Rânduielile necesare salvării ne vor aduce lumină minunată
Vârstnicul Taniela B. Wakolo
din Cei Șaptezeci
Participarea la rânduieli și onorarea legămintelor corespunzătoare acestora vă vor aduce lumină minunată și protecție în această lume din ce în ce mai întunecată.
Dragi frați și surori, mă bucur alături de dumneavoastră de Evanghelie sau doctrina lui Hristos.
Un prieten l-a întrebat odată pe vârstnicul Neil L. Andersen, în timp ce făcea parte din Cei Șaptezeci, ce a simțit când a vorbit în fața a 21.000 de persoane la Centrul de conferințe. Vârstnicul Andersen a răspuns: „Nu cele 21.000 de persoane te fac să te simți emoționat; ci cei 15 frații care stau în spatele tău”. Am râs atunci, însă simt acest lucru acum. Cât de mult îi iubesc și îi susțin pe acești 15 bărbați rânduiți ca profeți, văzători și revelatori!
Domnul i-a spus lui Avraam că, prin seminția sa și prin preoție, toate familiile pământului vor fi binecuvântate „cu binecuvântările Evangheliei… chiar ale vieții veșnice” (Avraam 2:11; vedeți, de asemenea versetele 2-10).
Aceste binecuvântări promise ale Evangheliei și preoției au fost restaurate pe pământ, iar, apoi, în anul 1842, profetul Joseph Smith a înfăptuit înzestrarea pentru un număr limitat de bărbați și femei. Mercy Fielding Thompson a fost una dintre acele femei. Profetul i-a spus: „[Această înzestrare] te va scoate din întuneric la lumină minunată”1.
Astăzi, vreau să mă concentrez asupra rânduielilor necesare salvării, care ne vor aduce, dumneavoastră și mie, lumină minunată.
Rânduieli și legăminte
În Fideli credinței citim: „O rânduială este un act sfânt, oficial, efectuat prin autoritatea preoției. Unele rânduieli sunt esențiale pentru exaltarea noastră… [și] se numesc rânduieli pentru salvare. Acestea sunt botezul, confirmarea, rânduirea la Preoția lui Melhisedec (pentru bărbați), înzestrarea în templu și pecetluirea căsătoriei”2.
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat: „Rânduielile necesare salvării și exaltării care se înfăptuiesc în Biserica restaurată a Domnului… sunt canale autorizate prin care binecuvântările și puterile cerului pot să ajungă în viața fiecăruia dintre noi”3.
Precum o monedă are două fețe, toate rânduielile necesare salvării sunt însoțite de legăminte pe care le facem cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a promis binecuvântări dacă onorăm cu credință acele legăminte.
Profetul Amulec a declarat: „[Acesta] este… timpul în care să [ne pregătim] să-L [întâlnim] pe Dumnezeu” (Alma 34:32). Cum ne pregătim? Primind rânduielile fiind demni. De asemenea, conform celor relatate de președintele Russel M. Nelson, noi trebuie să „[rămânem] pe cărarea legămintelor”. Președintele Nelson a continuat: „Angajamentul dumneavoastră de a-L urma pe Salvator făcând legăminte cu El și, apoi, respectând acele legăminte, va deschide ușa pentru fiecare binecuvântare spirituală și privilegiu disponibile bărbaților, femeilor și copiilor de pretutindeni”4.
John și Bonnie Newman, la fel ca mulți dintre dumneavoastră, beneficiază de pe urma binecuvântărilor spirituale pe care le-a promis președintele Nelson. Într-o duminică, după ce a participat la adunările Bisericii împreună cu cei trei copii ai lor, Bonnie i-a spus lui John, care nu era membru al Bisericii: „Nu pot face acest lucru singură. Trebuie să te hotărăști dacă vii la biserica mea cu noi sau alegi o biserică la care să mergem împreună, dar copiii trebuie să știe că și tatăl lor Îl iubește pe Dumnezeu”. În următoarea duminică și în fiecare duminică după aceea, John nu numai că a participat; el, a slujit, de asemenea, de-a lungul anilor cântând la pian în multe episcopii, ramuri și la Societatea Primară. Am avut privilegiul de a-l întâlni pe John în luna aprilie a anului 2015 și, în cadrul acestei întâlniri, am discutat despre faptul că cel mai bun mod în care își putea manifesta dragostea față de Bonnie era să o ducă la templu, însă acest lucru nu era posibil decât dacă se boteza.
În anul 2015, după ce a participat la adunările Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă timp de 39 de ani, John a fost botezat. Un an mai târziu, John și Bonnie au fost pecetluiți în Templul din Memphis, Tennessee, la 20 de ani după ce ea își primise propria înzestrare. Fiul lor, în vârstă de 47 de ani, Robert, a spus despre tatăl său: „Tata a înflorit cu adevărat de când a primit preoția”. Bonnie a adăugat: „John a fost întotdeauna o persoană fericită și veselă, dar faptul că a primit rânduielile și și-a onorat legămintele l-a ajutat să fie mai blând”.
Ispășirea lui Hristos și exemplul Său
Cu mulți ani în urmă, președintele Boyd K. Packer, ne-a avertizat: „Un comportament bun, fără rânduielile Evangheliei, nu va mântui și nici nu va exalta omenirea”5. De fapt, nu avem nevoie doar de rânduieli și legăminte pentru a ne întoarce în prezența Tatălui nostru, ci avem nevoie și de Fiul Său, Isus Hristos și de ispășirea Sa.
Regele Beniamin a propovăduit că doar în și prin numele lui Hristos poate veni salvarea pentru copiii oamenilor (vedeți Mosia 3:17; vedeți, de asemenea Articolele de credință 1:3).
Prin ispășirea Sa, Isus Hristos ne-a mântuit de consecințele căderii lui Adam și a făcut posibilă pocăința noastră și eventuala exaltare. În timpul vieții Sale, El a stabilit un exemplu pentru ca noi să primim rânduielile necesare salvării, în care „puterea divinității se manifestă” (D&L 84:20).
După ce Salvatorul a primit rânduiala botezului pentru a „[înfăptui] toată dreptatea” (vedeți 2 Nefi 31:5-6), Satana L-a ispitit. În mod asemănător, ispitele noastre nu se sfârșesc după botez sau pecetluire, dar primirea rânduielilor sacre și onorarea legămintelor corespunzătoare acestora ne umple cu lumină minunată și ne dă puterea de a rezista și a învinge ispitele.
Avertizare
Isaia a profețit că, în zilele din urmă, „țara a fost spurcată… ei… rupeau legământul cel veșnic” (Isaia 24:5; vedeți, de asemenea D&L 1:15).
Un avertisment asemănător, revelat profetului Joseph Smith, a fost acela că unii „se apropie de [Domnul] cu buzele lor… [și] ei propovăduiesc ca doctrine poruncile oamenilor, având o formă de evlavie, dar ei neagă puterea ei” (Joseph Smith – Istorie 1:19).
Pavel, de asemenea, a avertizat că mulți vor avea „doar o formă de evlavie, dar [Îi vor tăgădui] puterea. [Depărtați-vă] de oamenii aceștia” (2 Timotei 3:5). Repet, depărtați-vă de oamenii aceștia.
Numărul mare de ispite și de factori care ne distrag atenția sunt ca niște „lupi răpitori” (Matei 7:15). Păstorul cel Mare este cel care va pregăti, proteja și avertiza oile și turma când acești lupi se apropie (vedeți Ioan 10:11-12). În calitate de ajutoare ale Păstorului care încearcă să urmeze exemplul vieții perfecte a Păstorului cel Bun, nu suntem noi păstori ai sufletului nostru, precum și al altora? Datorită sfatului profeților, văzătorilor și revelatorilor pe care tocmai i-am susținut și cu puterea și darul Duhului Sfânt, putem să vedem lupii venind dacă suntem atenți și pregătiți. Pe de altă parte, când suntem păstori nepăsători ai sufletului nostru și ai sufletelor altora, cel mai probabil sufletele noastre vor fi în pericol. Nepăsarea duce la pierderea sufletelor noastre. Eu fac invitația ca fiecare dintre noi să fie un păstor credincios.
Experiență și mărturie
Împărtășania este o rânduială care ne ajută să nu ne rătăcim, iar faptul de a ne împărtăși, fiind demni, este dovada că respectăm legămintele corespunzătoare tuturor celorlalte rânduieli. Cu câțiva ani în urmă, în timp ce soția mea, Anita, și cu mine slujeam în misiunea Little Rock, Arkansas, am ieșit să predau împreună cu doi tineri misionari. În timpul lecției, bunul frate căruia îi predam, a spus: „Am fost la biserica voastră; de ce trebuie să mâncați pâine și să beți apă în fiecare duminică? În biserica noastră, o facem de două ori pe an, de Paște și de Crăciun, iar acest lucru are o însemnătate deosebită”.
I-am împărtășit faptul că ni s-a poruncit să „[ne întâlnim] laolaltă deseori ca să [ne împărtășim] din pâine și din vin” (Moroni 6:6; vedeți, de asemenea D&L 20:75). Am citit, cu glas tare, Matei 26 și 3 Nefi 18. El a răspuns că încă nu înțelegea necesitatea.
Apoi, am împărtășit următoarea comparație: „Imaginează-ți că ești implicat într-un accident de mașină foarte grav. Ai fost rănit și ești inconștient. Cineva trece pe lângă tine și, văzând că ești inconștient, formează numărul de urgență, 112. Primești îngrijiri și îți recapeți cunoștința”.
L-am întrebat pe acest frate: „Ce întrebări vei avea când vei realiza unde te afli?”
El a spus: „Voi dori să știu cum am ajuns acolo și cine m-a găsit. Voi dori să-i mulțumesc în fiecare zi pentru că mi-a salvat viața”.
I-am împărtășit acestui frate bun modul în care Salvatorul ne-a salvat viețile și că trebuie să-I mulțumim în fiecare zi, absolut fiecare zi!
Apoi, am întrebat: „Știind că El Și-a dat viața pentru tine și pentru noi, cât de des vrei să mănânci pâinea și să bei apa ca simboluri ale trupului și sângelui Său?”
El a răspuns: „Am înțeles, am înțeles!” Dar încă un lucru. Biserica voastră nu este plină de viață cum este a noastră”.
Noi am răspuns: „Ce ai face dacă Salvatorul, Isus Hristos, ar intra pe ușa casei tale?
El a răspuns: „Imediat, aș cădea în genunchi”.
L-am întrebat: „Nu este ceea ce simți atunci când intri în capelele sfinților din zilele din urmă – pioșenie față de Salvator?
El a răspuns: „Am înțeles, am înțeles!”
El a venit la biserică în acea duminică a Paștelui și a continuat să revină.
Vă invit, pe dumneavoastră și pe noi toți, să ne întrebăm: „Ce rânduieli, inclusiv împărtășania, trebuie să primesc și ce legăminte trebuie să fac, să țin și să onorez?” Vă promit că participarea la rânduieli și onorarea legămintelor corespunzătoare acestora vă vor aduce lumină minunată și protecție în această lume din ce în ce mai întunecată. În numele lui Isus Hristos, amin.