Aduceți-vă aminte calea care vă duce înapoi acasă
Avem exemplul perfect al lui Isus Hristos pe care să-l urmăm, iar călătoria către casa noastră cerească este posibilă doar datorită învățăturilor Sale, vieții Sale și sacrificiului Său ispășitor.
În anul 1946, tânărul cercetător Arthur Hasler urca de-a lungul unui pârâu de munte din apropierea casei sale din copilărie, moment în care a trăit o experiență care a dus la o descoperire importantă despre cum își găsesc peștii calea care-i duce înapoi la pâraiele în care au prins viață.
În timp ce urca pe munte, neajungând încă la cascada sa preferată din copilărie, Hasler și-a adus brusc aminte de ceva la care nu s-a mai gândit de mult. El a spus: „Când o adiere răcoroasă, purtând mireasma mușchilor de copac și a căldărușelor, a străbătut zona stâncoasă, detaliile cascadei și așezarea ei pe munte mi-au apărut brusc în ochii minții”1.
Aceste mirosuri i-au evocat amintiri din copilărie și i-au adus aminte de casă.
Dacă mirosurile i-au putut declanșa astfel de amintiri, s-a gândit că, probabil, mirosurile ar putea fi la fel de evocatoare pentru somoni, care, după ani de viață în largul oceanului, se întorc la exact același pârâu în care au prins viață pentru a-și depune icrele.
Pe baza acestei experiențe trăite, Hasler, împreună cu alți cercetători, au ajuns să demonstreze că somonii își aduc aminte miresmele care-i ajută să înoate mii de kilometri pentru a-și găsi calea care-i duce înapoi acasă, din mare.
Această relatare m-a făcut să mă gândesc că unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le putem face în această viață este de a recunoaște și de a ne aduce aminte cărarea care ne duce înapoi la Tatăl nostru Ceresc și de a persevera, cu credință și bucurie, în această călătorie.
M-am gândit la patru mementouri care, dacă sunt folosite și puse în practică, în mod consecvent, în viața noastră, ne pot trezi sentimente legate de casa noastră cerească.
Primul: ne putem aduce aminte că suntem copiii lui Dumnezeu.
Avem o moștenire divină. Faptul de a ști că suntem copiii lui Dumnezeu și că El dorește ca noi să ne întoarcem în prezența Sa este unul dintre primii pași pe care-i facem în călătoria înapoi către casa noastră cerească.
Aduceți-vă aminte de această moștenire. Faceți-vă timp, cu regularitate, să vă întăriți sistemul imunitar spiritual aducându-vă aminte binecuvântările pe care le-ați primit de la Domnul. Încredeți-vă în îndrumătorii pe care i-ați primit de la El, în loc să vă întoarceți doar către lume pentru a vă evalua valoarea personală și a vă găsi calea.
Recent, am vizitat o persoană dragă după ce ea a fost în spital. Mi-a spus lăcrimând că, în timp ce zăcea pe patul de spital, tot ce și-a dorit a fost ca cineva să-i cânte „Copil al Domnului”. A spus că acel gând i-a dat pacea de care a avut nevoie în acel timp de suferință.
Faptul de a ști cine sunteți schimbă felul în care simțiți și ceea ce faceți.
Faptul de a înțelege cine sunteți cu adevărat vă pregătește mai bine să vă recunoașteți și să vă aduceți aminte calea care vă duce înapoi la casa dumneavoastră cerească, unde vă doriți foarte mult să fiți.
Al doilea: ne putem aduce aminte temelia care ne protejează.
Primim tărie când rămânem neprihăniți, fideli și credincioși Tatălui Ceresc și lui Isus Hristos, chiar și când alții desconsideră în mare măsură poruncile și principiile privind salvarea.2
În Cartea lui Mormon, Helaman și-a învățat fiii să-și aducă aminte că trebuiau să-și clădească temelia pe Isus Hristos, pentru a putea avea tăria de a se împotrivi ispitelor dușmanului. Vânturile și furtunile puternice ale lui Satana ne lovesc, dar nu vor avea nicio putere să ne tragă în jos dacă ne punem încrederea în cel mai sigur loc – în Mântuitorul nostru.3
Știu, din experiență personală, că, dacă alegem să auzim glasul Său și să-L urmăm, vom primi ajutorul Său. Vom dobândi o perspectivă mai largă a circumstanțelor noastre și o înțelegere mai profundă a scopului vieții. Vom simți impulsurile spirituale care ne vor îndruma către casa noastră cerească.
Al treilea: ne putem aduce aminte să ne rugăm.
Trăim într-o perioadă în care, cu o simplă atingere sau comandă vocală, putem începe să căutăm răspunsuri despre aproape orice subiect în multitudinea de informații stocate și organizate într-o rețea vastă și complexă de calculatoare.
Pe de altă parte, avem simplitatea invitației de a începe să căutăm răspunsuri din cer. „Roagă-te întotdeauna și Eu voi revărsa Spiritul Meu asupra ta.” Apoi, Domnul promite: „Și mare va fi binecuvântarea ta – da, chiar mai mare decât dacă ai obține comorile pământului”4.
Dumnezeu este pe deplin conștient de fiecare dintre noi și este gata să ne asculte rugăciunile. Când ne aducem aminte să ne rugăm, găsim dragostea Sa care ne susține, iar cu cât ne rugăm mai mult la Tatăl nostru din Cer în numele lui Hristos, cu atât mai mult Îl aducem pe Salvator în viața noastră și cu atât mai bine vom recunoaște cărarea către casa noastră cerească pe care El a marcat-o.
Al patrulea: ne putem aduce aminte să slujim altora.
Pe măsură ce ne străduim să-L urmăm pe Isus Hristos slujindu-le altora și dând dovadă de bunătate față de ei, facem din lume un loc mai bun.
Acțiunile noastre pot binecuvânta, în mod semnificativ, atât viața celor din jurul nostru, cât și pe a noastră. Slujirea oferită cu dragoste adaugă însemnătate atât vieții celui care o oferă, cât și vieții celui care beneficiază de ea.
Nu subestimați potențialul pe care-l aveți de a-i influența pe alții în bine, atât prin acțiunile dumneavoastră, cât și prin exemplul dumneavoastră.
Slujirea oferită cu dragoste altora ne îndrumă de-a lungul cărării către casa noastră cerească – cărarea devenirii noastre ca Salvatorul.
În anul 1975, ca urmare a unui război civil, Arnaldo și Eugenia Teles Grilo și copiii lor au trebuit să-și lase în urmă casa și tot ce clădiseră de-a lungul a decenii de muncă asiduă. Înapoi în Portugalia, țara lor natală, fratele și sora Teles Grilo s-au confruntat cu provocarea de a o lua de la capăt. Dar, ani mai târziu, după ce s-au alăturat Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, ei au spus: „Am pierdut tot ce aveam, dar a fost un lucru bun, deoarece acest lucru ne-a constrâns să ne gândim la importanța binecuvântărilor eterne”5.
Ei și-au pierdut casa pământească, dar au găsit calea care-i duce înapoi la casa lor cerească.
Toate lucrurile pe care trebuie să le lăsați în urmă pentru a urma cărarea către casa dumneavoastră cerească nu vi se vor mai părea, într-o zi, sacrificii.
Avem exemplul perfect al lui Isus Hristos pe care să-l urmăm, iar călătoria către casa noastră eternă este posibilă doar datorită învățăturilor Sale, vieții Sale și sacrificiului Său ispășitor – inclusiv morții Sale și învierii Sale glorioase.
Vă invit să trăiți bucuria de a vă aduce aminte că suntem copiii lui Dumnezeu și că El a iubit atât de mult lumea, încât El L-a trimis pe Fiul Său6 să ne arate cărarea. Vă invit să vă aduceți aminte să fiți credincioși, să vă întoarceți viața către Salvator și să vă clădiți temelia pe El. Aduceți-vă aminte să vă rugați în timpul călătoriei dumneavoastră și să slujiți altora de-a lungul căii.
Dragii mei, frați și surori, în această duminică de Paște, depun mărturie că Isus Hristos este Mântuitorul și Salvatorul lumii. El este Cel care ne poate conduce la masa vieții pline de bucurie și care ne poate îndruma în călătoria noastră. Fie ca noi să ne aducem aminte și să-L urmăm acasă! În numele lui Isus Hristos, amin.