Lecţia 17 Salvatorul a suferit şi a murit pe crucea de pe dealul Căpăţâna
Lecţia 17
Salvatorul a suferit şi a murit pe crucea de pe dealul Căpăţâna
Introducere
Pe măsură ce Salvatorul se apropia de sfârşitul slujirii Sale din timpul viaţii muritoare, „El a fost arestat şi acuzat pe baza unor învinuiri false, condamnat pentru a satisface gloata şi trimis la moarte pe cruce în locul numit Căpăţâna” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 2). În cadrul acestei lecţii vom sublinia un adevăr important despre Isus Hristos, anume că El a permis să sufere şi să moară; niciun om nu I-a luat viaţa.
Lecturi suplimentare
Jeffrey R. Holland, „Nimeni nu a fost cu El”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 86-88.
Expuneţi ilustraţia Răstignirea (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 57; vezi, de asemenea, LDS.org).
Imagine
Răstignirea
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt unul dintre martorii oculari credincioşi reprezentaţi în pictură, în timp ce dumneavoastră citiţi, cu glas tare, Matei 27:26-54. Încurajaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să se gândească cum ar fi fost să fie una dintre acele persoane şi să fie martori la răstignirea lui Isus Hristos. După ce aţi terminat de citit, invitaţi cursanţii să descrie ce gânduri şi sentimente şi-au imaginat că a avut acea persoană. După ce sunt date câteva răspunsuri, întrebaţi membrii clasei:
Ce sentimente aveţi faţă de Salvator după ce aţi citit şi aţi discutat despre această relatare?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 10:11, 17-18. După ce le-aţi acordat cursanţilor suficient timp, întrebaţi:
Ce ne învaţă aceste versete despre răstignirea şi moartea lui Isus Hristos? (Asiguraţi-vă că ei înţeleg că Isus Hristos a avut putere de la Tatăl să-Şi dea viaţa şi să o ia înapoi.)
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească, cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul James E. Talmage
„O consecinţă naturală a originii nemuritoare a lui [Isus], ca Fiu născut pe pământ dintr-Un părinte nemuritor, a fost faptul că moartea nu avea putere asupra Sa decât dacă El se preda acesteia. Viaţa lui Isus Hristos nu putea fi luată decât dacă El dorea şi permitea acest lucru. Puterea de a-şi da viaţa era o abilitate cu care se născuse, tot aşa cum era şi puterea de a-şi învia trupul ucis, făcându-l nemuritor” (Jesus the Christ, ediţia a 3-a [1916], p. 418).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:53-54 şi pe un altul să citească Ioan 19:10-11. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor, comparând şi confruntând cele două fragmente scripturale.
Potrivit relatării din Matei, la ce ajutor a avut acces Isus Hristos?
Ce învăţaţi din fragmentul găsit în Ioan? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înţeleagă următorul adevăr: Niciun om nu putea să îi ia viaţa lui Isus Hristos; El a murit de bunăvoie.)
Dacă Isus putea să cheme în ajutor legiuni de îngeri, de ce credeţi că a permis ca El să fie răstignit?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Nefi 19:9. Întrebaţi membrii clasei cum ar defini cuvântul rabdă. (Aşa cum este folosit în acest verset, a răbda înseamnă a permite sau a îngădui. Sugeraţi cursanţilor să scrie „a îngădui” pe marginea propriilor scripturi, lângă 1 Nefi 19:9.)
De ce a permis Salvatorul ca El să fie răstignit?
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Alexander B. Morrison, din Cei Şaptezeci, şi invitaţi un cursant să o citească, cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul Alexander B. Morrison
„A fost dragostea Sa pentru toţi copiii lui Dumnezeu care l-a determinat pe Isus, unic în perfecţiunea Sa fără de păcat, să se ofere pe Sine ca plată pentru păcatele celorlalţi. Acesta, atunci, a fost motivul perfect care l-a determinat pe Isus să vină pe pământ pentru a «suferi, sângera şi muri pentru om» [„Tis Sweet to Sing the Matchless Love”, Hymns, nr. 176]. El a venit să ispăşească pentru păcatele noastre, pentru ca El, fiind ridicat pe cruce, să poată să aducă toţi oamenii la El (vezi 3 Nefi 27:14)” („For This Cause Came I into the World”, Ensign, nov. 1999, p. 26).
Subliniaţi că Isus Hristos a îndurat răstignirea datorită marii Sale dragoste pentru Tatăl Său şi pentru noi. Apoi, adresaţi întrebarea:
În ce mod vă ajută să înduraţi posibilele experienţe dificile pe care le aveţi de înfruntat faptul că ştiţi că Salvatorul s-a supus de bunăvoie pentru a fi răstignit datorită dragostei Sale pentru Tatăl Său şi pentru noi?
Isus Hristos şi-a desăvârşit misiunea din timpul vieţii muritoare
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine cum era moartea prin răstignire, împărtăşiţi următoarele:
„Moartea prin răstignire se pare că include toate simptomele îngrozitoare şi înfricoşătoare pe care durerea şi moartea le pot avea – ameţeală, crampe, sete, foame, insomnie, febră traumatică, tetanos, ruşinea publică, tortură îndelungată, spaima anticipării morţii, cangrenarea rănilor neîngrijite – toate acestea având o intensitate care abia poate fi suportată, dar scăzând în intensitate puţin înainte ca cel care le suferă să aibă parte de alinarea pe care o aduce pierderea cunoştiinţei. Poziţia nefirească făcea ca fiecare mişcare să fie dureroasă, venele sfâşiate şi tendoanele zdrobite pulsând şi provocând o suferinţă neîncetată, rănile, iritate din cauza expunerii, se cangrenau treptat, arterele – în special cele de la cap şi stomac – se umflau din cauza excesului de sânge şi, în timp ce fiecare tip de suferinţă creştea în intensitate, se adăuga şi un chin de nesuportat cauzat de o sete arzătoare, toate aceste complicaţii fizice provocând o tulburare internă şi anxietate, care făceau chiar din spectrul morţii – al morţii, duşmanul cumplit şi necunoscut, la apropierea căruia omul se înfioară cel mai mult de obicei – să capete forma unei desfătătoare şi splendide eliberări.
La o astfel de moarte a fost Hristos condamnat” (Frederic W. Farrar, The Life of Christ [1964], p. 641).
Spuneţi cursanţilor că Isus Hristos a rostit şapte afirmaţii în timp ce era pe cruce. Scrieţi următoarele referinţe scripturale pe tablă (nu includeţi cuvintele scrise între paranteze) şi invitaţi fiecare cursant să studieze câteva dintre ele şi să identifice ceea ce a spus Isus:
Luca 23:34 („Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”)
Luca 23:43 („Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”)
Ioan 19:26-27 („Femeie, iată fiul tău! … Iată mama ta!”)
Matei 27:46 („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”)
Luca 23:46 („Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”)
Pe măsură ce cursanţii răspund, scrieţi aceste afirmaţii pe tablă, lângă referinţa corespunzătoare din scripturi. Întrebaţi cursanţii:
Ce lucruri ne dezvăluie aceste afirmaţii despre Salvator şi despre ceea ce El a îndurat pe cruce?
La ce făcea referire Isus atunci când a proclamat „S-a isprăvit!”? (El a terminat de îndurat suferinţa infinită cerută de ispăşire. Subliniaţi pentru cursanţi faptul că în Traducerea lui Joseph Smith - Matei 27:54 este scris: „Isus a strigat iarăşi cu glas tare, spunând: «Tată, s-a isprăvit, voia Ta este împlinită», şi Şi-a dat duhul” [vezi, de asemenea Matei 27:50, nota de subsol a]. Isus a murit numai atunci când a ştiut că a îndeplinit tot ceea ce Tatăl dorea ca El să facă.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Atunci când a fost plătit şi ultimul lucru necesar, când hotărârea lui Hristos de a fi supus a fost la fel de evidentă pe cât a fost şi de neînfrânt, într-un târziu şi prin îndurare, s-a «isprăvit» [vezi Ioan 19:30]. Deşi părea imposibil şi nu avea pe cineva care să-L ajute sau să-L susţină, Isus din Nazaret, Fiul Viu al Dumnezeului cel Viu, a răscumpărat viaţa fizică acolo unde moartea pusese stăpânire şi a eliberat bucuria, mântuirea spirituală din păcat, întuneric şi groaza iadului. Având credinţă în Dumnezeul despre care ştia că este acolo, El a putut spune triumfător: «Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul» [Luca 23:46]” („Nimeni nu a fost cu El”, Ensign sau Liahona mai 2009, p. 88).
Rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, declaraţia următoare a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„Isus a ales să nu fie eliberat din această lume până când nu a răbdat până la capăt şi nu a îndeplinit misiunea pe care a fost trimis să o facă pentru omenire. Pe crucea de pe Căpăţâna, Isus Şi-a încredinţat duhul Tatălui Său printr-o simplă afirmaţie: «S-a isprăvit!» (Ioan 19:30). Răbdând până la capăt, El a fost eliberat din viaţa muritoare.
Şi noi trebuie să răbdăm până la capăt” („Legământul botezului: a fi în împărăţie şi din împărăţie”Liahona, ian. 2000, p. 6).
Ce ne ajută să înţelegem aceşti doi apostoli cu privire la ce a făcut referire Isus atunci când a spus „S-a isprăvit”? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Isus Hristos a îndeplinit cu credinţă tot ceea ce Tatăl Său I-a poruncit Să îndeplinească în viaţa muritoare.)
Atunci când trecem prin momente dificile, cum poate acest lucru să ne ajute să ne aducem aminte de ceea ce Salvatorul a înfruntat şi a îndurat cu credinţă pentru a-Şi îndeplini misiunea din viaţa muritoare?
În ce mod vă ajută să faceţi lucrurile pentru care v-aţi născut faptul de a vă aduce aminte de exemplul lui Isus?
În ce mod ne putem arăta recunoştinţa pentru tot ceea ce Salvatorul a suferit pentru noi? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să exprime următorul principiu: Ne arătăm recunoştinţa pentru suferinţa de pe cruce a Salvatorului urmându-I exemplul de a îndura cu credinţă până la sfârşit.)
Invitaţi cursanţii să împărtăşească prin intermediul reţelelor de socializare sentimentele lor faţă de Salvator şi ceea ce s-au angajat să facă pentru a rămâne fideli acelor sentimente.
