Sa. Spun aceste lucruri în numele sfânt lui Isus Hristos, amin.