Spațiul nostru
Un îndemn persistent
Ilustrații de Toby Newsome
Într-o zi, în timp ce făceam muncă misionară pe străzile prăfuite din Kenya, colega mea și cu mine am vorbit cu o doamnă. Ea a acceptat broșura pe care i-am dat-o, dar ne-a spus să nu ne mai întoarcem.
Câteva zile mai târziu noi ne aflam pe aceeași stradă și am simțit îndemnul de a o vizita din nou. M-am întrebat: „De ce o vizităm din nou dacă ea ne-a spus să nu ne mai întoarcem?”. Dar noi am ascultat îndemnul.
Ea a fost surprinsă când am ajuns acolo, dar a spus că se bucură că ne vede. Am început să îi predăm o lecție, care curând s-a transformat într-o ceartă. Eu și colega mea am încheiat lecția cu o rugăciune și am plecat, hotărându-ne imediat să nu ne mai întoarcem. Dar, a doua zi, am simțit, din nou, un îndemn puternic să ne întoarcem. Nu voiam să mă întorc, dar colega mea a spus că trebuie să ascultăm Spiritul. Așa că mi-am lăsat mândria deoparte și ne-am întors. Când am ajuns acolo, am fost șocată. Doamna părea a fi o altă persoană. Înfățișarea ei se schimbase și era dornică să asculte ce aveam de spus. La următoarea vizită, ne-a întrebat când poate fi botezată.
Patru săptămâni mai târziu, a fost botezată ca membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. După confirmarea ei, ne-a îmbrățișat și ne-a spus că era atât de recunoscătoare că ne-am întors. Am învățat că trebuie să ascultăm și să acționăm întotdeauna potrivit îndemnurilor pe care le primim. Tatăl Ceresc îi pregătește pe copiii Săi să primească Evanghelia și El ne îndeamnă pe noi, toți, să-i găsim prin Duhul Sfânt.
Leaha M., KwaZulu-Natal, Africa de Sud
Când mă pot alătura Bisericii?
Când aveam aproximativ cinci ani, tatăl meu și-a pierdut credința și a ales să părăsească Biserica. A fost foarte greu, în special când am împlinit opt ani. Eram atât de entuziasmată să mă botez, dar tata a spus nu. A dorit ca eu să aștept până creșteam mai mare, astfel încât să știu dacă voiam, cu adevărat, să mă dedic. Așadar, i-am privit pe prietenii mei botezându-se.
Îmi amintesc că eram confuză – dacă Biserica era adevărată, de ce nu aveam voie să mă botez? Ca adolescentă, a fost atât de greu să văd toți tinerii mergând la templu, pentru că îmi doream și eu foarte mult să merg. A fost greu să nu pot participa, dar am știut mereu că voi avea parte de această ocazie!
În luna mai a anului 2019, am fost botezată, în sfârșit, la vârsta de 16 ani. Mi-am amintit de multe experiențe pe care le-am trăit simțind bucuria pură a Evangheliei și dobândind o mărturie. A fost o experiență specială și, trecând prin toate supărările pe care le-am avut până în acea zi, am știut din toată inima că Evanghelia este adevărată și a fost întotdeauna.
Trinity C., Colorado, S.U.A.
Motivul pentru care avem reguli
Am fost încântat să merg la conferința tinerilor, dar, apoi, am aflat că există o mulțime de reguli – de exemplu, fără telefoane mobile și fără permisiunea de a ieși singur afară. Părea că adulții sunt în mod constant cu ochii pe noi. Dar m-am distrat de minune, mi-am făcut mulți prieteni, am lucrat la un proiect de slujire și am învățat despre Evanghelie.
În cadrul unei adunări de mărturii din ultima zi a conferinței tinerilor, unul dintre conducători a vorbit despre cât de mult ne iubește pe noi, tinerii din țăruș.
„Dacă ne iubiți, de ce aveți atât de multe restricții aici?”, am gândit. În același moment, de parcă ar fi putut citit ce era în mintea mea, a răspuns întrebării mele.
Conducătorii stabilesc reguli, a spus el, nu pentru a ne enerva, ci pentru siguranța noastră. În momentul în care a spus acest lucru, am simțit Spiritul. Am înțeles că Tatăl Ceresc ne dă porunci din același motiv. Ele nu sunt pentru a ne enerva; ele sunt pentru a ne ajuta să ne întoarcem în siguranță la El (vedeți Doctrină și legăminte 82:2-9).
Duhul Sfânt m-a inspirat și m-a ajutat să știu că acest lucru este adevărat.
Serge P., Île-de-France, Franța