Lecţia 12

Miracole înfăptuite pe drumurile Palestinei

Introducere

„El a străbătut drumurile Palestinei, vindecându-i pe cei bolnavi, făcându-i pe orbi să vadă şi înviindu-i pe morţi” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 2). Miracolele au reprezentat o parte importantă a slujirii pline de compasiune a Salvatorului în viaţa muritoare dar, au fost, de asemenea, o dovadă a puterii şi autorităţii Sale, oferind credibilitate spuselor Sale că El era Mesia. Exercitând credinţă în Isus Hristos, şi noi putem fi martori sau beneficiari ai dragostei şi compasiunii Salvatorului şi puterii Sale manifestate sub forma miracolelor.

Lecturi suplimentare

• Dallin H. Oaks, „Miracles”(„Miracole”), Ensign, iun. 2001, p. 6-17.

• Sydney S. Reynolds, „Un Dumnezeu al miracolelor”, Liahona, iul. 2001, p. 12-13.

Sugestii pentru predare

Marcu 1:39-42; 2:1-12; 5:1-8, 19, 22-43; 8:1-9; Luca 7:11-15; 3 Nefi 17:5-9

Salvatorul a înfăptuit miracole în timpul slujirii Sale în viaţa muritoare.

Scrieţi, pe tablă, următoarele adevăruri: a liniştit marea, a înviat morţii şi a alungat spiritele rele. Întrebaţi cursanţii care dintre aceste trei miracole înfăptuite de Salvator cred că este cel mai mare. După ce cursanţii răspund, adăugaţi a creat pământul la lista de pe tablă şi întrebaţi care este cel mai mare. Repetaţi exerciţiul cu a convertit suflete şi, în cele din urmă, a suferit şi a murit pentru păcatele noastre.

Întrebaţi cursanţii cum ar defini cuvântul miracol. După ce cursanţii răspund, expuneţi următoarea definiţie şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„[Un miracol este un] eveniment extraordinar determinat de puterea lui Dumnezeu. Miracolele sunt un element important în lucrarea lui Isus Hristos. Ele includ: tămăduiri, aducerea celor morţi la viaţă şi învierea. Miracolele sunt parte a Evangheliei lui Isus Hristos. Credinţa este necesară pentru ca miracolele să se manifeste” (Ghid pentru scripturi, „Miracol”; scriptures.lds.org).

• Care sunt alte câteva exemple de miracole pe care Isus le-a înfăptuit în timpul slujirii Sale în viaţa muritoare? (Întocmiţi, pe tablă, o listă cu răspunsurile cursanţilor.)

• De ce este important să recunoaştem cât de cuprinzătoare este puterea Salvatorului?

Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale şi rugaţi cursanţii să aleagă una pentru a o studia: Marcu 1:40-42; Marcu 5:1-8, 19; Marcu 8:1-9; Luca 7:11-15; şi 3 Nefi 17:5-9. Rugaţi-i să identifice în fragmentul pe care l-au citit un miracol pe care Salvatorul l-a înfăptuit şi ceea ce acesta ilustrează despre puterea Sa. După ce le-aţi acordat suficient timp, discutaţi următoarele întrebări:

• Despre ce miracol aţi citit şi ce ilustrează acesta despre puterea Salvatorului?

• Cum vă ajută să aveţi credinţă în Salvator faptul că înţelegeţi că El are puterea de a înfăptui miracole? (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi că profeţii au prevăzut, cu sute de ani înainte de naşterea Sa, miracolele pe care Salvatorul le va înfăptui în timpul slujirii Sale pe pământ [vezi 1 Nefi 11:31; Mosia 3:5-6]. Această cunoaştere i-a ajutat pe cei care au trăit înainte de naşterea Sa să aibă credinţă mai mare în El.)

Rugaţi cursanţii să revadă fragmentele pe care le-au studiat şi să identifice motivul menţionat pentru care Isus a înfăptuit miracolele. Discutaţi următoarele întrebări:

• Care a fost motivul menţionat pentru care Salvatorul a înfăptuit miracolele despre care aţi citit? (Permiteţi câtorva cursanţi să răspundă. Compasiunea Salvatorului este menţionată în fiecare dintre exemple. Spuneţi cursanţilor că, pe măsură ce învaţă să identifice în scripturi modele şi teme precum acestea, ei îşi vor mări cunoaşterea despre scripturi.

• În ce mod au demonstrat aceste miracole compasiunea Salvatorului?

• Ce importanţă are cunoaşterea faptului că, uneori, Salvatorul a înfăptuit miracole datorită marii Sale compasiuni? (În timp ce răspund cursanţii, subliniaţi că, pe măsură ce exercităm credinţă în Isus Hristos, putem să primim din puterea Sa mare şi să simţim compasiunea Sa pentru noi.)

Încheiaţi această parte a lecţiei invitând un cursant să citească Faptele apostolilor 10:38, în timp ce restul cursanţilor urmăresc în scripturile lor. Apoi, adresaţi cursanţilor întrebarea:

• Ce înseamnă că Isus a vindecat „pe toţi cei care erau înrobiţi puterii Diavolului”? (Această expresie poate face referire la miracolele făcute de Isus de a alunga diavolii şi, de asemenea, la cel mai mare miracol dintre toate – vindecarea spirituală pe care Isus a adus-o tuturor celor care erau împovăraţi de păcat. Explicaţi că, deşi vindecarea fizică a reprezentat o parte importantă din slujirea Salvatorului, efectele ei sunt temporare. Binecuvântarea vindecării spirituale a fost – şi este – eternă.)

Marcu 2:1-12; 5:22-43

Credinţa în Isus Hristos aduce miracole în vieţile noastre.

Spuneţi cursanţilor că, deşi este important să ştim că Isus a înfăptuit miracole în timp ce „El a străbătut drumurile Palestinei” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, p. 2), este poate mai important să ştim că El continuă să înfăptuiască miracole astăzi. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Eter 12:12, 18 şi apoi, să noteze un principiu al Evangheliei pe care l-au învăţat din aceste versete. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au scris. (Răspunsurile trebuie să includă următorul adevăr: Pe măsură ce exercităm credinţă în Isus Hristos, putem să fim martori ai puterii Sale miraculoase în vieţile noastre.)

Pentru a ajuta cursanţii să cerceteze acest adevăr, scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale: Marcu 2:1-12; Marcu 5:22-24, 35-43; şi Marcu 5:25-34. (Notă. Subliniaţi că aceste fragmente ilustrează un alt model sau o altă temă din scripturi.) Împărţiţi membrii clasei în trei grupuri. Desemnaţi fiecărui grup să citească unul dintre fragmentele din scriptură scrise pe tablă, pentru a căuta moduri prin care credinţa în Isus Hristos a fost demonstrată. După ce cursanţilor li s-a acordat suficient timp, adresaţi întrebarea:

• Ce dovadă a credinţei în Isus Hristos aţi găsit?

Daţi fiecărui cursant câte un exemplar al foii de prezentare „Vindecarea bolnavilor”.

Vindecarea bolnavilor

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că este esenţial să avem credinţă pentru ca miracolele să poată avea loc:

„Credinţa este esenţială pentru vindecarea prin intermediul puterilor cerului. Chiar şi Cartea lui Mormon ne învaţă că, «dacă nu ar fi deloc credinţă printre copiii oamenilor, Dumnezeu nu poate face nicio minune printre ei» (Eter 12:12) [vezi, de asemenea, 1 Nefi 7:12, D&L 35:9]. Într-o cuvântare notabilă despre administrarea rânduielilor pentru vindecarea celor bolnavi, preşedintele Spencer W. Kimball a spus: «Nevoia de credinţă este adesea subestimată. Cel bolnav şi familia acestuia par să depindă adesea în întregime de puterea preoţiei şi de darul vindecării, pe care ei speră să le aibă fraţii care administrează, pe când responsabilitatea mai mare este a aceluia care este binecuvântat… Atunci când acea persoană este conştientă şi responsabilă, lucrul principal este credinţa persoanei. „Credinţa ta te-a tămăduit” [Matei 9:22] a fost un lucru atât de des repetat de Învăţător, încât aproape a devenit un refren» [„President Kimball Speaks Out on Administration to the Sick”, New Era, oct. 1981, p. 47]” („Vindecarea bolnavilor”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 49).

Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a amintit că o parte importantă a credinţei este dorinţa de a accepta voia lui Dumnezeu:

„În timp ce exercităm puterea de netăgăduit a preoţiei lui Dumnezeu şi în timp ce preţuim promisiunea Sa că El ne va auzi şi va răspunde la rugăciunile oferite cu credinţă, trebuie să ne amintim mereu că credinţa şi puterea de vindecare a preoţiei nu pot aduce un rezultat care este în dezacord cu voinţa Sa a Cărui preoţie este. Acest principiu este predat în revelaţia ce îndrumă vârstnicii Bisericii să îşi aşeze mâinile asupra celor bolnavi. Promisiunea Domnului este că «acela care are credinţă în Mine pentru a fi vindecat, şi nu este osândit la moarte, va fi vindecat» (D&L 42:48; subliniere adăugată). În mod asemănător, într-o altă revelaţie din zilele noastre, Domnul declară că, atunci când cineva «cere potrivit voinţei lui Dumnezeu… se îndeplineşte întocmai cum cere» (D&L 46:30) [vezi, de asemenea, 1 Ioan 5:14; Helaman 10:5].

Din toate acestea învăţăm că până şi slujitorii Domnului, în timp ce exercită puterea Sa divină într-o împrejurare în care există suficientă credinţă pentru vindecare, nu pot oferi o binecuvântare a preoţiei care va face ca persoana să fie vindecată, dacă acea vindecare nu este voinţa Domnului.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, cunoscând dragostea Sa măreaţă şi cunoaşterea Sa supremă cu privire la ce este cel mai bine pentru bunăstarea noastră eternă, noi ne încredem în El. Primul principiu al Evangheliei este credinţa în Domnul Isus Hristos, iar credinţa înseamnă încredere. Am simţit acea încredere într-o cuvântare pe care vărul meu a oferit-o la înmormântarea unei adolescente care a murit din pricina unei boli grave. El a rostit aceste cuvinte care, la început m-au uimit şi, apoi, m-au edificat: «Ştiu că a fost voia Domnului ca ea să moară. A avut parte de o îngrijire medicală bună. A primit binecuvântări ale preoţiei. Numele ei a fost pe listele de rugăciune din templu. S-au spus sute de rugăciuni pentru ca ea să-şi recapete sănătatea. Şi ştiu că, în această familie, există suficientă credinţă ca ea să fi fost vindecată dacă nu ar fi fost voinţa Domnului să o ia acasă acum». Am simţit aceeaşi încredere în cuvintele tatălui unei alte adolescente speciale care a murit de cancer. El a declarat: «Credinţa familiei noastre este în Isus Hristos şi aceasta nu depinde de rezultat». Aceste învăţături sunt adevărate. Facem tot ce putem pentru vindecarea unei persoane dragi nouă, iar apoi, ne încredem în Domnul pentru a obţine un rezultat” („Vindecarea bolnavilor”, Ensign sau Liahona mai 2010, p. 50).

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă necesitatea credinţei în înfăptuirea miracolelor, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, prima afirmaţie din articolul vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Apoi, adresaţi întrebarea:

• Ce adevăruri importante ne-a învăţat vârstnicul Oaks despre credinţă?

Pentru a dobândi mai multe cunoştinţe de la vârstnicul Oaks, citiţi sau parafrazaţi a doua afirmaţie din articol. Menţionaţi că vârstnicul Oaks a oferit aceste remarci deţinătorilor preoţiei. Discutaţi următoarele întrebări:

• Ce a spus vârstnicul Oaks că se cere de la noi atunci când ne rugăm cu credinţă pentru ca un miracol să se întâmple?

• De ce este important să ştim că ceea ce dorim trebuie să fie în acord cu voia Tatălui Ceresc?

Depuneţi mărturie despre faptul că miracolele încă au loc în zilele noastre. Împărtăşiţi cursanţilor următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Miracole au loc în fiecare zi în lucrarea Bisericii noastre şi în vieţile membrilor noştri. Mulţi dintre dumneavoastră au fost martori la aceste miracole, poate mai mulţi decât credeţi” („Miracles”, Ensign, iun. 2001, p. 6).

• De ce credeţi că nu recunoaştem întotdeauna miracolele care apar în vieţile noastre? (În timp ce cursanţii răspund, subliniaţi că puţine miracole implică manifestări spectaculoase ale puterii Domnului. Multe miracole sunt relativ mici şi se petrec în mod discret. [Vezi Sydney S. Reynolds, „Un Dumnezeu al miracolelor”, Liahona, iul. 2001, p. 12-13.])

• Ce arată aceste miracole mici, care au loc în mod discret, despre interesul Tatălui Ceresc şi al lui Isus Hristos faţă de noi?

• Ce exemple de miracole „mici” sau „de zi cu zi” vă vin în minte? (Dacă nu există răspunsuri, împărtăşiţi unele dintre cele menţionate de sora Sydney S. Reynolds, din preşedinţia generală a Societăţii Primare, în „Un Dumnezeu al miracolelor” [Liahona, iul. 2001, p.12-13].)

Invitaţi cursanţii să răspundă, în scris, la următoarele întrebări:

• Ce puteţi face pentru a recunoaşte mai bine şi a avea o recunoştinţă mai mare pentru miracolele Domnului – mici şi mari – din viaţa voastră?

Încurajaţi cursanţii să se roage şi să se gândească la modul în care pot acţiona potrivit celor scrise de ei. Încheiaţi lecţia întrebând dacă doreşte cineva să-şi împărtăşească mărturia despre Salvator şi dragostea pe care au simţit-o din partea Sa şi pentru El.

Materiale de citit pentru cursanţi

• Marcu 1:39-42; 2:1-12; 5:1-8, 19, 22-43; 8:1-9; Luca 7:11-15; 1 Nefi 11:31; Mosia 3:5-6; 3 Nefi 17:5-9.

• Sydney S. Reynolds, „Un Dumnezeu al miracolelor”, Liahona, iul. 2001, p. 12-13.