Salvatorul nostru personal
Datorită sacrificiului Său ispășitor, Salvatorul are putere să ne curețe, să ne vindece și să ne întărească pe fiecare în parte.
Sunt recunoscător să fiu cu dumneavoastră în această dimineață minunată de Paște. Când mă gândesc la Paște, îmi place să repet în minte cuvintele rostite de îngeri către cei care erau la mormântul din grădină: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat”1. Eu depun mărturie că Isus din Nazaret a înviat și trăiește.
Ce credeți dumneavoastră despre Hristos?
Acum treizeci și patru de ani, colegul meu misionar și cu mine am întâlnit un bărbat intelectual care scria articole pentru un ziar local în orașul Davao, Filipine, și i-am predat. Ne-a plăcut să-i predăm, deoarece el avea o mulțime de întrebări și respecta foarte mult crezurile noastre. Cea mai memorabilă întrebare pe care ne-a adresat-o a fost: „Ce credeți voi despre Hristos?”2. Desigur, noi am fost entuziasmați să ne împărtășim sentimentele și să ne depunem mărturia despre Isus Hristos. Mai târziu, el a publicat un articol cu același subiect, articol care conținea cuvinte și expresii minunate despre Salvator. Îmi amintesc faptul că am fost impresionat, dar nu neapărat inspirat. Conținea informații bune, dar suna sec și îi lipsea puterea spirituală.
Să ajungem să-L cunoaștem din ce în ce mai bine
„Ce credeți voi despre Hristos?” Îmi dau seama că faptul de a-L cunoaște pe Salvator atât de îndeaproape influențează considerabil capacitatea mea de a-L auzi, precum și modul în care Îi răspund. Cu câțiva ani în urmă, vârstnicul David A. Bednar a adresat, ca parte a remarcilor dânsului, următoarele întrebări: „Doar am auzit despre Salvator sau ajungem să-L cunoaștem din ce în ce mai bine? Cum ajungem să-L cunoaștem pe Domnul?”3.
Când am studiat și am cugetat, mi-am dat seama, în mod surprinzător, că ceea ce știu despre Salvator depășește în mare măsură cât de mult Îl cunosc cu adevărat. Așa că, m-am hotărât să depun mult mai mult efort pentru a-L cunoaște. Sunt foarte recunoscător pentru scripturi și pentru mărturiile femeilor credincioase și bărbaților credincioși care sunt ucenice și ucenici ai lui Isus Hristos. Această călătorie a mea pe parcursul ultimilor câțiva ani m-a condus spre studiul și descoperirea multor subiecte. Mă rog ca Duhul Sfânt să vă transmită astăzi un mesaj cu mult mai important decât cuvintele neadecvate pe care le-am scris eu.
În primul rând, trebuie să recunoaștem că a-L cunoaște pe Salvator este cea mai importantă căutare a vieții noastre. Aceasta trebuie să aibă prioritate față de orice altceva.
„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”4
„Isus i-a zis: «Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine».”5
„Eu sunt Lumina lumii; cine mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”6
În al doilea rând, pe măsură ce ajungem să-L cunoaștem tot mai bine pe Salvator, fragmente scripturale și cuvinte ale profeților ajung să aibă o însemnătate atât de mare pentru noi, încât devin cuvintele noastre. Nu este vorba să copiem cuvintele, sentimentele și experiențele altora, ci să ajungem să cunoaștem noi înșine, în modul nostru unic, punând la încercare cuvântul7 și primind o mărturie de la Duhul Sfânt. Profetul Alma a declarat:
„Nu credeți voi că știu despre aceste lucruri eu însumi? Iată, vă mărturisesc vouă că lucrurile despre care v-am vorbit sunt adevărate. Și cum credeți voi că știu despre adevărul lor?
Iată, vă spun vouă, ele mi-au fost făcute cunoscute de către Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Iată, am postit și m-am rugat multe zile ca să cunosc aceste lucruri eu însumi. Și acum, eu știu că ele sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu mi le-a făcut cunoscute mie prin Spiritul Lui Sfânt; și acesta este spiritul revelației care este în mine”8.
În al treilea rând, o înțelegere tot mai mare că ispășirea lui Isus Hristos este pentru noi personal și individual ne va ajuta să Îl cunoaștem. Deseori, este mai ușor să ne gândim la ispășirea lui Hristos și să vorbim despre aceasta în termeni generali decât să recunoaștem semnificația personală pe care o are în viața noastră. Deși ispășirea lui Isus Hristos este infinită și eternă și cuprinde totul și este pentru toți, ea ne influențează, de asemenea, la nivel personal și individual. Datorită sacrificiului Său ispășitor, Salvatorul are putere să ne curețe, să ne vindece și să ne întărească pe fiecare în parte.
Singura dorință, singurul scop al Salvatorului, de la început, a fost să facă voia Tatălui. Voia Tatălui a fost ca El să-L ajute să „[realizeze] nemurirea și viața veșnică a omului”9 devenind Mijlocitorul nostru la Tatăl10. De aceea, „măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice”11.
„Și El va merge înainte, răbdând dureri și suferințe și ispite de toate felurile…
Și El va lua moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morții… și va lua asupra Lui infirmitățile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă… ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor…
Fiul lui Dumnezeu a suferit după cum arată trupul Său, pentru că a luat asupra Lui păcatele poporului Său și a șters păcatele lor prin puterea Lui mântuitoare”12.
Doresc să împărtășesc o experiență simplă care ilustrează cât trebuie să ne străduim, uneori, pentru a accepta natura personală a ispășirii Domnului.
Cu ani în urmă, la invitația conducătorului care prezida asupra mea, am citit Cartea lui Mormon din scoarță-n scoarță și am însemnat versetele care fac referire la ispășirea Domnului. Conducătorul meu m-a invitat, de asemenea, să pregătesc un rezumat de o pagină despre ce am învățat. Mi-am spus: „O pagină? Sigur, este ușor”. Spre surprinderea mea, am descoperit, totuși, că sarcina era extrem de grea și am eșuat.
De atunci, mi-am dat seama că am eșuat deoarece nu am înțeles adevăratul scop al invitației și am făcut presupuneri incorecte. Mai întâi, m-am așteptat ca rezumatul să inspire pe toată lumea. Rezumatul îmi era destinat mie și nimănui altcuiva. Era destinat să reprezinte sentimentele și emoțiile mele legate de Salvator și de ceea ce a făcut El pentru mine, astfel încât, de fiecare dată când îl citesc, să aducă la suprafață experiențe spirituale personale, minunate și pătrunzătoare.
În al doilea rând, m-am așteptat ca rezumatul să fie impresionant și elaborat și să conțină cuvinte și expresii deosebite. Dar scopul rezumatului nu era acesta. Trebuia să fie o declarație de convingere, clară și simplă. „Căci sufletul meu se bucură în claritate; căci în felul acesta lucrează Domnul Dumnezeu printre copiii oamenilor. Căci Domnul Dumnezeu dă lumină pentru înțelegere.”13
În al treilea rând, eu m-am așteptat să fie perfect, un rezumat întocmit astfel, încât niciun altul să nu mai fie necesar – un rezumat final la care să nu se mai poată adăuga nimic – și nu o lucrare în curs de redactare, la care să pot adăuga un cuvânt aici, o expresie acolo, pe măsură ce înțelegerea mea despre ispășirea lui Isus Hristos se maturiza.
Mărturie și invitație
Când eram tânăr, am învățat multe din conversațiile cu episcopul meu. În timpul acelor ani ai tinereții, am învățat să apreciez aceste cuvinte dintr-un imn preferat:
Eu mă minunez de măreața Sa dragoste
Mult prea tulburat de harul ce mi-l dăruie.
Și mă înfior la gândul că a suferit,
Pentru mine, un păcătos, în chin S-a jertfit.
Profetul Moroni ne-a invitat: „Și acum, eu v-aș sfătui pe voi să-L căutați pe acest Isus despre care profeții și apostolii au scris”15.
Președintele Russell M. Nelson ne-a promis că „dacă [vom] începe să [învățăm] tot ce [putem] despre Isus Hristos… [vom] avea o putere mai mare de a [ne] împotrivi păcatului. [Vom] avea o dorință mult mai mare de a ține poruncile”16.
În această duminică de Paște, așa cum Salvatorul a ieșit din mormântul Său de piatră, fie ca noi să ne trezim din somnul nostru spiritual și să ne ridicăm deasupra norilor îndoielii, ghearelor fricii, intoxicării cu mândrie și acalmiei aduse de mulțumirea de sine. Isus Hristos și Tatăl Ceresc trăiesc. Depun mărturie despre dragostea Lor perfectă pentru noi. În numele lui Isus Hristos, amin.