Nu cum o dă lumea
Instrumentele de care avem nevoie pentru a crea o zi mai strălucitoare și a dezvolta o economie a bunătății pure ne sunt asigurate din abundență de Evanghelia lui Isus Hristos.
Înainte de acel prim Paște, după ce a încheiat noua rânduială de împărtășanie pe care o administrase Celor Doisprezece, Isus Și-a început solemna cuvântare de rămas bun, apropiindu-Se de momentele Ghetsimani, trădare și răstignire. Totuși, simțind îngrijorarea și, poate, chiar teama vizibilă pe care unii dintre acei oameni trebuie s-o fi manifestat, El le-a spus lor (și nouă) următoarele:
„Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine…
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi…
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”1.
Vremuri de încercare vin în această lume muritoare, inclusiv pentru cei credincioși, dar mesajul încurajator al lui Hristos este că, deși El, mielul pascal, avea să se ducă asemenea „[unei oi mute] înaintea celor ce o tund”2, cu toate acestea, El avea Să se ridice, așa cum a spus psalmistul, pentru a fi „adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi”3.
Înțelegând ce ore grele îi așteptau pe Hristos în timp ce Se apropia de momentul crucii și pe ucenicii Săi în timp ce aveau să ducă Evanghelia Sa lumii la jumătatea timpului, să ne gândim împreună la un mesaj similar adresat membrilor Bisericii Salvatorului din zilele din urmă. Acesta se află în numărul uimitor de versete din Cartea lui Mormon dedicate conflictelor de un tip sau altul, de la comportamentul veșnic supărător al lui Laman și al lui Lemuel până la luptele finale în care au fost implicați sute de mii de soldați. Unul dintre motivele evidente ale acestei atenții acordate este că, având în vedere că volumul Cartea lui Mormon a fost scris pentru cititorii din zilele din urmă, acești autori (care au trăit ei înșiși multe perioade de război) ne-au lăsat un avertisment profetic, că violența și conflictul vor fi caracteristica definitorie a relațiilor din ultimele zile.
Desigur, teoria mea despre cearta din zilele din urmă nu este foarte originală. Cu aproape 2.000 de ani în urmă, Salvatorul a avertizat că, în ultimele zile, vor fi „războaie și zvonuri de războaie”4, spunând, mai târziu, că „pacea va fi luată de pe pământ”5. Cu siguranță, acest Prinț al Păcii, care ne-a învățat subliniind că cearta este de la diavol6, trebuie să fi plâns împreună cu Tatăl Său Divin pentru aceia din familia umană, din zilele noastre, care sunt „fără afecțiune” și nu-și pot da seama cum să trăiască împreună în dragoste.7
Frați și surori, vedem prea multe conflicte, ceartă și comportament necivilizat în jurul nostru. Din fericire, generația de acum nu a luptat într-un al Treilea Război Mondial, nici nu am trăit experiența unei prăbușiri economice mondiale ca cea din anul 1929, care a dus la Marea criză economică. Dar noi ne confruntăm cu un fel de al Treilea Război Mondial care nu este o luptă pentru a ne zdrobi dușmanii, ci o înrolare în marșul copiilor lui Dumnezeu pentru a ne îngriji mai mult unul pe altul și a ajuta la tămăduirea rănilor pe care le vedem în această lume atât de tulburată. Marea criză economică pe care o trăim acum are mai puțin de-a face cu pierderea externă a economiilor noastre și mai mult cu pierderea internă a încrederii în sine, cu deficitele reale de credință, speranță și caritate din jurul nostru. Dar instrumentele de care avem nevoie pentru a crea o zi mai strălucitoare și a dezvolta o economie a bunătății pure în societate ne sunt asigurate din abundență de Evanghelia lui Isus Hristos. Nu ne putem permite – lumea nu-și poate permite – ca noi să eșuăm în a folosi din plin, personal și public, aceste concepte și legăminte care întăresc ale Evangheliei.
Într-o lume „lovită de furtună și nemângâiată”, cum a spus Iehova că va fi, cum găsim noi ceea ce El a numit „legământul… de pace”? Îl găsim întorcându-ne către El, Cel care a spus că va avea milă de noi „cu bunătate veșnică” și va da pace copiilor noștri.8 Astfel, în pofida profețiilor înspăimântătoare și a scripturilor îngrijorătoare în care se declară că pacea va fi luată de pe pământ, în general, profeții, inclusiv preaiubitul nostru Russell M. Nelson, ne-au învățat că aceasta nu trebuie luată de la noi, individual!9 De acest Paște, să încercăm să dăm dovadă de pace într-un mod personal, aplicând harul și leacul tămăduitor al ispășirii Domnului Isus Hristos nouă înșine și tuturor celor din jurul nostru la care putem ajunge. Din fericire, chiar în mod uimitor, acest balsam alinător ne este pus la dispoziție „fără bani și fără preț”10.
Acest ajutor și această speranță sunt foarte necesare deoarece, în această congregație mondială de astăzi, sunt mulți care se confruntă cu una sau mai multe încercări – de natură fizică sau emoțională, socială sau financiară sau cu multe alte feluri de necazuri. Dar, în cazul multora dintre acestea, nu suntem destul de puternici pentru a le face față singuri, pentru că ajutorul și pacea de care avem nevoie nu sunt de felul celor pe care le „dă lumea”11. Nu, pentru probleme cu adevărat grele, avem nevoie de ceea ce scripturile numesc „puterile cerului” și, pentru a accesa aceste puteri, noi trebuie să trăim potrivit cu ceea ce aceleași scripturi numesc „principiile dreptății”12. Înțelegerea acestei legături dintre principiu și putere este acea lecție pe care familia umană pare să nu o poată învăța vreodată, așa spune Dumnezeul cerului și al pământului!13
Și care sunt acele principii? Ele sunt enumerate în repetate rânduri în scripturi, ele sunt predate din nou și din nou în conferințe ca aceasta și, în dispensația noastră, profetul Joseph Smith a fost învățat despre ele ca răspuns la versiunea sa a strigătului „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”14. În timpul detenției în închisoarea rece și ostilă Liberty, el a fost învățat că principiile dreptății includeau virtuți precum răbdare, suferință îndelungată, gingășie și dragoste neprefăcută.15 În absența acestor principii, este sigur că ne-am fi confruntat cu discordie și dușmănie.
În această privință, permiteți-mi să abordez direct aspectul absenței, în zilele noastre în unele locuri, a acestor principii ale dreptății. În general, eu sunt o persoană optimistă, veselă și consider că sunt atât de multe lucruri bune și frumoase în lumea noastră. Cu siguranță, avem mai multe binecuvântări materiale decât oricare altă generație din istorie dar, în cultura secolului XXI în general și, prea adesea, în Biserică, vedem încă vieți cu necazuri, compromisuri care au ca rezultat prea multe legăminte încălcate și prea multe inimi frânte. Gândiți-vă la limbajul vulgar care însoțește încălcarea sexuală, ambele fiind atât de omniprezente în filme sau programe de televiziune sau observați hărțuirea sexuală și alte forme de comportament inacceptabil la locul de muncă despre care citim atât de mult în aceste zile. În aspecte care privesc puritatea promisă prin legământ, ceea ce este sacru este prea adesea făcut să pară obișnuit și ce este sfânt este prea adesea făcut să pară laic. Cei care sunteți ispitiți să pășiți sau să vorbiți ori să vă comportați „cum dă lumea”, ca să spun așa, nu vă așteptați ca aceasta să ducă la o experiență plină de pace; vă promit, în numele Domnului, că nu o va face. „Ticăloșia niciodată nu a fost fericire”16, a spus odată un profet din vechime. Când dansul se termină, flautistul trebuie plătit întotdeauna și, cel mai adesea, moneda sunt lacrimile și regretele.17
Există multe forme de abuz și comportament nedemn. În calitate de ucenici ai Domnului Isus Hristos, trebuie să fim de două ori mai atenți să nu participăm la un astfel de comportament. În niciun caz nu trebuie să ne facem vinovați de vreo formă de abuz sau de autoritate nedreaptă sau de coerciție imorală – fizică, emoțională, ecleziastică sau de alt tip. Îmi aduc aminte că am simțit fervoarea președintelui Gordon B. Hinckley în urmă cu câțiva ani, când le-a vorbit bărbaților din Biserică referitor la cei pe care el i-a numit „[tirani în propriile lor cămine]” 18:
„Cât este de tragic și complet dezgustător fenomenul numit abuzul față de soție”, a spus el. Orice bărbat din Biserica aceasta care își abuzează soția, care o înjosește, care o insultă, care exercită o autoritate nedreaptă asupra ei nu este demn să dețină preoția… [El] nu este demn să dețină o recomandare pentru templu”19. La fel de vrednic de dispreț, a spus el, este orice formă de abuz împotriva copilului sau orice alt tip de abuz.20
În prea multe situații, bărbați, femei și chiar copii credincioși se pot face vinovați de rostirea unor cuvinte aspre, chiar distructive la adresa celor cu care ar putea, foarte bine, să fie pecetluiți printr-o rânduială sfântă în templul Domnului. Fiecare persoană are dreptul să fie iubită, să aibă pace și să se simtă în siguranță acasă Vă rog să facem eforturi pentru a menține această atmosferă acolo! Promisiunea făcută celor care sunt împăciuitori este că-L vor avea pe Duhul Sfânt ca însoțitor permanent și că asupra lor se vor revărsa binecuvântări „fără mijloace de constrângere” fără încetare.21 Nimeni nu are nevoie de o limbă ascuțită și cuvinte aspre pentru a „cânta cântecul iubirii mântuitoare”22.
Permiteți-mi să închei cu ce am început. Mâine este Paștele, timpul pentru ca principiile dreptății ale Evangheliei lui Isus Hristos și ispășirea Sa să ne ajute să trecem peste conflict și ceartă, peste disperare și încălcare și, în cele din urmă, peste moarte. Este timpul să-i promitem solemn loialitate totală, în cuvânt și faptă, Mielului lui Dumnezeu care „suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui”23, fiind hotărât să ducă la bun sfârșit lucrarea de salvare făcută pentru noi.
În pofida trădării și durerii, răului tratament și cruzimii, în timp ce purta păcatele acumulate și tristețile întregii familii umane, Fiul Dumnezeului celui Viu a privit de-a lungul cărării vieții muritoare, ne-a văzut și a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”24. Să aveți un Paște binecuvântat, plin de bucurii și liniștit! Tot ce face acesta posibil pentru noi a fost deja plătit de Prințul Păcii, pe care Îl iubesc din toată inima, a Cărui Biserică este aceasta și despre care depun mărturie certă, chiar Domnul Isus Hristos, amin.