Mă simt atras de persoane de același sex:mă vor primi înapoi membrii Bisericii?
Ilustrație de la Getty Images
Pe data de 27 iulie 2013, după ce suferise de mult timp de Alzheimer, partenerul meu de 25 de ani a decedat. Jay Eldredge fusese un cardiolog renumit în întreaga lume. Ambii slujisem în misiune pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă în tinerețea noastră, dar, ulterior, ne-am distanțat de Biserică din cauza atracției față de persoane de același sex.
Deși nesurprinzătoare, moartea lui Jay a fost devastatoare. M-am simțit distrus, pierdut și singur.
În timp ce conduceam spre casă după ce făcusem toate aranjamentele pentru funeralii, am simțit influența Spiritului atât de puternic, încât a trebuit să mă opresc pe marginea șoselei. Știam că Dumnezeu îmi vorbea, chemându-mă înapoi la El, dar eu ezitam. „Nu vezi că sufăr?”, am spus cu glas tare. „Nu am puterea să mă întorc la Biserică acum.”
Dar, cu cât mă împotriveam mai mult, cu atât Spiritul mă îndemna și mă invita să mă întorc la Biserică.
Mă vor accepta?
Eram foarte îngrijorat cu privire la întoarcere mea la Biserică. Nu fusesem la o adunare de împărtășanie de 25 de ani. Mă vor accepta? Îi voi accepta? Ce va spune episcopul? Mă simțeam neliniștit și tulburat, iar inima mea era încă plină de durere.
Dar mărturia mea despre Evanghelie nu se diminuase în toți acești ani. Jay și cu mine am iubit Biserica și principiile ei călăuzitoare – anume caritatea, mila și iertarea. Știam că Hristos este Salvatorul meu și că Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este Biserica Sa. Am știut acest lucru de la convertirea și botezul meu de la vârsta de 14 ani. Nu aveam să neg acest lucru acum.
În cele din urmă, după ce mi-am făcut suficient curaj, am sunat la Episcopia Linwood din New Jersey, S.U.A., pentru a afla la ce oră începea adunarea de împărtășanie.
În timp ce ziua de duminică se apropia, dușmanul a pus multe obstacole în calea mea care m-ar fi putut împiedica foarte ușor să particip. Sunt atât de recunoscător că Duhul Sfânt a insistat.
Eram foarte neliniștit în timp ce am intrat în clădire, dar imnul de deschidere al adunării de împărtășanie m-a încredințat că mă aflam, din nou, acasă. Imnul, „Veniți voi sfinți” (Imnuri, nr. 23) a invitat Spiritul atât de puternic, încât mi-au dat lacrimile. Am știut imediat că Tatăl Ceresc mă cunoștea și cunoștea sentimentul de profundă tristețe pe care-l aveam.
Acel cântec a devenit un fel de imn special al întregii Biserici, dar devenise și imnul meu special.
„Veniți”, ne invită imnul. „Chiar de-i grea calea veți fi ajutați, îndrăzniți și sperați.”
Călătoria mea era grea. Dar am avut parte de har când am îndrăznit și sperat.
Episcopul Darren Bird și întreaga congregație au fost minunați și primitori. M-au acceptat ca pe fratele lor în Hristos.
Împăcat cu Dumnezeu, prin Hristos
Totuși, cuvintele „Veniți voi sfinți” au avut o însemnătate mai mare pentru mine, în timp ce am simțit că Tatăl Ceresc mă îndruma cum să procedez.
Drumul spre vest Domnul l-a arătat;
Să-l urmăm, ne-ncetat.
Acolo nu vom mai fi supărați
Și nici persecutați.
M-am mutat în vest și am cumpărat o casă în Fountain Hills, Arizona, S.U.A., unde l-am întâlnit pe episcopul Jerry Olson. Când am solicitat o întâlnire și i-am strâns mâna, Spiritul mi-a șoptit că acel bărbat avea să mă ajute să redevin activ în Biserică.
Pe măsură ce am început să mă întâlnesc cu episcopul și am pornit în această călătorie de împăcare cu Tatăl Ceresc, am avut parte de multe miracole spirituale. Am fost deschis față de episcop, lucru pentru care a fost recunoscător. A spus că acest lucru l-a ajutat să înțeleagă mai bine unde mă aflasem și unde mă aflam acum în relația mea cu Dumnezeu. De asemenea, el m-a informat dând dovadă de dragoste că aceasta era prima oară când putea sluji unei persoane care se simțea atrasă de persoane de același sex și m-a rugat să fiu răbdător cu el și să-l iert dacă, în tot acest proces, avea să spună sau să facă ceva care m-ar jigni.
I-am mulțumit pentru sinceritatea sa și am spus: „Și pentru mine este tot prima oară. O să învățăm împreună”.
Astfel au început o călătorie și o prietenie minunate!
La scurt timp, stabilisem deja un plan pentru a redeveni membru activ. Am acceptat sfaturile pline de dragoste și considerație cu inima recunoscătoare și am început procesul.
Ilustrație de Jenna Palacios
Alinare în templu
Ulterior, după ce am urmat sfaturile și am lucrat din greu să mă apropii mai mult de Hristos, am primit restaurarea binecuvântărilor preoției și a binecuvântărilor din templu și am acceptat o chemare de a sluji în cadrul cvorumului vârstnicilor. În templul sfânt, în timp ce am comunicat cu Tatăl Ceresc, El mi-a arătat cât de mult Își iubește toți copiii. Am simțit alinare și o dorință profundă de a face voia Sa.
Câteva luni mai târziu, a fost chemat un nou episcop cu care, de asemenea, am dezvoltat o prietenie de durată. Episcopul Larry Radford a știut de situația mea și mi-a apreciat slujirea în cadrul cvorumului vârstnicilor, unde, a spus el, am slujit dând dovadă de dragoste și devotament nu doar față de cvorum, ci, mai important, față de Dumnezeu. Cuvintele sale pline de bunătate și încurajarea pe care mi le-a oferit m-au făcut să simt că Domnul și sfinții din congregație erau mulțumiți de slujirea mea.
Acum slujesc cu credință ca funcționar al episcopiei.
Înțelegând cine sunt
Faptul de a mă simți atras de persoane de același sex și de a fi membru activ al Bisericii nu este mereu ușor. Dar, pe măsură ce-mi pun toată credința și încrederea în Dumnezeu, simt că El mă întărește. Criticii, cu siguranță, spun că nu sunt fidel identității mele sau că dezamăgesc comunitatea LGBT+.
Le înțeleg frustrarea și, evident, nu am toate răspunsurile. Pot vorbi doar din experiență proprie. Iar acea experiență m-a învățat următorul lucru: sunt un fiu al Tatălui Ceresc, un copil al lui Dumnezeu. Aceasta este singura și unica etichetă care contează pentru mine. Drept rezultat, încerc să nu permit etichetelor lumii să mă definească. Mă tem că acel lucru îmi va limita potențialul și progresul etern.
Satana este foarte înșelător. El știe că, folosind etichete, ne poate separa, ca Biserică și comunitate.
Având acea perspectivă, alegerile pe care le fac nu se bazează pe atracția mea față de persoane de același sex, ci pe cum să fiu un ucenic adevărat al lui Hristos în timp ce mă confrunt cu atracția față de persoane de același sex. După cum a spus Nefi:
„O, Doamne, m-am încrezut în Tine și mă voi încrede în Tine întotdeauna. Nu îmi voi pune încrederea în brațul omului…
Da, știu că Dumnezeu va da cu generozitate celui care cere. Da, Dumnezeul meu îmi va da, dacă nu voi cere greșit; de aceea, îmi voi ridica glasul către Tine; da, Te voi implora pe Tine, Dumnezeul meu, stânca dreptății mele. Iată, glasul meu se va ridica întotdeauna către Tine, stânca mea și Dumnezeul meu cel Veșnic” (2 Nefi 4:34-35).
Dragostea sfinților
De-a lungul întregului meu proces de întoarcere la Biserică, am simțit dragostea conducătorilor și a sfinților, inclusiv a membrilor LGBT+ activi sau mai puțin activi. Am găsit un loc în care mă pot dezvolta. Printre ei am găsit atributele lui Hristos, pe care le-am asociat mereu credinței mele: mila, compasiunea, înțelegerea și, mai presus de toate, dragostea.
În timp ce înaintam cu greutate pe cărare alături de Salvator, am simțit alinare și pace când m-am întors spre El, știind că nu eram singur pe acea cărare. Mai mulți episcopi au fost alături de mine. Membrii cvorumului meu. Surorile din episcopie. Un tânăr băiat din episcopia mea m-a întrebat dacă aș vrea să-l rânduiesc preot. Invitația sa m-a emoționat profund. M-a văzut ca pe un bărbat care deține preoția lui Dumnezeu și care poate exercita acea preoție în slujirea altora.
Acele prilejuri de a sluji și a preaslăvi alături de sfinți m-au întărit și – pe lângă multele binecuvântări pe care le-am primit de la Domnul – m-au ajutat să am parte de dragostea, înțelegerea și acceptarea de care am avut nevoie.
Salvatorul a spus: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18). Aceste cuvinte sunt adevărate. Am avut nevoie de alinare și El a venit la mine, mai mult decât mi-am putut imagina vreodată.