Numai în format digital: tineri adulți
De ce este nevoie pentru a ni se îndeplini dorințele neprihănite
Când familia mea a fost lovită de sărăcie, am fost atât de nesigur cu privire la modul în care voi putea vreodată să slujesc în misiune.
Cu mult timp înainte de a fi botezat în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, am dorit să-L slujesc pe Domnul. Mi-am spus întotdeauna că aveam să-mi dedic tot timpul Lui, indiferent de situație. Visul meu a fost să-I slujesc întreaga mea viață. Și faptul că m-am alăturat Bisericii lui Isus Hristos mi-a oferit o ocazie și mai bună de a-mi urma visul.
În luna decembrie a anului 2017, am fost botezat. A fost cea mai minunată zi din viața mea. Evanghelia m-a învățat să gândesc altfel, cum să-i inspir pe alții, cum să-mi depășesc temerile și cum să-mi dezvolt talentele și să descopăr altele noi. În cele din urmă, am învățat despre ocazia de a sluji în misiune cu timp deplin. Am știut imediat că doream să fac aceasta. Așadar, zi după zi, am muncit să mă pregătesc. Am citit din scripturi, am participat la institut și mi-am îndeplinit cu credință și sârguință chemarea. Cu toate acestea, exista o problemă în familia mea care m-a făcut atât de nesigur în ceea ce privește viitorul.
Sărăcia.
Când am împlinit vârsta de 18 ani, familia mea a fost lovită de sărăcie. Abia ne permiteam să cumpărăm mâncare, să mergem la școală sau chiar să ne plătim transportul până la biserică. Singurul lucru rămas de care să ne ancorăm a fost credința noastră. Această situație a încetinit foarte mult procesul meu de a sluji în misiune. Mi-am împărtășit dorința mamei mele, însă ea mi-a repetat ceva ce mi-a spus adesea: „Termină școala, apoi urmează-ți visele”. Din cauza situației noastre financiare, nu prea aveam de ales. Așa că am muncit din greu să termin școala.
În cele din urmă, am absolvit și eram pregătit să merg în lume și să-L slujesc pe Domnul. Dar sărăcia încă ne afecta.
M-am simțit frustrat.
M-am gândit: „Am terminat școala și am făcut tot ce am putut. De ce nu se rezolvă încă lucrurile?”. Nu doream să mai aștept ca să-mi împlinesc visul, dar, în pofida faptului că eram descurajat, aveam încredere că totul se va rezolva cu timpul.
Am hotărât să muncesc și mai mult pentru a câștiga toți banii necesari pentru misiune. M-am rugat în fiecare zi, m-am dus în vizite cu misionarii cât am putut de mult și mi-am întărit mărturia studiind materialele Bisericii.
Mulți dintre membrii familiei mele au fost împotriva visului meu de a sluji în misiune. Îmi spuneau că faptul de a sluji în misiune avea să înrăutățească situația mea și a familiei mele. Însă am rămas neclintit. Știam că doream să slujesc în misiune și că Tatăl Ceresc avea să asigure o cale.
După o perioadă lungă de muncă și de economisire, în cele din urmă, mi-am trimis formularele pentru misiune. Când m-a sunat episcopul și mi-a spus că mi-a sosit chemarea, am strigat și am sărit de bucurie! M-am dus imediat la biroul țărușului și am primit scrisoarea. În acea seară, mi-am deschis chemarea în misiune și mi-am anunțat familia că am fost chemat să slujesc în Misiunea Cabanatuan, Filipine.
Am plâns de bucurie în acea noapte. În pofida tuturor lucrurilor care s-au întâmplat, cu credință, muncă asiduă și încredere în Domnul, am finalizat tot ce a trebuit să fac pentru a putea sluji în misiune și pentru a-mi împlini visul. Mi-am dat seama că dacă nu aș fi trăit acea perioadă grea înainte de misiunea mea, poate că nu aș fi fost pregătit în totalitate din punct de vedere fizic, emoțional, spiritual, mintal și financiar. Dar, datorită circumstanțelor mele, am reușit să progresez în foarte multe moduri.
Știu că Tatăl Ceresc are un plan pentru fiecare dintre noi. Poate că, uneori, nu înțelegeți toate lucrurile prin care treceți și doriți ca lucrurile să se întâmple mai repede și nu mai târziu, însă aveți încredere în timpul stabilit de El, nu în al vostru. Dacă avem încredere în El și ne exercităm credința și muncim din greu, El ne va conduce la dorințele noastre neprihănite la timpul potrivit și ne va ajuta să progresăm de-a lungul drumului (vedeți Enos 1:12 și Alma 29:4).