Lecţia 18

Salvatorul a slujit în lumea spiritelor

Introducere

Vorbind despre Salvator, apostolii din perioada modernă au depus mărturie: „Acesta a fost măreţul Său dar pentru toţi aceia care vor trăi vreodată pe pământ” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 2). Datorită sacrificiului ispăşitor al Salvatorului şi slujirii Sale în lumea spiritelor, toţi copiii lui Dumnezeu care au trăit vreodată pe pământ vor avea ocazia să accepte sau să respingă Evanghelia. În această lecţie, cursanţii vor învăţa despre rolul pe care l-a avut Salvatorul în lumea spiritelor şi despre rolul nostru în ceea ce priveşte salvarea celor morţi.

Lecturi suplimentare

Spencer J. Condie, „The Savior’s Visit to the Spirit World”, Ensign, iulie 2003, p. 32-36.
Richard G. Scott, „Bucuria de a-i mântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 93-95.

Sugestii pentru predare

Luca 23:39-43, Doctrină şi legăminte 138:11-24

Isus Hristos a vizitat lumea spiritelor

Expuneţi ilustraţiile Înmormântarea lui Isus (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 58; vezi, de asemenea, LDS.org) şi Maria şi Isus Hristos înviat (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 59).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Spencer J. Condie, din Cei Şaptezeci:

„Realitatea morţii şi învierii lui Isus este vestită de către toate confesiunile creştine ca fiind doctrină fundamentală. Totuşi, ceea ce a făcut spiritul nemuritor al lui Isus, după moartea şi înainte de învierea Sa, este un mister pentru toţi, cu excepţia sfinţilor din zilele din urmă. Şi importanţa a ceea ce El a făcut în timpul acelor ore oferă fundamentul doctrinar pentru construirea templelor pe tot pământul. În plus, o mărturie referitoare la ceea ce El a făcut poate să îi consoleze foarte mult pe cei care plâng moartea cuiva drag” („The Savior’s Visit to the Spirit World”, Ensign, iul. 2003, p. 32).

Arătaţi către ilustraţii şi adresaţi membrilor clasei următoarele întrebări:

Ce a făcut Isus între momentul în care a fost înmormântat şi cel al învierii Sale?

Pentru a oferi unele informaţii contextuale, invitaţi cursanţii să citească Luca 23:39-43.

Ce i-a spus Salvatorul tâlharului de pe cruce? (Subliniaţi că profetul Joseph Smith ne-a învăţat că o traducere mai exactă a cuvintelor Salvatorului este: „În această zi vei fi cu Mine în lumea spiritelor” [în History of the Church, 5:424-425]. Cuvintele pe care Salvatorul le-a adresat tâlharului sunt înţelese greşit de către mulţi creştini, care cred că înseamnă că o persoană se poate pocăi de păcate grave chiar la sfârşitul vieţii sale. Totuşi, scripturile ne învaţă că nu ar trebui să amânăm să ne pocăim.)
În ce mod ne oferă aceste cuvinte un indiciu legat de activitatea Salvatorului din perioada în care trupul Său s-a aflat în mormânt? (Vezi, de asemenea, 1 Petru 4:6.)

Spuneţi cursanţilor că preşedintele Joseph F. Smith a primit o revelaţie care descrie vizita lui Isus Hristos în lumea spiritelor. Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul acestei revelaţii, faceţi un rezumat al introducerii secţiunii şi al primelor 10 versete din Doctrină şi Legăminte 138. Apoi, rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 138:11-12, 15-16, 18-19, 23-24. Discutaţi următoarele întrebări:

Potrivit acestei viziunii, ce a făcut Salvatorul între momentul în care a fost înmormântat şi cel al învierii Sale? (Cursanţii trebuie să exprime că, în timp ce trupul Său se afla în mormânt, Isus a vizitat spiritele neprihănite care se aflau în lumea spiritelor.)
Care a fost motivul pentru care aceste spirite au fost pline de bucurie şi recunoştinţă? (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi următorul adevăr: Potrivit planului lui Dumnezeu, morţii care au fost credincioşi în viaţa muritoare pot fi mântuiţi de la moarte după învierea lui Isus Hristos. Explicaţi faptul că niciun misionar nu a fost trimis pentru a predica celor care se aflau în lumea spiritelor decât doar după moartea şi învierea Salvatorului [vezi Luca 16:19-31, Moise 7:36-39]).

Doctrină şi legăminte 138:20-37

Toţi copiii lui Dumnezeu vor avea ocazia de a auzi Evanghelia

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 138:20-21, 25-28 şi să identifice întrebarea asupra căreia preşedintele Smith a meditat. (Notă. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă importanţa faptului de a pune întrebări bune şi de a căuta răspunsuri pe măsură ce studiază scripturile, subliniaţi faptul că multe dintre revelaţiile consemnate în scripturi au fost primite ca urmare a unor întrebări sincere.) După ce cursanţii răspund, rugaţi-i să citească Doctrină şi legăminte 138:29-30 şi să caute modul prin care spiritele din închisoare urmau să asculte Evanghelia. Adresaţi întrebarea:

Ce a făcut Salvatorul printre cei neprihăniţi în timp ce a vizitat lumea spiritelor? (Asiguraţi-vă că următorul adevăr este înţeles de către cursanţi: În timp ce a fost în lumea spiritelor, Isus a organizat munca de salvare pentru cei morţi.)

Grupaţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi cursanţii să studieze Doctrină şi legăminte 138:30-37 şi să discute despre importanţa cuvântului toţi aşa cum este folosit în versetele 30, 31 şi 37. După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţi întrebările:

Care a fost scopul slujirii Salvatorului în lumea spiritelor? (Cursanţii trebuie să exprime următorul adevăr: Salvatorul a oferit o cale ca toţi copiii lui Dumnezeu să poată asculta Evanghelia şi să primească o plenitudine a bucuriei.)
De ce este necesar ca Evanghelia să fie predicată tuturor copiilor lui Dumnezeu? (Vezi D&L 138:33-34, 1 Petru 3:18-20.)
Ce ne învaţă acest lucru despre efectele ispăşirii lui Isus Hristos? (Efectele ispăşirii au ajuns în lumea spiritelor.)

Împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Joseph Fielding Smith (1876-1972):

„Cum rămâne cu nenumăratele mii de persoane care au murit fără să ştie de Hristos, fără să aibă ocazia de a se pocăi şi de a primi iertarea păcatelor lor şi care nu au întâlnit niciodată un vârstnic cu autoritate al Bisericii? Unii dintre bunii noştri semeni creştini vă vor spune că aceştia sunt pierduţi pentru totdeauna …

Ar fi acest lucru corect? Ar fi drept? Nu! Domnul va oferi fiecărui om ocazia să asculte [Evanghelia] şi să primească viaţă eternă sau un loc în împărăţia Sa” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 2:132).

De ce sunt importante aceste adevăruri cu privire la lumea spiritelor? Ce schimbă faptul că o persoană cunoaşte aceste adevăruri cu privire la lumea spiritelor?
În ce mod faptul că aveţi o cunoaştere referitoare la slujirea Salvatorului din lumea spiritelor reprezintă o alinare pentru voi?

Putem să ajutăm în munca de salvare pentru cei morţi

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare alăturate, numite „Munca de salvare pentru cei morţi în zilele din urmă”. Împărţiţi cursanţii în grupuri mici sau în echipe de câte doi. Rugaţi-i să citească afirmaţiile de pe foaia de prezentare şi să caute şi să discute despre binecuvântările promise celor care participă la munca de salvare pentru cei morţi.

foaie de prezentare, Munca de salvare pentru cei morţi în zilele din urmă

După ce le-aţi acordat timp suficient, adresaţi următoarea întrebare:

În ce mod faptul că participăm la munca în templu şi la cea de întocmire a istoriei familiei îi ajută pe cei care au murit să aibă acces la binecuvântările care vin prin intermediul sacrificiului ispăşitor al lui Isus Hristos?
În ce mod faptul că participăm la rânduieli înfăptuite pentru şi în folosul celor decedaţi ne ajută să devenim mai asemănători Salvatorului? (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi următorul principiu: Pe măsură ce participăm la rânduielile din templu înfăptuite pentru şi în folosul rudelor noastre decedate, oferim ajutor în munca de salvare şi suntem întăriţi împotriva duşmanului.)

Împărtăşiţi următoarea explicaţie oferită de preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) despre modul în care munca pentru şi în folosul celor decedaţi este asemănătoare cu munca de mântuire a Salvatorului:

„Ceea ce se petrece în Casa Domnului… se apropie mai mult de spiritul de sacrificiu al Domnului decât oricare altă activitate pe care o ştiu. De ce? Deoarece este înfăptuită de aceia care oferă de bunăvoie din timpul lor şi slujesc, fără a se aştepta la vreun fel de mulţumiri sau răsplată, pentru a face pentru alţii ceea ce aceştia nu pot face pentru ei înşişi” („A Century of Family History Service”, Ensign, mart. 1995, p. 62-63; vezi, de asemenea, Obadia 1:21).

Rugaţi cursanţii să se uite din nou la afirmaţiile de pe foaia de prezentare şi adresaţi întrebarea:

Când aţi văzut sau simţit una dintre binecuvântările promise celor care participă la munca de salvare pentru cei morţi.

Invitaţi cursanţii să mediteze la următoarea întrebare:

De care dintre aceste binecuvântări doriţi să aveţi parte acum în viaţa voastră şi ce sunteţi dispuşi să faceţi pentru a le obţine?

Invitaţi cursanţii să-l întâlnească pe consultantul pe probleme de istorie a familiei al episcopiei şi să înveţe mai mult despre cum pot să participe la munca de salvare a strămoşilor lor decedaţi. Citiţi, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 128:22 şi depuneţi-vă mărturia despre slujirea eternă a lui Isus Hristos şi despre munca pentru cei morţi care a fost rânduită dinainte de crearea lumii.

Materiale de citit pentru cursanţi

Luca 23:39-43, 1 Petru 3:18-20, 4:6, Doctrină şi legăminte 128:15, 22, 138:1-37.
Spencer J. Condie, „The Savior’s Visit to the Spirit World”, Ensign, iulie 2003, p. 32-36.

Munca de salvare din zilele din urmă pentru cei morţi

Vârstnicul John A. Widtsoe (1872-1952), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre misiunea noastră prerânduită de a ajuta la salvarea fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu:

„În starea noastră premuritoare, în ziua marelui consiliu, noi am făcut un anumit legământ cu Cel Atotputernic. Domnul a propus un plan conceput de El. Noi l-am acceptat. Dat fiind că acel plan este destinat tuturor oamenilor, noi luăm parte la salvarea fiecărei persoane incluse în acel plan. Am fost de acord imediat să fim salvatori, nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru întreaga familie umană. Am intrat într-un parteneriat cu Domnul. Îndeplinerea acelui plan a devenit atunci nu doar lucrarea Tatălui şi a Fiului, dar şi a noastră. Cel mai neînsemnat dintre noi, cel mai umil, se află într-un parteneriat cu Cel Atotputernic în vederea realizării scopului planului etern al salvării („The Worth of Souls”, Utah Genealogical and Historical Magazine, oct. 1934, p. 189)” (în Doctrine and Covenants and Church History: Gospel Doctrine Teacher’s Manual [1999], p. 173).

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, i-a încurajat pe tinerii din Biserică să participe la munca făcută în templu pentru strămoşii lor:

„Orice lucrare pe care o înfăptuiţi în templu reprezintă un timp petrecut în mod eficient, însă primirea rânduielilor pentru unul dintre strămoşii dumneavoastră va face ca timpul petrecut în templu să fie mult mai sacru şi veţi primi chiar şi binecuvântări mai mari …

Tinerilor, doriţi o cale sigură prin care să eliminaţi influenţa duşmanului din viaţa voastră? Implicaţi-vă profund în căutarea strămoşilor voştri, pregătiţi-le numele pentru rânduielile sacre înfăptuite în templu pentru cei morţi şi, apoi, mergeţi la templu pentru a-i reprezenta în primirea rânduielilor botezului şi darului Duhului Sfânt. Nu mă pot gândi la o protecţie mai mare împotriva influenţei duşmanului în viaţa voastră” („Bucuria de a-i mântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, noiembrie 2012, p.94).

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a făcut următoarea invitaţie şi promisiune:

„Îi invit pe tinerii Bisericii să înveţe şi să trăiască experienţa oferită de spiritul lui Ilie. Vă încurajez să studiaţi, să vă căutaţi strămoşii şi să vă pregătiţi să înfăptuiţi în casa Domnului botezuri pentru cei dragi vouă care au decedat (vezi D&L 124:28-36). Şi vă îndemn să-i ajutaţi pe alţii să-şi întocmească istoria familiei.

Când răspundeţi cu credinţă acestei invitaţii, inimile voastre se vor întoarce spre strămoşi. Promisiunile făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov vor fi întipărite în inimile voastre. Binecuvântarea voastră patriarhală, în care vă este declarată descendenţa, vă va lega de aceşti strămoşi şi va avea mai multă însemnătate pentru voi. Dragostea şi recunoştinţa voastră faţă de strămoşii voştri vor creşte. Mărturia voastră despre Salvator şi convertirea la El vor deveni profunde şi statornice. Iar eu vă promit că veţi fi protejaţi împotriva influenţei tot mai intense a duşmanului. Pe măsură ce participaţi la această lucrare sfântă şi o îndrăgiţi, veţi fi protejaţi în tinereţea voastră şi pe tot parcursul vieţii voastre” („Inimile copiilor se vor întoarce”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 26-27).