Vechea mea familie nou-nouță
Autorul trăiește, acum, în Utah, S.U.A.
Dacă îi permiți, nu este nimic pe care Evanghelia să nu-l poată schimba.
Ilustrație de Lobo
Misionarii au arătat o ilustrație. „Ce vezi?”, au întrebat ei.
„O familie fericită”, am răspuns eu.
„Sunt toate familiile fericite?”
Am dat din cap în semn că nu. „Ați văzut familia mea”, am explicat eu.
Aveam 16 ani și trăisem toată viața mea în Brazilia. Misionarii îmi predaseră lecțiile de mai multe săptămâni, dar nimeni altcineva din familia mea nu voia să asculte. În tot acel timp, misionarii îmi văzuseră adesea familia certându-se. Familia mea și cea din ilustrație nu aveau nimic în comun.
Unul dintre vârstnici a spus: „Poate că familia ta de acum nu este așa. Dar îți poți clădi diferit viitoarea ta familie”.
Când vizita lor s-a încheiat, m-au rugat din nou să mă rog cu privire la lucrurile pe care le studiasem. Ca de obicei, nu am promis întocmai că voi face acel lucru. Îmi plăcea când mă vizitau misionarii, iar Evanghelia avea sens pentru mine. Dar îmi era teamă de răspunsul pe care l-aș fi putut primi. Dacă Evanghelia era adevărată, trebuia să fac o mulțime de schimbări.
O nouă alegere
După ce au plecat vârstnicii, nu mă puteam opri să mă gândesc la familii fericite. A noastră nu era nici pe-aproape. Tatăl meu nu era în viața mea. Relația cu mama mea nu era grozavă. Bunica era singura care avea grijă de noi, dar niciunul dintre noi nu se comporta ca o familie, în felul în care mă învățau misionarii. Niciunul dintre noi nu-și exprima dragostea față de alții sau nu petreceam prea mult timp împreună.
Toată viața mi-am promis că, într-o bună zi, voi fi un tată bun. Voi fi părintele pe care nu l-am avut niciodată. Totuși, când misionarii mi-au predat, am început să îmi dau seama că făceam aceleași lucruri pe care le făcuseră părinții mei la vârsta mea. Veneam noaptea târziu acasă, făceam ce voiam și aveam o viață dezordonată. Fără intenție, repetam aceeași poveste.
Sosise momentul să-L întreb pe Dumnezeu.
Când, în cele din urmă, m-am rugat, am primit răspunsul pe care-l așteptasem de mult timp. Biserica este adevărată! Acum, era momentul să fac o alegere.
Un nou eu
Bunica mea trebuia să-și dea consimțământul ca eu să pot fi botezat. Nu a fost de acord, dar am insistat.
„Bunico, pe care Leonardo îl preferi?”, am întrebat. „Pe cel care bea și fuma și venea târziu acasă? Sau pe cel care sunt acum? Aceste schimbări s-au produs datorită Evangheliei.”
În cele din urmă, bunica a consimțit, iar eu am fost botezat și confirmat. Din acel moment, ceva interesant a început să se petreacă în familia mea – lucru de care nu mi-am dat seama decât după câțiva ani.
O nouă familie
Chiar înainte să merg în misiune în sudul Braziliei, bunica a participat la o conferință de țăruș alături de mine. După aceea, am desfășurat o mică adunare de mărturii cu familia și prietenii mei. Spre surprinderea mea, bunica a dorit să spună ceva.
„De când Leonardo s-a alăturat Bisericii voastre, familia mea a început să devină cu adevărat o familie”, a spus ea. Apoi, a început să spună moduri în care membrii familiei noastre deveniseră mai apropiați. Petreceam mai mult timp împreună. Începuserăm să ne spunem unii altora „Te iubesc”, deși, până atunci, nu o mai făcusem. Certurile și scandalurile încetaseră. Dezvoltaserăm adevărate relații de prietenie. Aveam mai mult de mâncare și fuseserăm binecuvântați din abundență în alte aspecte.
Și eu observasem aceste schimbări, dar nu îmi dădusem seama că acestea aveau legătură cu momentul în care fusesem botezat.
„Poate că nu sunt membră a Bisericii voastre”, a spus ea, „dar sunt o prietenă a Bisericii voastre. Și știu că familia noastră a fost binecuvântată datorită alegerii lui Leonardo”.
O nouă înțelegere
Nu-mi venea să cred! Și, totuși, în timp ce bunica vorbea despre cum membrii familiei noastre se apropiaseră unii de alții, dintr-o dată, mi-am amintit de ilustrația pe care misionarii mi-o arătaseră cu ani înainte. Pe atunci, credeam că singurul mod prin care puteam avea o familie fericită era să îmi întemeiez propria familie.
Dar m-am înșelat. Familia mea actuală era fericită! Ajunseserăm să ne iubim unii pe alții.
Poate că niciunul dintre membrii familiei mele nu se va alătura Bisericii în această viață. Dar, chiar dacă nu o vor face, știu că Dumnezeu deja ne-a binecuvântat în atât de multe feluri. Evanghelia lui Isus Hristos ne arată cum să avem familii mai bune, indiferent de situațiile în care se află acestea acum.