Portrete ale pionierilor din India
Faptul că am întâlnit membri pionieri ai Bisericii din India mi-a schimbat percepția cu privire la pionieri.
Suvarna și Sarala Katuka (frate și soră) s-au alăturat Bisericii în anul 1984 și, mai târziu, au slujit în misiune.
„Ori de câte ori mă gândesc la pionieri”, după cum spune cântecul de la Societatea Primară, „mă gândesc la femei și bărbați curajoși”1. Relatările despre pionieri din zilele din urmă, care au fost deschizători ai unor drumuri pline de credință, m-au inspirat mereu. Ca tânără mamă, povestirile despre femeile pioniere mi-au amintit de binecuvântările de care am parte în zilele noastre. Aș putea să dau naștere într-un spital, dar nu într-un cărucior!
Definiția cuvântului pionier, ca fiind „cineva care merge înainte pentru a pregăti sau deschide calea pentru ca alții să o urmeze”2, descrie pionierii sfinți din zilele din urmă care au parcurs drumuri lungi în căruțe și cărucioare pentru a se aduna în Sion. Dar, de asemenea, descrie pionierii din zilele noastre și drumurile pline de credință pe care le deschid în întreaga lume.
Când cei cinci copii ai mei mergeau cu toții la școală, am început studiile postuniversitare în domeniul istoriei religioase. Subiectul de cercetare pentru teza mea de doctorat a fost Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă în India. Cercetarea mea din India mi-a schimbat percepția cu privire la pionieri.
Stâlpii Bisericii
Cu ani în urmă, în timp ce eram studentă la facultate în anul 1986, am călătorit în partea de sud a Asiei cu grupul Brigham Young University Young Ambassadors (Tinerii ambasadori ai Universității Brigham Young). A fost o experiență care m-a marcat, care a inclus o zi în Calcutta (acum Kolkata), alături de Maica Teresa. La fel de emoționant a fost faptul că m-am întâlnit cu sfinți din zilele din urmă care erau pionieri din zilele noastre în India și Sri Lanka.
Unul dintre acei membri a fost Raj Kumar, care cunoscuse Biserica în timpul unui spectacol realizat de tinerii ambasadori ai UBY în anul 1982. Când l-am întâlnit, se întorsese recent din misiune, din Fresno, California, S.U.A. Încă purta ecusonul său de misionar și continua să propovăduiască în Delhi oricărei persoane care voia să asculte. Raj era unul dintre cei aproximativ 600 de membri din India la acel moment, dar, pentru mine, parcă era un sfânt din zilele din urmă singuratic într-o mare de sute de milioane de oameni.
În anul 1986, l-am întâlnit pe Raj Kumar, după ce a slujit în misiune. Încă purta ecusonul său de misionar și continua să împărtășească Evanghelia oricărei persoane care voia să asculte.
Am fost inspirată de exemplul lui Raj Kumar când am ales să slujesc în misiune. Raj a deschis, de asemenea, un drum plin de credință pentru primii misionari indieni care au slujit în țară. Suvarna Katuka și colegii săi misionari fuseseră instruiți întrucâtva în Chennai. Președintele lor de misiune, a cărui reședință se afla în Singapore, l-a desemnat pe Raj să le ofere instruire suplimentară în Delhi.
Suvarna Katuka își amintește cum s-a schimbat munca lor misionară datorită exemplului și instruirii oferite de Raj Kumar. Au putut să înlocuiască sentimentul de teamă cu o credință și un curaj mai mari. Suvarna a explicat: „Atunci a început adevărata mea convertire. Am simțit Duhul Sfânt și atunci am hotărât să ajut la clădirea împărăției aici, în India”3.
Suvarna se alăturase Bisericii în Rajahmundry. El, alături de cinci frați și o soră, a fost botezat în anul 1984. În ziua botezului său, Suvarna a fost rânduit preot și a fost pus deoparte în calitate de al doilea consilier în președinția ramurii. De asemenea, i s-a promis într-o binecuvântare că, dacă avea să rămână credincios, avea să fie un „stâlp al Bisericii în India”.
Sora lui Suvarna, Sarala, a slujit, de asemenea, în misiune. Înainte de misiunea ei, i-a prezentat Evanghelia unei prietene, Swarupa. Când Suvarna s-a întors din misiune, el a fost binecuvântat de munca misionară a surorii sale și s-a căsătorit cu Swarupa. Micuța ramură din Rajahmundry a devenit acum țăruș. Mulți dintre foștii misionari din Rajahmundry au devenit conducători în Biserică peste tot în India.
Am întâlnit copiii lui Suvarna și Swarupa Katuka în timp ce predam la UBY în anul 2014. Josh Katuka își încheiase recent misiunea în Bangalore, India, iar sora sa, Timnah, își primise recent chemarea în aceeași misiune. Când i-am întrebat pe Timnah și pe Josh dacă îl cunoșteau pe Raj Kumar, au spus: „Da, este unchiul nostru!”. Raj Kumar se căsătorise cu Sarala.
Sunt recunoscătoare familiei Katuka pentru că m-a prezentat mai multor pionieri care m-au ajutat în călătoriile mele prin India. Mulți dintre ei au fost influențați în mod direct sau indirect de dragostea și exemplul familiei Katuka. La un moment dat, Suvarna și Swarupa au avut ocazia să emigreze în Canada. Dar au refuzat oferta deoarece au simțit că Domnul dorea ca ei să rămână în India și să clădească acolo împărăția lui Dumnezeu. Slujirea lor devotată i-a transformat cu adevărat în stâlpi ai Bisericii.
Delwin Pond (centru) i-a prezentat lui Michael Anthoney Biserica în anul 1981.
Membri pionieri în Bengaluru și Hyderabad
În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, Biserica a fost întemeiată în mai multe orașe din India prin membri pionieri.4 Fiecare relatare este o confirmare a faptului că Domnul a condus oameni către Evanghelia restaurată.
Michael Anthoney, un membru pionier în Bangalore (acum Bengaluru), a făcut cunoștință în mod miraculos cu un membru al Bisericii în anul 1970. Când Delwin Pond, un episcop din Utah, s-a dus la un fizioterapeut din cauza unor dureri de spate, a văzut la cabinetul medicului un articol într-o revistă despre o organizație nonprofit care sponsoriza studenți în India. A simțit un îndemn puternic de a sprijini un astfel de student. Acest lucru a dus la o corespondență anonimă timp de 10 ani, care, în cele din urmă, l-a pus în legătură cu Michael, căruia i-a împărtășit Evanghelia. Michael a fost botezat în anul 1981 și a slujit în misiune în orașul Salt Lake, în anul 1982. S-a întors acasă mai devreme deoarece mama lui era grav bolnavă, iar în ultimele trei luni ale misiunii sale a slujit în Bangalore, unde le-a predicat câtorva dintre prietenii săi și altora, care au devenit membrii primei ramuri de acolo.5 Acum, în Bengaluru se construiește un templu.
Elsie și Edwin Dharmaraju s-au alăturat Bisericii în Samoa și au fost chemați de președintele Spencer W. Kimball să se întoarcă înapoi în Hyderabad ca misionari pentru familia lor. În anul 1978, s-au botezat 22 dintre membrii familiei lui Elsie și Edwin și, pornind de aici, primul țăruș din țară a fost organizat în Hyderabad în anul 2012.6
Membrii Țărușului Hyderabad de azi se consideră pionieri din zilele din urmă. Evenimentele țărușului lor, desfășurate cu ocazia Zilei Pionierilor, au sărbătorit atât călătoriile primilor pionieri, cât și călătoriile pionierilor din zilele noastre. Acestea au inclus cadriluri, drumeții comemorative și chiar întreceri cu cărucioare.
Membri ai țărușului Hyderabad, primul țăruș din India, sărbătoresc Ziua Pionierilor prin cântec, dans și chiar și prin curse cu cărucioare.
În cadrul evenimentului din anul 2014, dedicat Zilei Pionierilor, au pus cuburi de gheață pe un rând în spatele capelei și au invitat membrii să-și scoată încălțămintea și să meargă pe gheață, gândindu-se la cum au traversat primii pionieri râurile înghețate. La sfârșitul evenimentului, membrii Țărușului Hyderabad au fost îndemnați să-și aducă aminte de spiritul pionierilor din perioada de început și că ei sunt „cu toții pionieri pentru familiile lor”7.
L-au ascultat și pe John Santosh Murala, care, la acel moment, slujea în președinția misiunii, vorbind despre cum mătușa sa, Elsie, și unchiul său, Edwin Dharmaraju, au revenit în Hyderabad pentru a împărtăși familiei lor Evanghelia. John a fost cel mai tânăr dintre cei 22 de pionieri care au devenit membri, botezându-se în anul 1978.
Când am vizitat Hyderabad în anul 2014, John Murala mi-a spus povestea sa și o mare parte din istoria Bisericii, pe care a notat-o în mod sârguincios. De asemenea, m-a prezentat soției sale, Annapurna, care mi-a spus una dintre cele mai impresionante povestiri despre pionieri din zilele din urmă pe care le-am auzit vreodată.
Annapurna avea 12 ani în anul 1991, când fratelui ei, Murthy, i s-a predicat Evanghelia de către doi misionari în Hyderabad. Părinții Annapurnei nu i-au dat voie să asculte misionarii sau să participe la adunările Bisericii. Totuși, Murthy i-a dat un exemplar al Cărții lui Mormon și nenumărate materiale din literatura Bisericii pentru a le citi. Timp de șapte ani, Annapurna a studiat Evanghelia pe cont propriu și a dobândit o mărturie puternică despre adevărul acesteia. Visa să fie botezată, să slujească în misiune și să se căsătorească în templu, dar părinții ei nu-i dădeau voie.
Annapurna a avut de luat o hotărâre dificilă în viața ei când a făcut cunoștință cu John Murala. John rămăsese puternic în mărturia sa de la botezul său din anul 1978 și căuta o membră a Bisericii cu care să se căsătorească. După o foarte scurtă întâlnire în care Annapurna și-a împărtășit mărturia despre Evanghelie, John a fost convins că-și întâlnise viitoare soție. Annapurna știa că, dacă se căsătorea cu John, ea se putea boteza și, într-o zi, putea fi pecetluită în templu. Totuși, cam în aceeași perioadă, părinții Annapurnei planificau o căsătorie aranjată pentru ea.
Annapurna a luat hotărârea dificilă să plece de acasă și să se căsătorească cu John. A simțit că acesta era singurul mod în care se putea alătura Bisericii. A spus că a fost „complet devastată” să-și părăsească părinții. Dar, chiar și azi, ea declară: „Pentru salvarea tuturor… pentru urmașii mei și pentru părinții mei și strămoșii lor, pentru a putea înfăptui rânduielile din templu pentru ei, a trebuit să fac acel pas”8.
Redare artistică a Templului Bengaluru, India. Locul va include, de asemenea, o casă de întruniri, un centru de distribuire, birouri ale Bisericii și cazare pentru membrii care participă la rânduielile din templu.
John și Annapurna sunt recunoscători că, acum, părinții ei au acceptat căsătoria lor. Asemenea primilor pionieri, mulți membri din India au făcut sacrificii pentru a se alătura Bisericii. Totuși, acești sfinți au mers înainte cu credință deoarece se văd pe ei înșiși ca fiind pionieri și elemente de legătură pentru familiile lor de ambele părți ale vălului. Apreciez multele povestiri despre credință, sacrificiu și curaj pe care le-am auzit de la membrii deschizători de drumuri în noile frontiere ale Evangheliei. Încă mă gândesc la pionierii care trăgeau după ei cărucioare și traversau râuri înghețate, dar acum pot vedea pionieri din zilele noastre din India și din întreaga lume.
În cele din urmă, toate drumurile deschise de pionieri au fost străbătute de persoane care au pășit pe urmele Salvatorul Isus Hristos. În Noul Testament, Hristos este numit pionierul salvării [noastre] (vedeți Evrei 2:10, New Revised Standard Version). Isus Hristos a pregătit calea ca noi să ne întoarcem la căminul nostru ceresc. Adevărații pionieri Îl urmează pe Hristos și ne arată drumul către El, Cel care conduce această lucrare mare și minunată în zilele din urmă.