Veți fi liberi
Isus Hristos este lumina pe care trebuie să o ținem sus chiar și în timpul momentelor întunecate ale vieții noastre muritoare.
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, sunt atât de recunoscător pentru privilegiul de a vă vorbi din Africa. Este o binecuvântare să avem mijloacele tehnice de astăzi și să le folosim în cel mai eficient mod pentru a ajunge la dumneavoastră, oriunde vă aflați.
În luna septembrie a anului 2019, sora Mutombo și cu mine, în timp ce slujeam în calitate de conducători ai Misiunii Maryland, Baltimore, am avut privilegiul să vizităm câteva locuri istorice ale Bisericii în Palmyra, New York, în timp ce participam la un seminar pentru conducători de misiuni. Am încheiat vizita noastră în Dumbrava Sacră. Intenția noastră când am vizitat Dumbrava Sacră nu era de a simți o manifestare specială sau a avea o viziune, dar am simțit, într-adevăr, prezența lui Dumnezeu în acest loc sacru. Inimile noastre s-au umplut de recunoștință pentru profetul Joseph Smith.
Pe drumul de întoarcere, sora Mutombo a observat că eu aveam un zâmbet mare pe față în timp ce conduceam, așa că a întrebat: „Care este motivul entuziasmului tău?”.
Eu am răspuns: „Draga mea Nathalie, adevărul va triumfa întotdeauna în fața greșelii și, datorită Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, întunericul nu va continua să se răspândească pe pământ”.
Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos l-au vizitat pe tânărul Joseph Smith pentru a aduce la lumină ceea ce era ascuns, astfel încât noi să putem primi „cunoașterea lucrurilor așa cum sunt… așa cum au fost, și așa cum o să fie” (Doctrină și legăminte 93:24).
După mai mult de două sute de ani, mulți caută încă adevărurile necesare pentru a se elibera de unele dintre tradițiile și minciunile pe care dușmanul le răspândește în întreaga lume. Mulți sunt „orbiți de subtila viclenie a oamenilor” (Doctrină și legăminte 123:12). În epistola sa către efeseni, Pavel ne-a învățat: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina” (Efeseni 5:14). Salvatorul a promis că El va fi lumina tuturor celor care ascultă cuvintele Sale (vedeți 2 Nefi 10:14).
Acum treizeci și cinci de ani, părinții mei au fost, de asemenea, orbiți și au căutat cu disperare să cunoască adevărul și au fost preocupați unde să se îndrepte pentru a-l găsi. Ambii mei părinții s-au născut la sat, unde tradițiile erau înrădăcinate în viața persoanelor și a familiilor. Amândoi și-au părăsit satul când erau tineri și au venit la oraș, căutând o viață mai bună.
S-au căsătorit și și-au început viața de familie într-un mod foarte modest. Eram multe persoane care locuiam într-o casă mică – părinții mei, două dintre surorile mele și cu mine și un văr care obișnuia să locuiască cu noi. Mă întrebam dacă eram cu adevărat o familie, deoarece nu ni se permitea să luăm cina la aceeași masă cu părinții noștri. Când tata se întorcea de la muncă, imediat ce intra în casă, nouă, copiilor, ni se cerea să plecăm și să mergem afară. Nopțile dormeam puțin, somnul nostru fiind tulburat din cauza lipsei de armonie și dragoste adevărată în căsnicia părinților noștri. Casa noastră nu doar că era mică, ci era și un loc întunecat. Înainte să ne întâlnim cu misionarii, am mers la biserici diferite în fiecare duminică. Era clar că părinții noștri căutau ceva pe care lumea nu putea să-l ofere.
Acest lucru a continuat până când ne-am întâlnit cu vârstnicul și sora Hutchings, primul cuplu de misionari în vârstă care a fost chemat să slujească în Zair (cunoscut astăzi ca Republica Democrată Congo sau Congo-Kinshasa). Când am început să ne întâlnim cu acești misionari minunați, care au fost precum îngeri veniți de la Dumnezeu, am observat că ceva a început să se schimbe în familia noastră. După botezul nostru, am început cu adevărat, în mod treptat, să avem un stil nou de viață datorită Evangheliei restaurate. Cuvintele lui Hristos au început să ne lărgească sufletele. Ele au început să ne lumineze înțelegerea și să devină delicioase pentru noi, pe măsură ce adevărurile pe care le primeam erau perceptibile și puteam vedea lumina, iar această lumină a devenit mai luminoasă și mai luminoasă în fiecare zi.
Această înțelegere a scopului Evangheliei ne-a ajutat să devenim mai asemănători Salvatorului. Dimensiunea casei noastre nu s-a schimbat; și nici condiția noastră socială. Dar am fost martor la o schimbare în inima părinților mei, în timp ce ne rugam zilnic, dimineața și seara. Am studiat Cartea lui Mormon; am ținut seara în familie; am devenit, cu adevărat, o familie. În fiecare duminică, ne trezeam la ora 6:00 dimineața pentru a ne pregăti să mergem la biserică și călătoream multe ore pentru a participa la adunările Bisericii în fiecare săptămână, fără să ne plângem. A fost o experiență minunată pe care am trăit-o. Noi, care înainte mergeam în întuneric, am alungat întunericul din mijlocul nostru (vedeți Doctrină și legăminte 50:25) și am văzut „o mare lumină” (2 Nefi 19:2).
Îmi amintesc că, într-o zi, când nu doream să mă trezesc dimineața devreme pentru rugăciunea noastră în familie, le-am șoptit surorilor mele: „Nu putem să facem altceva în casa aceasta decât să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm”. Tatăl meu a auzit comentariile mele. Îmi amintesc reacția lui, reflectată în modul în care m-a învățat cu dragoste, dar ferm: „Cât timp vei fi în casa asta, te vei ruga, te vei ruga, te vei ruga”.
Cuvintele tatălui meu mi-au răsunat în urechi zilnic. Ce credeți că facem astăzi eu și sora Mutombo împreună cu copiii noștri? Ne rugăm, ne rugăm și ne rugăm. Aceasta este moștenirea noastră.
Omul care s-a născut orb și a fost vindecat de Isus Hristos, după ce a fost constrâns de apropiații săi și de farisei, a spus:
„Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, și mi-a zis: «Du-te la scăldătoarea Siloamului, și spală-te». M-am dus, m-am spălat, și mi-am căpătat vederea…
Eu una știu: că eram orb și acum [pot să] văd” (Ioan 9:11, 25).
Noi, de asemenea, eram orbi și puteam acum să vedem. De atunci, Evanghelia restaurată a avut o mare influență în familia noastră. Înțelegerea scopului Evangheliei a binecuvântat trei generații ale familiei mele și va continua să binecuvânteze multe generații care vor veni.
Isus Hristos este lumina care strălucește în întuneric. Cel care Îl urmează „nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).
Timp de aproape un an, între 2016 și 2017, oamenii din regiunea Kasai s-au confruntat cu o tragedie teribilă. A fost o perioadă foarte grea pentru oameni, din cauza unui conflict dintre un grup tradițional de luptători și forțele guvernului. Violența s-a răspândit din orașele aflate în provincia Kasai Central spre regiunea mai extinsă Kasai. Mulți oameni au fugit din casele lor pentru a fi în siguranță și s-au ascuns în zonele nelocuite. Ei nu au avut mâncare sau apă, de fapt, nu au avut nimic, și printre acești oameni au fost și unii membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din zona Kananga. Unii membri ai Bisericii au fost uciși de miliție.
Fratele Honoré Mulumba, din Episcopia Nganza, din Kananga, și familia lui au fost unii dintre puținii oameni care au rămas ascunși în casa lor, fără să știe unde să meargă, pentru că toate străzile au fost transformate în poligoane de tragere. Într-o zi, unii bărbați, care făceau parte din miliția din vecinătate, au observat prezența fratelui Mulumba și a familiei sale, deoarece, într-o seară, au ieșit să încerce să găsească câteva legume în grădina familiei pentru a le mânca. Un grup de milițieni a venit la casa lor și i-a scos cu forța din casă spunându-le să aleagă între a adera la practicile miliției sau a fi uciși.
Fratele Mulumba le-a spus, cu curaj: „Eu sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Familia mea și cu mine L-am acceptat pe Isus Hristos și avem credință în El. Noi vom rămâne credincioși legămintelor noastre și vom accepta să murim”.
Membrii miliției le-au spus: „Deoarece L-ați ales pe Isus Hristos, trupurile voastre vor fi mâncate de câini” și au promis că se vor întoarce. Dar nu s-au întors niciodată și familia a stat acolo timp de două luni și nu i-a mai văzut vreodată. Fratele Mulumba și familia sa au ținut aprinsă torța credinței lor. Ei și-au amintit de legămintele lor și au fost protejați.
Isus Hristos este lumina pe care trebuie să o ținem sus chiar și în timpul momentelor întunecate ale vieții noastre muritoare (vedeți 3 Nefi 18:24). Când alegem să-L urmăm pe Hristos, alegem să fim schimbați. O persoană care s-a schimbat pentru Hristos va fi condusă de Hristos și, asemenea lui Pavel, va întreba: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6). Noi vom „[călca] pe urmele Lui” (1 Petru 2:21). Noi vom „[trăi] cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6). [Vedeți Ezra Taft Benson, „Born of God (Născut din Dumnezeu)”, Tambuli, oct. 1989, p. 2, 6.]
Eu depun mărturie despre Cel Care a murit, a fost îngropat și S-a ridicat din nou a treia zi și a urcat la cer, astfel încât dumneavoastră și cu mine să primim binecuvântările vieții veșnice și ale exaltării. El este „lumina… viața și adevărul” (Eter 4:12). El este antidotul și remediul confuziei din lume. El este exemplul nostru ideal pentru modul în care putem dobândi exaltarea, chiar Isus Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.