Cvorumul vârstnicilor

Vârstnicul D. Todd Christofferson

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Faptul de a avea un singur cvorum al Preoției lui Melhisedec într-o episcopie unește deținătorii preoției pentru a îndeplini toate aspectele ce țin de lucrarea salvării.

La scurt timp după ce Biserica a fost organizată în această ultimă dispensație, Domnul a spus într-o revelație: „Și, prin rugăciunea voastră făcută cu credință, veți primi legea Mea, pentru ca voi să puteți cunoaște cum să guvernați Biserica Mea și să aveți toate lucrurile în ordine înaintea Mea”¹. Acest principiu a fost urmat în Biserică – iar acea promisiune a fost onorată de Domnul – de atunci înainte. Tipare despre organizarea și slujirea în cadrul preoției au fost revelate din când în când, începând cu profetul Joseph Smith, când au fost stabilite oficii și cvorumuri ale preoției în zilele noastre. Îmbunătățiri semnificative au fost revelate și implementate în timpul conducerii președinților Brigham Young, John Taylor și Spencer W. Kimball printre alții, cu privire la Cvorumul celor Doisprezece, Cei Șaptezeci, înalții preoți și alte oficii și cvorumuri atât din cadrul Preoției aaronice, cât și al Preoției lui Melhisedec.² Iar acum câteva momente, într-o declarație istorică, președintele Russell M. Nelson a anunțat o altă modificare importantă.

Aș vrea să repet o parte din remarcile dumnealui: „În această seară, vă anunțăm o restructurare importantă a cvorumurilor noastre ale Preoției lui Melhisedec în vederea realizării lucrării Domnului într-un mod mai eficient. În fiecare episcopie, înalții preoți și vârstnicii vor face parte, împreună, dintr-un singur cvorum al vârstnicilor… [și] alcătuirea [cvorumului înalților preoți la nivel de țăruș] va ține cont de chemările actuale în cadrul preoției”.

Președintele Nelson a adăugat:

„Aceste modificări au fost făcute ca urmare a studiului făcut timp de mai multe luni. Am simțit nevoia stringentă de a îmbunătăți modul în care ne îngrijim de membrii noștri… Pentru a îmbunătăți aceste lucruri, trebuie să ne întărim cvorumurile preoției pentru a oferi mai multe îndrumări privind slujirea cu dragoste și sprijinul pe care Domnul îl dorește pentru sfinții Săi.

Aceste modificări sunt inspirate de Domnul. Când le implementăm, vom deveni mai eficienți decât am fost [vreodată] înainte”³.

La îndrumarea Primei Președinții, vârstnicul Ronald A. Rasband și cu mine vom oferi câteva detalii suplimentare care, sperăm că vor răspunde la întrebările pe care le aveți.

Cvorumurile vârstnicilor și înalților preoți

În primul rând, pentru a sublinia din nou, care sunt modificările ce privesc grupurile înalților preoți și cvorumurile vârstnicilor? În episcopii, membrii cvorumurilor vârstnicilor și ai grupurilor înalților preoți vor fi face parte dintr-un singur cvorum al Preoției lui Melhisedec, care va avea o singură președinție a cvorumului. Acest cvorum, având mai mulți membri și fiind mai unit, se va numi „cvorumul vârstnicilor”. Se va renunța la grupurile înalților preoți. Din cvorumul vârstnicilor fac parte toți vârstnicii și potențialii vârstnici din episcopie, precum și înalții preoți care nu slujesc în prezent în episcopat, în președinția țărușului sau în Înaltul Consiliu ori nu sunt patriarhi în activitate. Cvorumul înalților preoți din cadrul țărușului va fi compus din toți acei înalți preoți care slujesc în prezent în președinția țărușului, în episcopate, în Înaltul Consiliu ori sunt patriarhi în activitate.

Președinția cvorumului vârstnicilor

Cum se va organiza președinția cvorumului vârstnicilor? Președinția țărușului va elibera conducerea prezentă a grupurilor înalților preoți și președințiile cvorumurilor vârstnicilor și va chema un nou președinte și noi consilieri ai cvorumului vârstnicilor în fiecare episcopie. Din noua președinție a cvorumului vârstnicilor pot face parte vârstnici și înalți preoți, de diferite vârste și cu diferite grade de experiență, care slujesc împreună într-o singură președinție a cvorumului. În calitate de președinte al cvorumului sau de consilier în președinție poate sluji fie un vârstnic, fie un înalt preot. Aceasta nu înseamnă că înalții preoți își asumă conducerea cvorumurilor vârstnicilor. Ne așteptăm ca vârstnicii și înalții preoți să lucreze împreună în orice formulă în președinția cvorumului și în slujirea din cadrul cvorumului. Aceste modificări cu privire la cvorumuri trebuie implementate cât mai curând posibil.

Oficiile preoției în cvorumul vârstnicilor

Schimbă această modificare a structurii cvorumului oficiul preoției deținut de membrii cvorumului? Nu, această acțiune nu anulează niciun oficiu al preoției la care oricare membru al cvorumului a fost rânduit în trecut. După cum știți, un bărbat poate fi rânduit la diferite oficii ale preoției de-a lungul vieții sale, iar acesta nu-și pierde sau nu renunță la nicio rânduire anterioară când este rânduit la un oficiu nou. Deși, în anumite situații, un deținător al preoției poate sluji în mai multe oficii în același timp, cum ar fi un înalt preot care slujește și ca patriarh sau episcop, de regulă, acesta nu îndeplinește funcții în toate oficiile preoției în același timp. De exemplu, episcopii și Cei Șaptezeci nu slujesc în mod activ în aceste oficii odată ce sunt eliberați sau sunt numiți autorități generale emerite. Așadar, indiferent de ce alt oficiu sau alte oficii ale preoției poate deține un bărbat, în timp ce este membru al cvorumului vârstnicilor, acesta slujește ca vârstnic.

Cu ani în urmă, președintele Boyd K. Packer a declarat că „preoția este mai mare decât oricare dintre oficiile sale… Preoția nu este divizibilă. Un vârstnic deține la fel de multă preoție ca un apostol. (Vedeți D&L 20:38.) Când unui bărbat [i se conferă preoția], el o primește pe toată. Totuși, există oficii în cadrul preoției – diviziuni de autoritate și responsabilitate… Uneori, se vorbește despre un oficiu ca fiind «mai mare decât» sau «mai mic decât» un alt oficiu. Oficiile din cadrul Preoției lui Melhisedec nu sunt «mai mari» sau «mai mici», ci reprezintă diferite sfere de slujire”⁴. Frați, sper cu toată puterea mea ca noi să nu mai spunem că suntem „avansați” la un alt oficiu al Preoției lui Melhisedec.

Vârstnicii vor continua să fie rânduiți înalți preoți când sunt chemați în președinția unui țăruș, într-un Înalt Consiliu sau episcopat – sau, în alte situații, după cum hotărăște președintele de țăruș în spiritul rugăciunii și prin inspirație. Când înalții preoți își încheie slujirea într-o președinție a țărușului, într-un Înalt Consiliu sau într-un episcopat, aceștia se vor alătura cvorumului vârstnicilor din episcopia lor.

Îndrumare oferită președintelui cvorumului vârstnicilor

Cine îndrumă lucrarea președintelui cvorumului vârstnicilor? Președintele de țăruș prezidează asupra Preoției lui Melhisedec în țărușul său. De aceea, președintele cvorumului vârstnicilor răspunde în mod direct președintelui de țăruș, care oferă instruire și îndrumare de la președinția țărușului și prin Înaltul Consiliu. De asemenea, episcopul, ca înalt preot ce prezidează episcopia, se întâlnește frecvent cu președintele cvorumului vârstnicilor. Episcopul se consultă cu el și îi oferă îndrumarea potrivită despre cum să slujească și să binecuvânteze în cel mai bun mod membrii episcopiei, conlucrând în armonie cu toate organizațiile din cadrul episcopiei.⁵

Scopul acestor schimbări

Care sunt scopurile modificărilor cu privire la cvorumurile Preoției lui Melhisedec? Faptul de a avea un singur cvorum al Preoției lui Melhisedec într-o episcopie unește deținătorii preoției pentru a îndeplini toate aspectele ce țin de lucrarea salvării, inclusiv munca în templu și de întocmire a istoriei familiei care, înainte, era coordonată de grupurile înalților preoți. Acest lucru permite membrilor cvorumului de toate vârstele și din medii diferite să beneficieze de pe urma perspectivei și experienței reciproce și a altora de vârste diferite. De asemenea, oferă mai multe ocazii deținătorilor preoției care au experiență să-i îndrume pe potențialii vârstnici, noii membri, tinerii adulți și pe cei care redevin activi în Biserică. Nu pot exprima suficient de bine cât de entuziasmat sunt să mă gândesc la rolul din ce în ce mai important pe care îl vor avea în viitor cvorumurile vârstnicilor. Înțelepciunea, experiența, capacitatea și tăria care se vor găsi în aceste cvorumuri prevestesc o nouă zi și un nou standard de slujire a preoției în întreaga Biserică.

Acum douăzeci de ani, în cadrul Conferinței Generale, am relatat o povestire rostită înainte de vârstnicul Vaughn J. Featherstone, din Cei Șaptezeci, care, cred, merită repovestită aici.

În anul 1918, în Lehi, Utah, trăia fratele George Goates, un fermier care cultiva sfeclă de zahăr. În acel an, iarna a venit devreme, iar o bună parte din cultura sa de sfeclă a înghețat în pământ. Pentru George și fiul său tânăr, Francis, recoltarea culturii se făcea încet și cu dificultate. Între timp, o epidemie de gripă făcea ravagii. Boala nemiloasă a luat viața unuia dintre fiii lui George, Charles, și a trei dintre cei mai mici copii ai lui Charles – două fetițe și un băiat. În decursul a numai șase zile, George Goates, îndurerat, a făcut trei călătorii separate în Ogden, Utah, pentru a aduce acasă trupurile neînsuflețite pentru înmormântare. La sfârșitul acestei perioade teribile, George și Francis și-au pregătit căruța și s-au întors la câmpul lor cu sfeclă.

„[Pe drum], au trecut pe lângă multe căruțe cu sfeclă ce erau transportate la fabrică de alți fermieri din vecinătate. În timp ce treceau pe lângă ei, fiecare căruțaș făcea cu mâna: «Salutare, unchiule George», «Condoleanțe, George», «Îmi pare rău, George», «Ai mulți prieteni, George».

În ultima căruță era… pistruiatul Jasper Rolfe. A făcut bucuros semn cu mâna și a strigat: «Astea sunt toate, unchiule George».

[Fratele Goates] s-a întors către Francis și a spus: «Ce bine ar fi fost să fie ale noastre».

Când au ajuns la fermă, Francis a sărit din căruța pentru cărat sfeclă roșie și a deschis poarta, în timp ce [tatăl său] a intrat cu căruța pe câmp. [George] a tras de hamuri, a oprit caii… și s-a uitat la câmp… Nu mai era nicio sfeclă de zahăr pe câmp. Apoi, și-a dat seama ce a vrut să spună Jasper Rolfe când a strigat: «Astea sunt toate, unchiule George».

[George] s-a dat jos din căruță, a luat o mână de pământ din solul fertil și maro pe care îl iubea atât de mult și, apoi… un cotor de sfeclă, s-a uitat pentru o clipă la aceste simboluri ale muncii sale, ca și cum nu-i venea a crede ochilor.

Apoi, s-a așezat pe o grămadă de cotoare de sfeclă – acest bărbat care, în numai șase zile, și-a adus patru oameni dragi acasă pentru a-i înmormânta; a făcut sicriele, a săpat mormintele și chiar a ajutat la a-i îmbrăca pentru înmormântare – acest bărbat minunat care nu a șovăit niciodată, nici nu s-a eschivat, nici nu s-a clătinat în timpul acestei încercări dureroase – s-a așezat pe o grămadă de cotoare de sfeclă și a plâns ca un copil.

Apoi, s-a ridicat, și-a șters ochii… a privit către cer și a spus: «Mulțumesc, Tată, pentru vârstnicii din episcopia noastră»”⁶.

Da, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru bărbații care dețin preoția și pentru slujirea pe care o vor oferi de acum înainte – întărind persoanele în mod individual și familiile și stabilind Sionul.

Prima Președinție, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli și președinția Celor Șaptezeci s-au gândit la aceste modificări de multă vreme. Prin multă rugăciune, studiu atent privind temelia scripturală cu privire la cvorumurile preoției și confirmarea că aceasta este voia Domnului, mergem înainte în unanimitate cu această decizie care este, în realitate, un alt pas al restaurării care se află în plină desfășurare. Prin aceasta, se manifestă îndrumarea Domnului și mă bucur de aceasta în timp ce depun mărturie despre El, preoția Sa și rânduirile dumneavoastră în această preoție, în numele lui Isus Hristos, amin.