Dumnezeu îi iubește pe copiii Săi
Doresc să împărtășesc trei modalități concrete prin care Tatăl nostru Ceresc Își manifestă dragostea pentru noi, copiii Săi.
Dragi frați și surori, mă bucur alături de voi în Evanghelia lui Isus Hristos. Vă transmit dragostea puternicilor membri din Filipine și vă spun, în numele lor, Mabuhay!
În această dimineață de Paște, depun mărturie despre Hristosul cel Viu, că El S-a ridicat din morți și că dragostea Sa față de noi și față de Tatăl nostru din Cer este pură și eternă. Astăzi, doresc să mă concentrez asupra dragostei Tatălui Ceresc și a lui Isus Hristos față de toți, care se manifestă prin ispășirea lui Isus Hristos. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16).
Când profetul Nefi a fost întrebat de un înger despre cunoașterea sa despre Dumnezeu, Nefi a răspuns simplu: „Eu știu că El îi iubește pe copiii Săi” (vedeți 1 Nefi 11:16-17).
Un verset din Cartea lui Mormon – un alt testament al lui Isus Hristos descrie în mod impresionant dragostea perfectă a Salvatorului: „Și lumea, din cauza nedreptății ei, Îl va judeca pe El ca pe un lucru de nimic… ei Îl biciuiesc… Îl lovesc… Îl scuipă, iar El rabdă, datorită bunătății Sale pline de iubire și a îndelungatei Sale suferințe pentru copiii oamenilor” (1 Nefi 19:9). Dragostea universală a Salvatorului este forța care angrenează tot ceea ce face El. Știm că aceasta este aceeași dragoste pe care Tatăl nostru din Cer o are pentru noi, deoarece Salvatorul ne-a învățat, cu umilință, că El și Tatăl „una [sunt]” (vedeți Ioan 10:30; 17:20-23).
Atunci, cum dezvoltăm aceleași sentimente și cum ne arătăm recunoștința pentru dragostea Lor universală? Salvatorul ne-a învățat folosind această invitație simplă, atotcuprinzătoare: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).
Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat: „Dragostea perfectă și universală a lui Dumnezeu este arătată în toate binecuvântările care se găsesc în planul Evangheliei Sale, inclusiv în faptul că binecuvântările Sale cele mai alese sunt rezervate celor care se supun legilor Sale”1.
Doresc să împărtășesc trei modalități concrete prin care Tatăl nostru Ceresc Își manifestă dragostea pentru noi, copiii Săi.
În primul rând, dragostea Sa se manifestă prin relația cu Dumnezeu și cea cu membrii familiei.
Cele mai de preț relații ale noastre sunt cea cu Tatăl și Fiul și cea cu membrii familiei noastre, deoarece legăturile noastre cu ei sunt eterne. Marele plan al fericirii este o manifestare minunată a dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Având ochii ațintiți asupra planului lui Dumnezeu, noi alegem de bunăvoie să înlăturăm pământ și stânci din interiorul nostru care susțin dorințe egoiste și să le înlocuim cu temelii care clădesc relații eterne. Într-un fel, aceasta se poate numi „excavare spirituală”. Când realizăm excavarea noastră spirituală, trebuie, mai întâi, să-L căutăm pe Dumnezeu și să-L chemăm (vedeți Ieremia 29:12-13).
Faptul de a-L căuta și a-L chema va duce la începerea procesului și va oferi spațiu pentru a ne clădi și întări relațiile eterne. Ne lărgește perspectiva spirituală și ne ajută să ne concentrăm asupra schimbării lucrurilor pe care le putem controla, și nu asupra temerilor asupra cărora nu avem control. Studierea vieții și slujirii Salvatorului nostru, Isus Hristos, ne va permite să vedem aceste alte îngrijorări dintr-o perspectivă eternă.
Distragerile ne pot împiedica uneori să simțim dragostea lui Dumnezeu în relațiile cu membrii familiei și în alte activități. O mamă care a simțit că dispozitivele începeau să preia controlul asupra relațiilor dintre membrii familiei a venit cu o soluție. La cină sau în alte momente în familie, ea, pur și simplu, spune: „Telefoanele deoparte; haideți să vorbim față-n față”. Ea spune că aceasta este noua normalitate pentru familia lor și că petrecerea timpului vorbind față-n față le întărește relația ca familie. Acum, ei se bucură împreună, ca familie, de discuții semnificative bazate pe programa Vino și urmează-Mă.
În al doilea rând, El Își manifestă dragostea față de copiii Săi chemând profeți.
Lumea noastră de azi este inundată de un „război de cuvinte și al tumultului de opinii” (Joseph Smith – Istorie 1:10). Pavel ne aduce aminte că „sunt multe feluri de limbi în lume” (1 Corinteni 14:10). Care dintre toate aceste limbi sau glasuri se ridică în mod clar și cu însemnătate deasupra conflictelor? Glasul profeților, văzătorilor și revelatorilor lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte foarte clar că, după ce am suferit o intervenție chirurgicală în anul 2018, când m-am întors la muncă, eram în parcarea de la sediul central al Bisericii. Dintr-odată, am auzit glasul președintelui Russell M. Nelson spunând: „Taniela, Taniela”. Am alergat către dânsul, iar dânsul m-a întrebat cum mă simt.
Am spus: „Mă refac foarte bine, președinte Nelson”.
Dânsul mi-a dat sfaturi și m-a îmbrățișat. Am simțit, cu adevărat, slujirea personală a unui profet oferită unei persoane în mod individual.
Președintele Nelson a călătorit în multe națiuni de pe pământ. În mintea mea, dânsul nu slujește doar miilor de persoane, ci slujește fiecărei persoane în parte dintre aceste mii. Făcând aceasta, dânsul împărtășește dragostea pe care Dumnezeu o are pentru toți copiii Săi.
Recent, cuvintele președintelui Nelson au fost o sursă de tărie și inspirație pentru oamenii din Filipine. Asemenea fiecărei țări din lume, în anul 2020, Filipine a fost grav afectată de pandemia de COVID-19, precum și de o erupție vulcanică, mai multe cutremure, taifunuri puternice și inundații devastatoare.
Dar, asemenea unui stâlp de lumină care strălucește printre norii întunecați ai temerii, singurătății și disperării, au venit cuvintele profetului. Acestea au inclus invitația la post și rugăciune la nivel mondial și sfatul de a merge înainte în pofida pandemiei. Dânsul ne-a invitat să facem din căminele noastre sanctuare ale credinței. Dânsul i-a invitat pe sfinții din zilele din urmă de pretutindeni să-i respecte pe toți copiii lui Dumnezeu și să-I permită lui Dumnezeu să aibă întâietate în viața lor.2
La fel de emoționantă a fost prezentarea video recentă conținând mărturia președintelui Nelson despre puterea recunoștinței și rugăciunea dânsului din încheiere, care a avut o influență puternică asupra oamenilor de pe tot teritoriul Filipinelor.3 În provincia Leyte, prezentarea video a fost transmisă în timpul unui eveniment interconfesional și a fost, de asemenea, menționată în predica unui preot. Filipine, alături de întreaga lume, este atât de binecuvântată să simtă dragostea lui Dumnezeu prin cuvintele profetului Său ales.
În al treilea rând, mustrarea poate fi o manifestare a dragostei lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
Uneori, Dumnezeu manifestă dragostea Sa mustrându-ne. Este o modalitate de a ne aduce aminte că ne iubește și că știe cine suntem. Tuturor celor care merg curajoși pe cărarea legămintelor și care sunt dornici să fie corectați El le promite pace.
Când înțelegem mustrarea și o primim de bunăvoie, aceasta devine o intervenție chirurgicală spirituală. Apropo, cui îi plac intervențiile chirurgicale?! Dar celor care au nevoie de ele și sunt dispuși să le primească, acestea le pot salva viața. Domnul îi mustră pe cei pe care îi iubește. Scripturile ne spun aceasta (vedeți Evrei 12:5-11; Helaman 12:3; Doctrină și legăminte 1:27; 95:1). Anume că mustrarea, sau intervenția chirurgicală spirituală, va aduce, în viața noastră, schimbarea necesară. Ne vom da seama, dragi frați și surori, că ne purifică și ne curăță vasele din interior.
Joseph Smith, profetul restaurării, a fost mustrat. După ce Joseph a pierdut cele 116 pagini ale manuscrisului Cărții lui Mormon, Domnul l-a corectat și i-a arătat și dragoste, spunând: „Nu trebuia să-ți fie frică mai mult de om, decât de Dumnezeu… Tu trebuia să fi fost credincios… Iată, tu ești Joseph, și tu ai fost ales… Amintește-ți, Dumnezeu este milostiv; de aceea, pocăiește-te” (Doctrină și legăminte 3:7-10).
În anul 2016, în timp ce slujeam în misiune în Little Rock, Arkansas, l-am rugat pe fratele Cava să îi ducă un pachet surorii mele mai mari, care locuia pe o insulă, în Fiji. Răspunsul său a fost unul pe care nu l-am anticipat. „Președinte Wakolo”, a suspinat el, „sora dumneavoastră a decedat și a fost înmormântată în urmă cu 10 zile”. M-am compătimit și chiar m-am simțit puțin supărat că familia mea nici nu se deranjase să mă anunțe.
A doua zi, în timp ce soția mea le preda misionarilor, acest gând mi-a pătruns adânc în suflet: „Taniela, toate aceste experiențe sunt pentru binele și progresul tău. Ai predicat și ți-ai împărtășit mărturia despre ispășirea lui Isus Hristos; acum, trăiește potrivit ei”. Mi s-a adus aminte: „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! [Prin urmare, nu trebuie să nesocotim] mustrarea Celui Atotputernic” (Iov 5:17). Pentru mine, a fost o intervenție chirurgicală spirituală și rezultatele au apărut imediat.
Chiar în timp ce meditam la această experiență, mi s-a cerut să împărtășesc câteva gânduri de încheiere în cadrul discuției. Printre altele, am împărtășit învățăturile pe care tocmai le desprinsesem: prima, tocmai fusesem mustrat de Duhul Sfânt și mi-a plăcut mult, pentru că am fost singurul care a auzit aceasta; a doua, datorită sacrificiului și răscumpărării Salvatorului, nu mă voi mai referi la provocările de care am parte ca fiind încercări și necazuri, ci ca experiențe de învățare; și, a treia, datorită vieții Sale perfecte și fără de păcat, nu mă voi mai referi la neajunsurile mele sau lipsa capacităților drept slăbiciuni, ci ca ocazii de a progresa. Această experiență m-a ajutat să știu că Dumnezeu ne mustră pentru că ne iubește.
Închei spunând că Tatăl nostru Etern și Fiul Său, Isus Hristos, Își arată dragostea făcând posibil ca noi să avem relații eterne cu Ei și cu membrii familiei noastre, chemând profeți din zilele noastre să ne învețe și să ne slujească și mustrându-ne pentru a ne ajuta să învățăm și să creștem. „Să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul fără de seamăn care este Fiul Său divin”4, Domnul nostru înviat, chiar Hristosul cel Viu. În numele lui Isus Hristos, amin.