Istoria Bisericiio sursă deputere șiinspirație
Vârstnicul Quentin L. Cook
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Secțiunile laterale de istoriciiKate Holbrook și Matt Grow
Când învățăm mai multe despre sfinții din trecut, vom fi întăriți pentru a ne îndeplini propria misiune în calitate de fiică sau fiu al lui Dumnezeu.
Dreapta: fotografie cu o femeie, de la Getty Images; extrema dreaptă: Addison Pratt și jurnalul său, Polinezia Franceză, 1844
Vârstnicul Cook: Istoria Bisericii poate fi o sursă importantă de credință, dar unii au înțeles-o greșit sau au trecut-o cu vederea. Unii oameni au denaturat chiar intenționat povestiri din trecut pentru a semăna îndoială.
Învățând istoria credibilă a Bisericii, ne vom uni inimile de cele ale sfinților de ieri și de astăzi. Vom găsi exemple de oameni imperfecți, ca dumneavoastră și ca mine, care au mers înainte cu credință și L-au lăsat pe Dumnezeu să lucreze prin ei pentru a realiza lucrarea Sa. Vă promit că, studiind istoria Bisericii, vă puteți întări credința și dorința de a trăi mai pe deplin potrivit Evangheliei.
Relatarea restaurării este una despre sacrificiu, hotărâre și credință. Noi, toți, facem parte din restaurare și din istoria Bisericii. Fiecare dintre noi are o misiune de îndeplinit în această viață, misiune care va ajuta Evanghelia să umple pământul. Când învățăm mai multe despre sfinții din trecut, vom fi întăriți pentru a ne îndeplini propria misiune în calitate de fiică sau fiu al lui Dumnezeu.
În cei peste 24 de ani în care am slujit în calitate de autoritate generală, dorința Primei Președinții și a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli a fost să fim cât mai clari, atât în ceea ce privește istoria Bisericii, cât și doctrina. Simțim că acțiunile de a face cunoscute aceste resurse noi – îndeosebi The Joseph Smith Papers, Eseurile despre subiecte din Evanghelie, Church History Topics și, acum, volumele Sfinții1 – sunt o cale minunată prin care oamenii să aibă acces la lucrurile care sunt adevărate și sunt puse într-un context și care o să-i ajute să înțeleagă Evanghelia lui Isus Hristos într-un mod credibil.
Una dintre relatările mele preferate din Sfinții este povestea lui Addison Pratt, care s-a dus în Pacificul de Sud. El a înfăptuit aproximativ 60 de botezuri. Soția mea, Mary, și cu mine am avut ocazia de a vizita Insulele Australe, din Polinezia Franceză, unde Addison Pratt a predicat.
Și una dintre cele mai remarcabile experiențe pe care le-am avut vreodată a fost să ascult o tânără fată de acolo care a spus: „Fac parte din a șaptea generație de membri ai Bisericii”. Addison Pratt îl botezase pe strămoșul ei îndepărtat înainte ca sfinții să plece spre Utah.
Oriunde sunteți în această lume, indiferent din ce descendență proveniți, sunteți importanți, sunteți parte a istoriei Bisericii. Avem mare nevoie de dumneavoastră și dorim să fiți alături de noi. Veți binecuvânta viețile oamenilor.
De ce nu este Biserica mai deschisă în legătură cu unele lucruri controversate din istoria sa?
Kate Holbrook
Stânga: ilustrație de David Green
Când aveam patru ani, mama și bunica mea lucrau la Beehive House, vechea casă a lui Brigham Young din orașul Salt Lake, Utah. M-au învățat totul despre Brigham Young și că a avut multe soții. După aproape 10 ani, am aflat că Joseph Smith a avut mai multe soții. Nu am aflat despre pietrele văzătorului, pe care Joseph le folosise pentru a-l ajuta la traducerea Cărții lui Mormon, până când am fost adultă. Biserica nu a ascuns de mine informații, ci informațiile istorice nu erau scoase în evidență atât de mult când eram tânără.
Ceea ce am învățat în adunările de duminica și cursurile seminarului a fost ceea ce reprezintă lucrarea principală a Bisericii. Am învățat să mă pocăiesc. Am învățat să-mi pun viața în armonie cu Evanghelia lui Isus Hristos. Am învățat să stabilesc o relație cu Tatăl meu din Cer. Acestea sunt lucrurile din viața mea pe care le prețuiesc cel mai mult. Știu că, pentru unii oameni, poate fi cu adevărat dureros să afle despre ceva despre care cred că ar fi trebuit să știe și despre care nu știau. De aceea, Matt și cu mine facem munca pe care o facem. Sperăm că, acum, acea experiență va deveni pentru oameni o parte din trecut, deoarece avem cartea Sfinții, care prezintă o istorie completă, scrisă pentru oameni.
Cum știm dacă o sursă despre istoria Bisericii este de încredere?
Matt Grow
În ultimii nouă ani, am lucrat pentru Biserică scriind despre istorie. Am văzut atitudinea autorităților noastre generale în ceea ce privește istoria noastră. Conversațiile nu sunt despre „Cum să ascundem sau să cenzurăm istoria?”. Ci, conversațiile sunt despre „Cum facem istoria accesibilă, disponibilă și ușor de înțeles?”.
Știm cu toții că provocarea în epoca informației nu este de a găsi răspunsuri – suntem înconjurați de răspunsuri – ci de a discerne între răspunsurile bune și răspunsurile rele, informațiile bune și informațiile rele. Sunt atâtea discuții online despre istoria noastră și majoritatea acestor discuții produc mai multă tensiune decât să clarifice lucrurile.
Fiți atenți la sursele de informație care caută doar să critice oamenii. În schimb, căutați surse de informații care sunt bazate pe consemnări lăsate de oamenii în cauză și care caută să fie corecte față de ei. Este într-adevăr ușor să te joci de-a prinselea cu trecutul, să extragi un citat sau incident din context și să-l faci să pară îngrijorător.
În calitate de istoric, eu încerc să urmez sfatul unui romancier britanic. El a spus: „Trecutul este o țară străină, ei fac lucrurile diferit acolo” (L. P. Hartley, The Go-Between [1953], prolog). Aceasta înseamnă că, atunci când vizităm trecutul, nu dorim să fim turiști antipatici. Dorim să încercăm să înțelegem oamenii în cadrul propriului context și al propriei culturi. Vrem să avem răbdare cu ceea ce percepem ca fiind defectele lor. Vrem să fim umili în privința limitelor propriei noastre cunoașteri. Și vrem să avem un spirit al carității despre trecut.
Joseph Smith și Cartea lui Mormon
Când eram adolescent, ne gândeam că fratele meu mai mare nu va ajunge să slujească în misiune, deoarece episcopia avea permisiunea să trimită un singur tânăr, pe rând, în misiune. Toți ceilalți trebuiau să fie disponibili pentru serviciul militar. Dar episcopul nostru și președintele de țăruș au aflat că mai pot trimite încă un tânăr. Așadar, au vorbit cu fratele meu despre acest lucru, iar el a venit acasă și le-a spus părinților mei.
Tatăl meu era un om minunat, dar nu era activ în Biserică. Răspunsul lui a fost negativ – dar pentru un motiv neobișnuit. El nu critica Biserica sau misiunea, dar fratele meu se pregătea pentru facultatea de medicină. Tatăl meu a spus: „Te-ai pregătit să mergi la facultatea de medicină. Te-ai înscris la cursuri. Ai putea să faci mai mult bine dacă mergi la facultatea de medicină decât dacă mergi în misiune”.
În acea seară, acest frate credincios și minunat al meu a stat cu mine și am vorbit. Noi am ajuns la concluzia că, de fapt, erau trei întrebări care aveau să stabilească răspunsul pe care avea să-l dea tatălui nostru. Prima: „Este Isus Hristos Salvatorul lumii?”. A doua: „Este Cartea lui Mormon cuvântul lui Dumnezeu?”. Iar a treia: „A fost Joseph Smith un profet?”. Mi-am dat seama că răspunsurile la aceste trei întrebări aveau să influențeze aproape orice hotărâre pe care aveam s-o iau în viața mea.
Întotdeauna Îl iubisem pe Salvator și citisem Cartea lui Mormon, dar dându-mi seama cât de importante erau acele răspunsuri, m-am rugat în acea noapte și am primit prin Duhul Sfânt un răspuns profund favorabil la aceste întrebări. Isus Hristos este Salvatorul, Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu și Joseph Smith a fost un profet. Depun mărturie că aceste lucruri sunt adevărate.
De ce sunt relatările despre Prima Viziune a lui Joseph Smith puțin diferite?
Matt Grow
Joseph Smith a consemnat sau le-a cerut copiștilor săi să consemneze patru relatări diferite ale Primei Viziuni. Relatările se aseamănă între ele, însă există diferențe. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. Dacă ar exista o uniformitate perfectă între relatări, atunci eu, ca istoric, aș deveni suspicios, pentru că nu așa funcționează memoria. Vedem același model în alte relatări din istorie sau în scripturi (vedeți Faptele apostolilor 9:7; 22:9).
Gândiți-vă, de asemenea, cât de greu este de exprimat în cuvinte o experiență sacră. Joseph a numit limbajul o „mică închisoare îngustă” (în History of the Church, 1:299). Gândiți-vă la experiențele dumneavoastră cele mai sacre. Cât este de ușor să le exprimați în cuvinte? Ar trebui să sărbătorim faptul că avem mai multe relatări, deoarece ele ne oferă o perspectivă nouă și mai multă înțelegere. Vă rugăm să citiți cele patru relatări ale Primei Viziuni din Eseurile despre subiecte din Evanghelie. Dacă faceți acest lucru, vă veți mări aprecierea față de ceea ce s-a întâmplat în acea zi.
Ce rol au jucat Urimul și Tumimul în traducerea Cărții lui Mormon?
Kate Holbrook
Stânga: ilustrație de David Green
Joseph Smith a tradus Cartea lui Mormon prin darul și puterea lui Dumnezeu. Urimul și Tumimul, menționate în Cartea lui Mormon au fost îngropate împreună cu plăcile. Când Moroni i-a dat lui Joseph Smith plăcile de aur, i-a dat și Urimul și Tumimul. Piatra văzătorului, pe care Joseph a utilizat-o, de asemenea, pentru a traduce, nu a fost îngropată împreună cu plăcile. A fost ceva ce Joseph găsise singur cu ani în urmă, care l-a ajutat să fie receptiv la revelația spirituală. Prin urmare, le-a folosit pe toate.
Emma Smith, care era unul dintre copiștii săi, și-a amintit ulterior că ori de câte ori Joseph se așeza să înceapă să traducă din nou, nu întreba: „Unde am rămas? De unde trebuie să încep?”. El începea chiar din punctul în care rămăsese. Dacă priviți o pagină din jurnalul personal al lui Joseph Smith, pe care l-a scris la trei ani după ce a tradus Cartea lui Mormon, veți vedea că este plină de cuvinte tăiate, gânduri incomplete, fraze neterminate. Dacă priviți o pagină dictată a Cărții lui Mormon, nu veți găsi niciunul dintre aceste lucruri. Este completă, o proză minunată, nu are niciun cuvânt tăiat, iar propozițiile sunt complete.
Acest lucru este foarte interesant, dar pentru mine, ceea ce contează este conținutul Cărții lui Mormon. Cartea lui Mormon este locul în care regele Beniamin m-a învățat să acord prioritate generozității și nu judecății, unde Alma m-a învățat ce înseamnă să fiu botezat, ce promit că voi face pentru și împreună cu ceilalți sfinți. Cartea lui Mormon este locul în care Mormon și Moroni m-au învățat despre cât de importantă este caritatea și ce să fac pentru a o dobândi. Cartea lui Mormon m-a ajutat să devin persoana care sunt astăzi și să privesc lumea în modul în care o fac.
Căsătoria pluralistă
Vreau doar să punctez trei lucruri despre căsătoria pluralistă. În primul rând, este clar că în cadrul acelor căsătorii au fost făcute multe sacrificii. A existat multă dragoste și unitate, dar a existat și sacrificiu iar părinții din acele căsătorii și-au învățat copiii să facă sacrificii. Mulți dintre copiii acelor căsătorii pluraliste au dus Evanghelia lui Isus Hristos în întreaga lume și au binecuvântat multe vieți.
În al doilea rând, au fost unii, cum ar fi Vilate Kimball, care au primit propria revelație personală – înainte chiar de a ști pe deplin ce urma să vină – că această doctrină provenea de la Dumnezeu2.
Și în al treilea rând, în cadrul consiliilor conducătorilor seniori ai Bisericii, se consideră că această căsătorie pluralistă, așa cum a fost practicată, și-a îndeplinit scopul ei. Ar trebui să-i onorăm pe acești sfinți, însă acel scop a fost îndeplinit.
Acum, există câteva întrebări fără răspuns. Însă vreau să știți că avem un Tată Ceresc iubitor care are un plan perfect, că planul Său este unul al fericirii și că avem un Salvator care a făcut totul pentru noi. Putem să ne încredem în Ei.
De ce au practicat membrii căsătoria pluralistă în primele zile ale Bisericii?
Kate Holbrook
Instrucțiunea din Cartea lui Mormon despre căsătoria pluralistă spune că monogamia este dorința Domnului pentru poporul Său, dar există excepții rare atunci când El poruncește practicarea acestei căsătorii pluraliste pentru a crește un popor neprihănit (vedeți Iacov 2:30). O astfel de excepție rară este faptul că lui Joseph Smith i s-a poruncit să o practice. Joseph a amânat și a ezitat ani de zile să facă acest lucru, dar, în cele din urmă, a implementat căsătoria pluralistă pentru că dorea să fie supus poruncii pe care Dumnezeu i-o dăduse. A încercat să practice căsătoria pluralistă la mijlocul anilor 1830, dar, cu adevărat, în anul 1841 a început ușor, în mod mai oficial, să prezinte practicarea căsătoriei pluraliste asociaților săi de încredere. Ei au fost șocați. Ei L-au implorat în rugăciune pe Tatăl din Cer să-i ajute să înțeleagă acest principiu și au primit mărturii spirituale personale că era un lucru potrivit pentru ei la acea vreme.
Căsătoria pluralistă, practicată oficial aproximativ 50 de ani, a fost întotdeauna un lucru pe care oamenii l-au putut alege. Erudiții încă încearcă să determine cât de mulți sfinți adulți din zilele din urmă au practicat de fapt căsătoria pluralistă, dar știm că cei care practicau căsătoria pluralistă reprezentau o minoritate. Și știm că mulți dintre ei erau cei mai devotați, cei mai loiali membri ai Bisericii noastre. În anul 1890, președintele Wilford Woodruff (1807-1898) a emis un manifest care anunța faptul că se punea capăt practicării căsătoriei pluraliste. Când unii oameni au auzit despre acest manifest, s-au simțit ușurați. Căsătoria pluralistă fusese un lucru greu pentru ei. Când alții au auzit despre acest manifest, s-au simțit devastați. Făcuseră sacrificii mari și aveau mărturii legate de acest principiu.
Unii membri ai Bisericii se întreabă ce înseamnă practicarea căsătoriei pluraliste din trecut pentru viața de apoi. Conducătorii Bisericii noastre ne-au învățat că nu este necesară căsătoria pluralistă pentru exaltare sau pentru slava eternă. Deși sunt personal recunoscător că monogamia este o regulă și căsătoria pluralistă este o excepție, nu discreditez mărturiile și supunerea onorabilă a strămoșilor noștri spirituali care au practicat acest principiu. Ei erau supuși și aveau o mărturie că era corect.
Temple și legăminte
Deasupra: Templul Kirtland, de Al Rounds; dreapta: Moise, Elias și Ilie, de Gary Ernest Smith
În Kirtland, Ohio, unul dintre lucrurile incredibile care s-au întâmplat a fost construirea Templului Kirtland și dedicarea lui. Rugăciunea de dedicare, pe care Joseph a primit-o prin revelație, apare în secțiunea 109 din Doctrină și legăminte. În această rugăciune, el a cerut Domnului să accepte lucrarea și sacrificiul sfinților în zidirea templului.
La o săptămână după dedicarea templului, Joseph Smith și Oliver Cowdery au avut o altă viziune. Acest lucru a avut loc în ziua de Paște. Domnul a venit într-o viziune și a acceptat casa. El a spus sfinților care, „cu forța lor, au construit această casă în numele Meu”, că trebuie să se bucure (Doctrină și legăminte 110:6). După ce acea viziune s-a încheiat, s-au arătat trei profeți din vechime: Moise, care a restaurat cheile adunării lui Israel din cele patru colțuri ale lumii; Elias, care a încredințat dispensația Evangheliei lui Avraam; și Ilie, care a restaurat cheile puterii de pecetluire (vedeți Doctrină și legăminte 110:11-16).
Restaurarea acestor chei a fost absolut esențială pentru a îndeplini scopurile Domnului. Avem nevoie nu numai de Cartea lui Mormon, ci și de acele chei și rânduieli din templu. Aceste chei nu au fost niciodată mai importante decât sunt acum.
Am observat că, atunci când unul dintre cei Doisprezece Apostoli este chemat în calitate de profet, el devine foarte preocupat de rânduielile din templu. Am avut privilegiul de a fi alături de președintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) la dedicarea Templului Nauvoo, Illinois. Îmi amintesc cât de impresionat a fost că acest templu a fost construit și cât de important era pentru dânsul ca sfinții să aibă temple. Președintele Thomas S. Monson (1927-2018) a continuat aceste acțiuni și a primit aceeași inspirație din cer pe care a primit-o și președintele Hinckley. Și am văzut această inspirație într-un mod impresionant la președintele Russell M. Nelson. Mantaua de profet s-a așezat asupra sa și dânsul a simțit cât de prețioase sunt rânduielile din templu.
Unul dintre primele sale mesaje în calitate de președinte al Bisericii a fost să încurajeze oamenii să meargă la templu, să primească rânduielile și să rămână pe cărarea legămintelor. Imediat după aceea, dânsul a spus că, dacă, indiferent din ce motiv, v-ați îndepărtat de cărarea legămintelor, căutați să reveniți pe acea cărare.3
Cum i-a binecuvântat munca în templu pe sfinții din zilele din urmă din perioada de început?
Matt Grow
Când Joseph Smith a murit, zidurile Templului Nauvoo erau ridicate numai pe jumătate și, în curând, a devenit evident pentru președintele Brigham Young (1801-1877) că sfinții vor fi din nou izgoniți. Așa că L-a întrebat pe Domnul: „Ar trebui să rămânem aici să terminăm templul știind că va trebui să-l abandonăm aproape imediat ce este finalizat sau ar trebui să plecăm acum?”. Răspunsul a fost clar: „Rămâneți” (vedeți jurnalul lui Brigham Young, 24 ian. 1845, Arhivele Bisericii; Ronald K. Esplin, „Fire in His Bones”, Ensign, mart. 1993, p. 46). Rânduielile înzestrării și ale pecetluirii erau atât de importante, încât a fost nevoie ca sfinții să rămână.
Și, astfel, în anul următor, ei au oferit toate resursele de care dispuneau pentru a construi templul. Spre sfârșit, casele lor din jurul orașului Nauvoo erau arse, iar sfinții se pregăteau să plece spre vest, în timp ce terminau templul. În luna decembrie a anului 1845, a fost finalizată o parte suficient de mare a templului, astfel încât sfinții au putut să îl dedice parțial și să se înceapă munca de înzestrare a sfinților demni și de pecetluire a soților cu soțiile.
Au lucrat mult în următoarele câteva luni pentru a-i pregăti pe toți din punct de vedere spiritual pentru acea mare călătorie spre vest. Pentru mine, este un lucru foarte profund și sacru că sunt pecetluit prin aceeași putere cu soția mea, copiii noștri, părinții noștri, generațiile din trecut și generațiile care se vor naște. Aceasta este ceea ce a făcut posibil restaurarea.
Puteți împărtăși un eveniment în legătură cu restaurarea care v-a întărit mărturia?
Kate Holbrook
Stânga: ilustrație de David Green
Îmi amintesc povestirea despre Emma Smith care încerca să scape de persecuția din Missouri. Fluviul Mississippi era doar parțial înghețat – nu suficient de înghețat ca un cărucior cu oameni și bunurile lor să poată trece peste el. Este un fluviu larg și era periculos să îl treci. Și Emma avea un copil de șase ani care se ținea de o parte a fustei ei, unul de opt ani de cealaltă parte, unul de doi ani într-un braț și un bebeluș în celălalt braț.
Cumnata unuia dintre copiștii lui Joseph cususe plase de bumbac care se prindeau în jurul taliei. În acele pungi prinse sub fusta ei, Emma purta singurul exemplar al traducerii de către Joseph a Bibliei, la care acesta lucrase luni întregi. Cu documentele și alături de copiii ei, ea a făcut un pas după altul peste acel fluviu înghețat, cu speranța că nu va cădea în el.
Pentru mine aceasta este dovada desăvârșită de curaj și credință – că, atunci când trebuie să faci ceva pentru lucrurile în care crezi, mergi pur și simplu înainte, pas după pas.
Deasupra: ilustrație de Dan Burr; Miracolul din Quincy, de Julie Rogers; Joseph Smith în închisoarea Liberty, de Greg K. Olsen
„Fiți bucuroși”
Mulți dintre dumneavoastră aveți încercări și probleme. Unele dintre aceste lucruri se întâmplă pentru că există libertatea de a alege. Unele dintre aceste lucruri se întâmplă pentru că există un dușman. Dar trebuie să știți că avem un Tată iubitor în Cer și că ispășirea lui Isus Hristos ne poate binecuvânta în moduri pe care, poate, nu le înțelegem pe deplin.
Unii istorici spun că numărul sfinților care au migrat din Missouri în Nauvoo, în timpul iernii din anii 1838-1839, a fost de 8.000 de persoane. Era iarnă. Unde era Joseph? El se afla în închisoarea Liberty, cu inima frântă, pentru că sfinții aveau parte de astfel de lucruri. El se simțea abandonat.
În aceste circumstanțe grele, el a primit unele dintre cele mai frumoase scripturi – secțiunile 121, 122 și 123 din Doctrină și legăminte. Acestea sunt importante. Sper că le veți citi. Sfinții cuprinde o relatare scurtă a acestui eveniment:
„Joseph a strigat în numele sfinților nevinovați. El a implorat: «O, Doamne, cât timp vor suferi ei aceste nedreptăți și asupriri nepermise de lege înainte ca inima Ta să se îmblânzească și în adâncul Tău să fii plin de milă față de ei?».
«Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău», a răspuns Domnul. «Adversitățile și suferințele tale vor fi numai pentru un scurt timp; și, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer; tu îi vei birui pe toți dușmanii tăi.»
Domnul l-a asigurat pe Joseph că nu fusese uitat. Domnul i-a spus lui Joseph: «Chiar dacă fălcile iadului își vor deschide larg gura după tine, să știi, fiul Meu, că toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău».
Salvatorul i-a amintit lui Joseph că sfinții nu puteau suferi mai mult decât suferise El. El îi iubea și putea face ca durerea lor să înceteze, dar a ales, în schimb, să îndure suferința alături de ei și să poarte, ca parte a sacrificiului Său ispășitor, necazurile și tristețile lor. Asemenea suferință L-a ajutat să fie plin de milă și I-a dat puterea de a-i ajuta și perfecționa pe toți cei care se îndreaptă către El în timpul încercărilor lor. El l-a îndemnat pe Joseph să reziste și i-a promis că nu îl va părăsi niciodată”.
Vârstnicul Heber C. Kimball (1801-1868) crezuse că oamenii legii din cadrul Curții Supreme a statului Missouri aveau să îl elibereze pe Joseph, dar au hotărât să nu facă acest lucru. Heber s-a întors la închisoarea Liberty și, nefiindu-i permis să intre în temniță, a strigat veștile proaste către Joseph.
Și Joseph a vorbit cu căldură și a fost prietenos față de el. „Fii bucuros”, a spus el. Apoi l-a instruit pe Heber să „îndepărteze cât mai repede pe toți sfinții”.4
Există o lecție pentru dumneavoastră în această povestire: fiți fericiți, indiferent de încercările dumneavoastră. Dacă există lucruri care vă ispitesc, îndepărtați-vă de ele. Bizuiți-vă pe Duhul Sfânt. Avem exemplul minunat de tărie și credință în Domnul Isus Hristos al lui Joseph, care se afla în închisoarea Liberty, și al sfinților, care plecau din Missouri spre Nauvoo.
În calitate de apostol, depun mărturie despre Isus Hristos. Am o mărturie sigură cu privire la caracterul Său divin. Doresc ca voi să știți că El conduce și îndrumă Biserica într-un mod care ne va binecuvânta pe noi toți. Vă depun mărturie că El trăiește.
Pentru a urmări întreaga adunare de devoțiune, accesați devotionals.ChurchofJesusChrist.org.