Principiile Evangheliei Mele
Un principiu al Evangheliei este o îndrumare bazată pe doctrină privind exercitarea în neprihănire a libertății morale de a alege.
În cadrul Conferinței Generale a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din luna octombrie a anului 1849, vârstnicul John Taylor, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a fost chemat să deschidă Franța pentru predicarea Evangheliei lui Isus Hristos. Slujirea sa a inclus și redactarea primei publicații periodice oficiale a Bisericii în acea țară. Vârstnicul Taylor a pregătit și a publicat, în anul 1851, un articol în care a răspuns întrebărilor frecvente care i se adresaseră despre Biserică. Aproape de sfârșitul acelui articol, vârstnicul Taylor a menționat următoarea întâmplare:
„Cu câțiva ani în urmă, în Nauvoo, am auzit un gentilom, membru al puterii legislative, întrebându-l pe Joseph Smith cum se făcea că era capabil să conducă atât de mulți oameni și să mențină o ordine atât de perfectă, remarcând, în același timp, că lor le era imposibil să facă acest lucru în alte locuri. Domnul Smith a spus că era foarte ușor să faci acest lucru. «Cum?», a întrebat gentilomul. «Pentru noi este foarte greu.» Domnul Smith a răspuns: «Îi învăț principii corecte și ei se conduc singuri»”1.
Mă rog ca Duhul Sfânt să ne instruiască și să ne edifice, pe fiecare dintre noi, în timp ce subliniez rolul important al principiilor în Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.
Principii
Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith: „Vârstnicii, preoții și învățătorii acestei Biserici trebuie să propovăduiască principiile Evangheliei Mele, care sunt în Biblie și în Cartea lui Mormon, care conține plenitudinea Evangheliei”2. El a declarat, de asemenea, că sfinții din zilele din urmă trebuie să fie „instruiți mult mai bine în teorie, în principii, în doctrină, în legea Evangheliei, în toate lucrurile care aparțin împărăției lui Dumnezeu, pe care este necesar să le [înțeleagă]”3.
Definit pe scurt, un principiu al Evangheliei este o îndrumare bazată pe doctrină privind exercitarea în neprihănire a libertății morale de a alege. Principiile derivă din adevăruri mai cuprinzătoare ale Evangheliei și oferă direcție și standarde când înaintăm pe cărarea legămintelor.
De exemplu, primele trei articole de credință identifică aspecte fundamentale ale doctrinei Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos: natura Dumnezeirii în primul articol de credință, efectele căderii lui Adam și a Evei în al doilea articol de credință și binecuvântările pe care ispășirea lui Isus Hristos le-a făcut posibile în al treilea articol de credință.4 În al patrulea articol de credință, sunt declarate primele principii – îndrumările privind exercitarea credinței în Isus Hristos și pocăința – și primele rânduieli ale preoției care fac posibil ca ispășirea lui Isus Hristos să fie eficientă în viața noastră.5
Cuvântul de înțelepciune este un alt exemplu de principiu sub formă de îndrumare. Vă rog să remarcați aceste versete introductive din secțiunea 89 din Doctrină și legăminte:
„Dat ca principiu cu promisiune, adaptat la capacitatea sfinților slabi și a celor care sunt cei mai slabi dintre toți sfinții, care sunt sau pot fi denumiți sfinți.
Iată, adevărat, astfel spune Domnul către voi: Datorită planurilor și a intențiilor rele care există și vor exista în ultimele zile în inima conspiratorilor, v-am avertizat și vă previn, dându-vă acest cuvânt de înțelepciune prin revelație”6.
Instrucțiunile inspirate care urmează după această introducere oferă îndrumări trainice pentru bunăstarea fizică și spirituală și depun mărturie despre binecuvântări concrete condiționate de credincioșia noastră față de acest principiu.
Învățarea, înțelegerea și viața trăită potrivit principiilor Evangheliei ne întăresc credința în Salvator, ne aprofundează devotamentul față de El și invită o multitudine de binecuvântări și daruri spirituale în viețile noastre. Principiile neprihănirii ne ajută, de asemenea, să privim dincolo de preferințele personale și dorințele egocentrice, oferindu-ne perspectiva prețioasă a adevărului etern în timp ce trecem prin diferitele circumstanțe, încercări, hotărâri și experiențe din viața muritoare.
Exemple contemporane de predare a principiilor corecte
Declarația profetului Joseph Smith despre predarea principiilor corecte este, probabil, una dintre învățăturile sale cele mai frecvent citate. Și găsim exemple impresionante ale acestui model inspirat de instruire în învățăturile slujitorilor autorizați ai Domnului din zilele noastre.
Principiul evitării distragerii
Președintele Dallin H. Oaks a vorbit în cadrul Conferinței Generale din anul 1998 despre îndatoririle deținătorilor Preoției aaronice referitoare la pregătirea și administrarea împărtășaniei. Dânsul a descris principiul evitării distragerii și a menționat că un deținător al Preoției aaronice nu ar dori niciodată ca ceva din aspectul sau comportamentul său să distragă vreun membru al Bisericii de la preaslăvire și înnoirea legămintelor. Președintele Oaks a subliniat, de asemenea, principiile corelate cu acesta: organizarea, curățenia, pioșenia și demnitatea.
Este interesant că președintele Oaks nu a indicat tinerilor băieți o listă lungă de lucruri pe care să le facă și lucruri pe care să nu le facă. Ci, dânsul a explicat principiul, așteptându-se ca tinerii băieți și părinții și învățătorii lor să poată folosi și să-și folosească propria judecată și inspirație pentru a urma îndrumarea.
Dânsul a explicat: „Nu voi sugera reguli detaliate, deoarece circumstanțele din diversele episcopii și ramuri din Biserica noastră mondială sunt atât de diferite încât o anumită regulă care pare necesară într-un loc ar putea fi nepotrivită în altul. În schimb, voi sugera un principiu având la bază doctrina. Dacă toți înțeleg acest principiu și acționează potrivit lui, atunci va fi foarte puțină nevoie de reguli. Dacă reguli sau sfaturi vor fi necesare în situații particulare, conducătorii locali le pot asigura, în concordanță cu doctrina și principiile ei”7.
Principiul sabatului ca semn
În cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2015, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că „ziua de sabat este o desfătare”8. Dânsul a explicat, de asemenea, cum a ajuns dânsul, personal, să înțeleagă un principiu fundamental referitor la cinstirea zilei de sabat.
„Cum sfințim ziua de sabat? În tinerețe, am studiat lucrările altora care au făcut liste cu lucruri pe care să le facem și să nu le facem în ziua de sabat. Abia mai târziu, am învățat din scripturi faptul că atitudinea și comportamentul meu din timpul zilei de sabat reprezintă un semn între mine și Tatăl meu Ceresc. Având această înțelegere, nu mai aveam nevoie de liste care să îmi spună ce să fac și să nu fac. Când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur și simplu: «Ce semn doresc să Îi dau lui Dumnezeu?». Această întrebare a făcut ca deciziile mele în ceea ce privește ziua de sabat să fie clare”9.
Întrebarea simplă și semnificativă a președintelui Nelson subliniază un principiu care răzbate prin orice incertitudine cu privire la ce înseamnă și ce trebuie să facem pentru a cinsti sabatul. Întrebarea sa rezumă o îndrumare și un standard care ne pot binecuvânta pe noi toți în diversele noastre circumstanțe.
Principiul de a fi dornici să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră
În cadrul conferinței generale desfășurate cu șase luni în urmă, președintele Nelson a descris entuziasmul care l-a cuprins când a fost condus spre o nouă înțelegere a sensului cuvântului Israel. Dânsul ne-a spus că sufletul său a fost cuprins de inspirație când a aflat că „însuși numele de Israel se referă la o persoană care este dornică să-L lase pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața sa”10. Președintele Nelson a identificat apoi o serie de implicații importante care derivă din această înțelegere.
Mesajul său despre a fi dornic să-L lași pe Dumnezeu să aibă întâietate este un exemplu remarcabil de propovăduire a principiilor corecte, astfel încât să ne putem conduce singuri. Și, așa cum a făcut în mesajul său despre a face din sabat o desfătare, președintele Nelson a adresat întrebări bazate pe principii care servesc drept îndrumări și standarde pentru fiecare dintre noi.
„Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră? Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă cea mai importantă influență în viața dumneavoastră?”
Dânsul a continuat:
Analizați modul în care o astfel de dorință vă poate binecuvânta. Dacă sunteți necăsătoriți și căutați un partener etern, dorința dumneavoastră de a fi «ai lui Israel» vă va ajuta să vă decideți cu cine și cum să mergeți la întâlnire.
Dacă sunteți căsătoriți cu un partener care și-a încălcat legămintele, dorința dumneavoastră de a lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră va permite legămintelor pe care le-ați făcut cu Dumnezeu să rămână intacte. Salvatorul vă va tămădui inima frântă. Cerurile se vor deschide pe măsură ce căutați să aflați cum să mergeți înainte. Nu trebuie să rătăciți sau să vă îndoiți.
Dacă aveți întrebări sincere despre Evanghelie sau Biserică, atunci când alegeți să lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate, veți fi conduși pentru a găsi și a înțelege adevărurile absolute, eterne care vă vor îndruma viața și vă vor ajuta să rămâneți fermi pe cărarea legămintelor.
Când vă confruntați cu ispite – chiar dacă ispita vine când sunteți epuizați sau vă simțiți singuri sau neînțeleși – imaginați-vă că puteți fi foarte curajoși în timp ce alegeți să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră și în timp ce vă rugați Lui să vă întărească.
Când dorința dumneavoastră cea mai mare este de a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate și de a fi de-ai lui Israel, multe hotărâri devin mai ușoare. Foarte multe probleme nu mai sunt probleme! Știți cum să vă prezentați într-un mod plăcut. Știți ce să priviți și ce să citiți, unde să vă petreceți timpul și cu cine să vă asociați. Știți ceea ce doriți să realizați. Știți ce fel de persoană doriți, cu adevărat, să deveniți”11.
Observați cât de multe hotărâri esențiale și experiențe din viață pot fi influențate de principiul de a fi dornici să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate: ieșitul la întâlniri și căsătoria, întrebări și preocupări privind Evanghelia, ispite, îngrijire personală, ce să vizionezi și ce să citești, unde să petreci timp, cu cine să te asociezi și multe, multe altele. Întrebările inspirate ale președintelui Nelson au subliniat un principiu simplu care oferă direcție în toate aspectele vieții noastre și ne face capabili să ne conducem singuri.
„O cârmă foarte mică”
Când Joseph Smith a fost întemnițat în închisoarea Liberty, el a scris scrisori cu instrucțiuni pentru membrii și conducătorii Bisericii și le-a reamintit că „în timpul unei furtuni, o corabie foarte mare este ajutată foarte mult de o cârmă foarte mică, menținând-o în poziție corespunzătoare în fața vântului și a valurilor”12.
O „cârmă” este o timonă sau o eche și echipamentul care o însoțește, fiind folosită pentru a manevra o corabie, o navă sau o ambarcațiune mică. Iar „poziție corespunzătoare în fața vântului și a valurilor” indică manevrarea unei nave astfel, încât ea să-și mențină echilibrul și să nu se răstoarne în timpul unei furtuni.
Principiile Evangheliei sunt, pentru mine și pentru dumneavoastră, ceea ce o cârmă este pentru o navă. Principiile corecte ne fac capabili să ne găsim calea și să stăm fermi, neclintiți și nemișcați, astfel încât să nu ne pierdem echilibrul și să cădem în furtunile de întuneric și confuzie care vuiesc în zilele din urmă.
În cadrul acestei conferințe generale, am fost binecuvântați din abundență să învățăm despre principii eterne de la slujitori autorizați ai Domnului. Acum, responsabilitatea fiecăruia dintre noi este să ne conducem potrivit adevărurilor despre care dânșii au depus mărturie.13
Mărturie
Președintele Ezra Taft Benson ne-a învățat: „În următoarele șase luni, numărul care cuprinde cuvântările din cadrul conferinței generale al revistei [Liahona] trebuie să stea lângă lucrările canonice și să fie folosit frecvent”14.
Cu toată puterea sufletului meu, vă fac și îmi fac invitația să învățăm principiile neprihănirii, să trăim potrivit lor și să le îndrăgim. Numai adevărurile Evangheliei ne pot face capabili să „facem cu voioșie toate lucrurile care stau în puterea noastră” pentru a înainta pe cărarea legămintelor și „a vedea salvarea lui Dumnezeu și brațul Său dezvăluit”15.
Eu știu că doctrina și principiile Evangheliei lui Isus Hristos sunt sursa supremă și unică de îndrumare a vieții noastre și de bucurie trainică în viața muritoare și în eternitate. Și, cu bucurie, depun mărturie că Salvatorul nostru viu este fântâna din care curg aceste adevăruri. Eu depun astfel mărturie, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.