Călătoria personală a unui copil al lui Dumnezeu
În calitate de copii de legământ ai lui Dumnezeu, iubim, cinstim, hrănim, protejăm și întâmpinăm cu dragoste acele spirite care vin din viața premuritoare.
Fiecare dintre noi a fost afectat de această pandemie la nivel mondial, când membri ai familiei și prieteni au trecut, subit, dincolo de viața muritoare. Permiteți-mi să menționez trei care ne lipsesc mult, care-i reprezintă pe toți cei pe care-i iubim atât de mult.
Aceștia sunt fratele Philippe și sora Germaine Nsondi. Fratele Nsondi slujea în calitate de patriarh al țărușului Brazzaville, Republica Congo când a decedat. El a fost un medic care le-a împărtășit altora, cu generozitate, talentele sale.1
Aceasta este sora Clara Elisa Ruano de Villareal din Tulcán, Ecuador. Ea a acceptat Evanghelia restaurată la vârsta de 34 de ani și a fost o conducătoare preaiubită. Familia ei și-a luat rămas bun de la ea interpretând imnul ei preferat: „Trăiește-al meu Mântuitor”2.
Acesta este fratele Ray Tuineau din Utah, alături de frumoasa lui familie. Soția sa, Juliet, a spus: „Îmi doresc ca [băieții mei] să [își aducă aminte că tatăl lor] a încercat mereu să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc”3.
Domnul a spus: „Veți trăi împreună în dragoste, astfel încât veți plânge pierderea celor care mor”4.
În timp ce plângem, ne și bucurăm datorită învierii glorioase a Salvatorului nostru. Datorită Lui, cei dragi ai noștri și prietenii noștri își continuă călătoria eternă. Președintele Joseph F. Smith a explicat: „Nu putem să-i uităm; nu încetăm să-i iubim… Ei au avansat; noi avansăm; noi progresăm la fel cum au progresat ei”5. Președintele Russell M. Nelson a spus: „Lacrimile noastre de tristețe… se vor transforma în lacrimi ale așteptării cu nerăbdare”6.
Noi știm despre viața de dinainte de naștere
Perspectiva noastră eternă nu numai că ne mărește înțelegerea despre cei care își continuă călătoria dincolo de viața muritoare, dar ne și deschide înțelegerea despre cei care sunt la începutul călătoriei lor și își încep acum viața muritoare.
Fiecare persoană care vine pe pământ este un fiu unic al lui Dumnezeu sau o fiică unică a lui Dumnezeu.7 Călătoria noastră personală nu a început la naștere. Înainte să ne naștem, am fost împreună într-o lume a pregătirii în care am „primit primele lecții în lumea spiritelor”8. Iehova i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte”9.
Unii s-ar putea întreba dacă viața începe odată cu formarea embrionului sau când inima începe să bată ori când bebelușul poate trăi în afara pântecelui mamei, dar, pentru noi, nu există nicio îndoială că fiicele și fiii de spirit ai lui Dumnezeu sunt în călătoria lor personală venind pe pământ pentru a primi un trup și a trăi experiența vieții muritoare.
În calitate de copii de legământ ai lui Dumnezeu, iubim, cinstim, hrănim, protejăm și întâmpinăm cu dragoste acele spirite care vin din viața premuritoare.
Minunata contribuție a femeilor
Pentru o femeie, faptul de a avea un copil poate fi, fizic, emoțional și economic, un mare sacrificiu. Le iubim și le cinstim pe femeile minunate din această Biserică. Cu inteligență și înțelepciune, dumneavoastră purtați poverile familiei dumneavoastră. Dumneavoastră iubiți. Dumneavoastră slujiți. Dumneavoastră faceți sacrificii. Dumneavoastră întăriți credința, le slujiți celor la nevoie și aduceți o mare contribuție în cadrul societății.
Responsabilitatea sacră de a proteja viața
În urmă cu mai mulți ani, fiind profund îngrijorat din cauza numărului de avorturi din lume, președintele Gordon B. Hinckley s-a adresat femeilor din Biserică rostind cuvinte care sunt relevante și pentru noi, astăzi. El a spus: „Dumneavoastră, care sunteți soții și mame, sunteți ancore ale familiei. Dumneavoastră nașteți copii. Ce responsabilitate uriașă și sacră este aceasta… Ce se întâmplă cu aprecierea noastră față de caracterul sfânt al vieții umane? Avortul este un rău, brutal, real și respingător care se răspândește pe tot pământul. Implor femeile din această Biserică să-l evite, să se mențină deasupra lui, să stea departe de acele situații compromițătoare care-l fac să pară vrednic de dorit. Este posibil să existe anumite circumstanțe, puține, în care avortul poate fi făcut, dar acestea sunt foarte limitate…10 Dumneavoastră sunteți mamele fiilor și fiicelor lui Dumnezeu, ale căror vieți sunt sacre. Protejarea lor este o responsabilitate dată de Divinitate care nu poate fi ignorată sau pasată cu ușurință”11.
Vârstnicul Marcus B. Nash mi-a împărtășit povestea unei femei dragi în vârstă de 84 de ani care, în timpul interviului ei pentru botez, „a recunoscut un avort [făcut în urmă cu mulți ani]”. Cu o trăire afectivă sinceră, ea a spus: „Am purtat povara avortării unui copil în fiecare zi a vieții mele, 46 de ani… Nimic din ce am făcut nu mi-a îndepărtat durerea și sentimentul de vină. Am fost deznădăjduită până când am fost învățată adevărata Evanghelie a lui Isus Hristos. Am învățat cum să mă pocăiesc… și, brusc, m-am umplut de speranță. Am ajuns, în cele din urmă, să știu că puteam fi iertată dacă mă pocăiam cu adevărat de păcatele mele”12.
Cât de recunoscători suntem pentru darurile divine reprezentate de pocăință și iertare!
Ce putem face?
Care este responsabilitatea noastră în calitate de ucenici pașnici ai lui Isus Hristos? Fie ca noi să trăim potrivit poruncilor lui Dumnezeu, să ne învățăm copiii despre ele și să le împărtășim altora care sunt dornici să asculte!13 Fie ca noi să ne împărtășim sentimentele profunde despre caracterul sfânt al vieții celor care sunt factori decizionali în societate! Poate că nu vor aprecia în întregime ceea ce credem, dar noi ne rugăm ca ei să înțeleagă mai pe deplin de ce, pentru noi, aceste hotărâri au consecințe mult mai mari decât doar ce-și dorește cineva pentru viața sa.
Dacă se așteaptă un copil neplanificat, fie ca noi să ne întindem brațele cu dragoste, să încurajăm și, dacă este nevoie, să oferim ajutor financiar, întărind o mamă astfel încât să-i permită copilului ei să se nască și să-și continue călătoria în viața muritoare!14
Frumusețea adopției
În familia noastră, am fost binecuvântați peste măsură când, în urmă cu două decenii, o tânără de 16 ani a aflat că era însărcinată. Ea și tatăl bebelușului nu erau căsătoriți și nici nu-și întrezăreau un viitor împreună. Tânăra fată a crezut că viața pe care o purta în ea era prețioasă. A dat naștere unei fetițe și a permis unei familii neprihănite s-o adopte. Pentru Bryce și Jolinne, ea a fost un răspuns la rugăciunile lor. I-au dat numele de Emily și au învățat-o să se încreadă în Tatăl ei Ceresc și în Fiul Său, Isus Hristos.
Emily a crescut. Cât de recunoscători suntem că Emily și nepotul nostru, Christian, s-au îndrăgostit și s-au căsătorit în casa Domnului! Emily și Christian au acum, la rândul lor, o fetiță.
Emily a scris recent: „De-a lungul acestor ultime nouă luni de sarcină, am avut timp să reflectez la evenimentele legate de propria mea naștere. M-am gândit la mama mea naturală, care avea doar 16 ani. În timp ce trăiam durerile și schimbările care vin odată cu sarcina, n-am putut să nu-mi imaginez cât de greu trebuie să-i fi fost la frageda vârstă de 16 ani… Îmi curg lacrimile chiar și acum când mă gândesc la mama mea naturală, care a știut că nu putea să-mi ofere viața [pe care o dorea pentru mine și, dând dovadă de altruism, m-a dat] spre adopție. Nu pot să înțeleg prin ce ar fi putut trece în acele nouă luni – era privită cu ochi care o judecau în timp ce trupul ei suferea schimbări, experiențele de adolescentă pe care nu le-a trăit, faptul de a ști că, la sfârșitul travaliului în care a dat dovadă de dragoste maternă, avea să-și pună copilul în brațele alteia. Sunt atât de recunoscătoare pentru alegerea ei altruistă, că nu a ales să-și folosească libertatea de a alege într-un mod în care să o ia pe a mea”. Emily încheie: „Sunt atât de recunoscătoare pentru planul divin al Tatălui Ceresc, pentru părinții mei incredibili care m-au [iubit și îngrijit] și pentru temple, unde putem fi pecetluiți cu familiile noastre pentru eternitate”15.
Salvatorul „a luat un copilaș, și l-a așezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în brațe, și le-a zis: «Oricine primește pe unul din acești copilași, în numele Meu, Mă primește pe Mine»”16.
Când dorințe neprihănite nu sunt încă îndeplinite
Îmi exprim dragostea și compasiunea pentru cuplurile neprihănite care se căsătoresc și nu pot avea copiii pe care-i așteaptă cu atâta nerăbdare și pentru acele femei și acei bărbați care nu au avut ocazia de a se căsători potrivit legii lui Dumnezeu. Visurile neîmplinite ale vieții sunt greu de înțeles dacă sunt privite doar prin perspectiva vieții muritoare. În calitate de slujitor al Domnului, eu vă promit că, pe măsură ce sunteți credincioși lui Isus Hristos și legămintelor dumneavoastră, veți primi binecuvântări compensatoare în această viață, iar dorințele dumneavoastră neprihănite vi se vor împlini la timpul etern al Domnului.17 Poate exista fericire în timpul călătoriei în viața muritoare, chiar și când niciuna dintre speranțele noastre neprihănite nu se îndeplinește.18
După naștere, copiii au în continuare nevoie de ajutorul nostru. Unii au nevoie disperată de el. În fiecare an, prin intermediul episcopilor cărora le pasă și a contribuțiilor dumneavoastră generoase care constau în donații de post și fonduri pentru ajutor umanitar, viețile a milioane și milioane de copii sunt binecuvântate. Prima Președinție a anunțat recent un ajutor suplimentar de 20 de milioane de dolari americani pentru a sprijini UNICEF-ul în acțiunile sale la nivel mondial de a administra două miliarde de vaccinuri.19 Copiii sunt iubiți de Dumnezeu.
Hotărârea sacră de a avea un copil
Este îngrijorător că, inclusiv în unele dintre cele mai prospere țări din lume, se nasc din ce în ce mai puțini copii.20 „Porunca lui Dumnezeu către copiii Lui de a se înmulți și de a umple pământul este încă valabilă.”21 Când să ai un copil și câți copii să ai sunt hotărâri personale care trebuie luate între soț, soție și Domnul. Cu ajutorul credinței și rugăciunii, aceste hotărâri sacre pot fi experiențe frumoase și revelatoare.22
Împărtășesc povestea familiei Laing din partea de sud a Californiei. Sora Rebecca Laing a scris:
„În vara anului 2011, viața familiei noastre părea perfectă. Eram fericiți în căsnicia noastră, aveam patru copii – în vârstă de nouă, șapte, cinci și trei ani…
Sarcinile și nașterile mele [au reprezentat] un risc ridicat… [și] ne-am simțit [foarte] binecuvântați să avem patru copii, [crezând] că familia noastră era completă. În luna octombrie, în timp ce ascultam conferința generală, am avut un sentiment inconfundabil că trebuia să avem un alt copil. După ce LeGrand și cu mine am cugetat și ne-am rugat… am știut că Dumnezeu avea un plan diferit pentru noi față de cel pe care-l aveam noi.
După o altă sarcină și naștere grele, am fost binecuvântați cu o fetiță frumoasă. I-am dat numele de Brielle. Ea a fost un miracol. La câteva clipe după ce s-a născut, în timp ce încă eram în [sala de nașteri], am auzit glasul inconfundabil al Spiritului: «Mai este încă un copil».
Trei ani mai târziu, un alt miracol, Mia. Brielle și Mia sunt o bucurie uriașă pentru familia noastră”. Ea a încheiat: „Faptul de a fi deschiși la îndrumarea Domnului și de a urma planul Său pentru noi va aduce mereu mai multă fericire decât… cel de a ne bizui pe propria înțelegere”23.
Salvatorul iubește fiecare copil prețios.
„Iar El i-a luat pe pruncii lor, unul câte unul, și i-a binecuvântat…
Și… ei și-au aruncat ochii către cer… și au văzut îngeri pogorându-se din cer… în mijlocul focului; și [îngerii]… i-au înconjurat pe cei mici… iar îngerii le-au slujit lor.”24
Depun mărturie că propria dumneavoastră călătorie în calitate de copii ai lui Dumnezeu nu a început pentru dumneavoastră când prima gură de aer de pe acest pământ v-a ajuns în plămâni și nu se va termina odată cu ultima suflare din viața muritoare.
Fie ca noi să ne aducem mereu aminte că fiecare copil de spirit al lui Dumnezeu vine pe pământ în călătoria sa personală!25 Fie ca noi să-i întâmpinăm cu dragoste, să-i protejăm și să-i iubim mereu! Pe măsură ce-i primiți pe acești copii prețioși în numele Salvatorului și îi ajutați în călătoria lor eternă, vă promit că Domnul vă va binecuvânta și Își va revărsa dragostea și aprobarea asupra dumneavoastră. În numele lui Isus Hristos, amin.