Seminare și institute
Lecţia 11 Isus Hristos umbla din loc în loc, făcând bine

Lecţia 11

Isus Hristos umbla din loc în loc, făcând bine

Introducere

Declaraţia „Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor” ne învaţă că „[Isus] «umbla din loc în loc, făcea bine» (Faptele apostolilor 10:38), deşi a fost dispreţuit pentru aceasta. (Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 2). Ca ucenici ai lui Isus Hristos, noi trebuie să urmăm exemplul Său de a face bine, în pofida posibilităţii de a fi persecutaţi. În această lecţie, cursanţii vor discuta despre motivul pentru care trebuie să arătăm dragoste şi respect celor care se poartă urât cu noi datorită crezurilor noastre, precum Isus le-a arătat celor care L-au persecutat. Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului, vom fi binecuvântaţi să avem curaj pentru a trăi şi a apăra credinţa noastră şi vom putea să îi ajutăm pe alţii să se apropie de Domnul.

Lecturi suplimentare

Sugestii pentru predare

Matei 5:43-47; 9:9-13; 12:22-30; Marcu 3:1-6; 11:15-19; Ioan 11:43-53

Isus Hristos a fost persecutat deoarece făcea bine.

Începeţi lecţia adresându-le cursanţilor următoarea întrebare:

  • Atunci când vă gândiţi la viaţa perfectă a Salvatorului, care dintre lucrurile pe care Le-a făcut în viaţa muritoare vă impresionează cel mai mult?

După ce cursanţii au răspuns, citiţi (sau parafrazaţi) următoarea relatare despre două surori misionare, a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

„Cu admiraţie şi cuvinte de încurajare pentru toţi care vor trebui să rămână fermi în aceste zile din urmă, mă adresez tuturor, în special tinerilor Bisericii, şi vă spun că, dacă încă nu vi s-a întâmplat, vă veţi vedea puşi cândva în situaţia de a vă apăra credinţa sau poate chiar de a îndura unele nedreptăţi pentru simplul fapt că sunteţi membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. În astfel de momente va trebui să fiţi atât curajoşi, cât şi civilizaţi.

De exemplu, o soră misionară mi-a scris recent: «Colega mea şi cu mine am văzut un bărbat stând pe o bancă în centrul oraşului, mâncându-şi prânzul. În timp ce ne apropiam, el şi-a ridicat privirea şi a văzut ecusoanele noastre de misionare. Cu o expresie înfiorătoare pe chipul său, a sărit în picioare şi şi-a ridicat mâna să mă lovească. M-am ferit la timp, în schimb el a scuipat mâncarea pe mine şi a început să ne înjure folosind cele mai oribile cuvinte. Ne-am îndepărtat fără să spunem nimic. În timp ce încercam să îmi şterg mâncarea de pe faţă, am simţit cum am fost împroşcată cu piure de cartofi în ceafă. Uneori este dificil să fii misionar, deoarece chiar atunci am vrut să mă întorc, să-l apuc pe acel omuleţ şi să-i spun: HEI, CE CREZI CĂ FACI? Dar nu am făcut-o»” („Costul şi binecuvântările uceniciei”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 6).

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 5:43-47, căutând un principiu propovăduit de Isus în cuvântarea Sa de pe munte şi pe care aceste surori misionare l-au pus în practică. (Puteţi să le sugeraţi cursanţilor ca, pe măsură ce citesc, să pună în aplicare metoda de studiu al scripturilor de a înlocui numele, pentru a face mesajul acestor versete mai personal. Pentru a pune în aplicare această metodă, cursanţii trebuie să pună numele lor în locul cuvintelor aţi şi vă.)

  • Ce principiu a propovăduit Isus în aceste versete? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înţeleagă următorul principiu: Dacă dorim să urmăm învăţăturile lui Isus Hristos, trebuie să învăţăm să ne iubim duşmanii şi să fim buni cu cei care ne persecută.)

  • De ce este greu de pus în practică acest principiu al Evangheliei?

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie:

„[Isus] «umbla din loc în loc, făcea bine» (Faptele apostolilor 10:38) deşi a fost dispreţuit pentru aceasta” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 2).

Explicaţi că, deşi Salvatorul a fost acceptat de mulţi oameni, atât în Galileea, cât şi în Iudeea, şi mulţi au văzut faptele Sale bune ca o mărturie a divinităţii Sale, alţii l-au dispreţuit şi persecutat datorită faptelor Sale bune.

Scrieţi, pe tablă, următoarele fragmente din scripturi sub coloana „Isus umbla din loc în loc, făcând bine”:

Matei 9:9-13

Matei 12:22-30

Marcu 3:1-6

Marcu 11:15-19

Ioan 11:43-53

Împărţiţi membrii clasei în grupuri mici şi desemnaţi fiecărui grup să studieze un fragment dintre cele scrise pe tablă. Rugaţi cursanţii să identifice, în fiecare fragment, faptele bune făcute de Isus şi modul în care oamenii au reacţionat la ele. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să vă spună ce au descoperit. Subliniaţi că aceste serii de fragmente din scripturi dezvăluie un tipar din viaţa Domnului, din care putem învăţa. Adresaţi următoarea întrebare:

  • Ce aţi observat în legătură cu modul în care Salvatorul a reacţionat la persecuţiile de care a avut parte?

Încurajaţi cursanţii să-şi folosească imaginaţia pentru a vizualiza evenimentele consemnate în fragmentele scripturale pe care le-au studiat. Apoi, adresaţi întrebarea:

  • Ce gânduri sau sentimente aţi fi putut avea dacă L-aţi fi văzut pe Isus în acele situaţii?

  • Ce credeţi că ar dori Isus să învăţaţi din cuvintele şi faptele Sale de atunci? (Urmează un principiu pe care cursanţii îl pot identifica: Pe măsură ce vom căuta să urmăm exemplul Salvatorului de a face bine, va trebui, uneori, să îndurăm persecuţii.)

Matei 5:9-12, 21-24, 38-41; 6:14-15; 7:1-5, 12

Cum să reacţionăm atunci când suntem persecutaţi

Spuneţi cursanţilor că, în cuvântarea de pe munte, Isus Hristos i-a sfătuit pe ucenicii Săi cu privire la modul în care trebuie să reacţioneze atunci când sunt persecutaţi. Scrieţi, pe tablă, următoarea expresie şi următoarele referinţe scripturale şi desemnaţi fiecărui cursant să citească cel puţin unul dintre fragmente. Rugaţi cursanţii să identifice în fragmentele pe care le citesc un principiu propovăduit de Isus, care ar putea să îi îndrume în modul în care interacţionează cu alţii.

Cum să reacţionăm atunci când suntem persecutaţi

Matei 5:9-12

Matei 5:21-24 (vezi, de asemenea 3 Nefi 12:22)

Matei 5:38-41; 7:12

Matei 6:14-15 (vezi de asemenea D&L 64:9-10)

Matei 7:1-5

După ce le-aţi acordaţi timp suficient, rugaţi cursanţii să explice principiile pe care le-au găsit şi modul în care acestea se aplică în cadrul relaţiilor noastre cu alţi oameni. Pe măsură ce cursanţii împărtăşesc principiile pe care le-au identificat în Matei 5:21-24 (versiunea King James), subliniaţi că în 3 Nefi 12:22 şi Traducerea lui Joseph Smith din Matei 5 se omite expresia „without a cause (fără motiv)” (Matei 5:22). (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi următorul adevăr: Tatăl Ceresc se aşteaptă să urmăm exemplul lui Isus Hristos atunci când suntem persecutaţi datorită crezurilor noastre.)

Expuneţi următoarele declaraţii ale vârstnicilor Jeffrey R. Holland şi Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

„Apăraţi-vă crezurile în mod civilizat şi cu înţelegere, dar apăraţi-le!” (Jeffrey R. Holland, „Costul şi binecuvântările uceniciei”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 9).

Vârstnicul Dallin H. Oaks

„Cei care-L urmează pe Hristos trebuie să fie exemple de comportament respectuos. Trebuie să-i iubim pe toţi oamenii, să fim buni ascultători şi să ne arătăm interesaţi de crezurile lor sincere. Deşi putem să nu fim de acord, nu trebuie să fim dezagreabili. Poziţia noastră şi modul de comunicare nu trebuie să creeze conflicte. Trebuie să fim înţelepţi când explicăm şi ne susţinem poziţiile şi când ne manifestăm influenţa asupra altora …

Când standardele noastre nu reuşesc să convingă, trebuie să acceptăm rezultatele nefavorabile cu politeţe (Dallin H. Oaks, „Să-i iubim pe ceilalţi şi să trăim acceptând diferenţele”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 27).

Discutaţi cu membrii clasei care sunt dificultăţile care le putem întâmpina şi care sunt binecuvântările pe care le putem primi atunci când urmăm sfaturile vârstnicilor Holland şi Oaks. Apoi, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 5:9-12.

  • Potrivit acestor versete, ce promisiuni ne-a făcut Isus care ne pot ajuta să reacţionăm într-un mod asemănător cu al Său atunci când suntem persecutaţi datorită crezurilor noastre religioase?

Invitaţi cursanţii să se gândească la modul în care pot să pună în practică una sau mai multe dintre învăţăturile Salvatorului din cuvântarea de pe munte într-o relaţie pe care o au sau cum le-ar fi putut pune în practică într-o experienţă din trecut. Întrebaţi dacă vreun cursant ar fi dornic să-şi împărtăşească gândurile membrilor clasei.

Oferiţi fiecărui cursant o copie a următoarei declaraţii a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Vârstnicul Robert D. Hales

„Unii oameni cred, în mod greşit, că a răspunde cu tăcere, blândeţe, iertare şi a depune o mărturie umilă sunt semne de pasivitate sau slăbiciune. Însă, pentru «[a iubi] pe vrăjmaşii [noştri], [a binecuvânta] pe cei care [ne] blestemă, [a face bine] celor ce [ne] urăsc şi [a ne ruga] pentru cei ce [ne] asupresc şi [ne] prigonesc» (Matei 5:44) este nevoie de credinţă, tărie şi, mai presus de toate, curaj creştin …

Atunci când nu ne răzbunăm – când întoarcem şi celălalt obraz şi ne opunem sentimentelor de mânie – noi acţionăm la fel ca Salvatorul. Demonstrăm dragostea Lui, care este singura putere care poate învinge duşmanul şi poate răspunde acuzatorilor noştri fără să-i acuzăm la rândul nostru. Nu este o slăbiciune. Acesta este curajul creştin …

Când răspundem celorlalţi, fiecare situaţie va fi diferită. Din fericire, Domnul cunoaşte inimile acuzatorilor noştri şi modul cel mai eficient în care le putem răspunde. Când ucenici adevăraţi caută îndrumare din partea Spiritului, ei primesc inspiraţie potrivită fiecărei situaţii. Şi, în fiecare situaţie, ucenicii adevăraţi răspund în moduri care invită Spiritul Domnului …

În calitate de ucenici adevăraţi, prima noastră grijă trebuie să fie bunăstarea celorlalţi, nu justificarea că noi avem dreptate. Întrebările şi criticile ne dau ocazia de a ajunge la ceilalţi şi de a demonstra că ei sunt importanţi pentru Tatăl Ceresc şi pentru noi. Scopul nostru trebuie să fie acela de a-i ajuta să înţeleagă adevărul, nu de a apăra părerile noastre personale sau de a fi victorioşi într-o dezbatere teologică. Mărturiile noastre din inimă alcătuiesc răspunsul cel mai puternic pe care-l putem da acuzatorilor noştri” („Curajul creştin: preţul de a fi ucenic”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 72, 73-74).

Oferiţi cursanţilor timp pentru a citi şi a scoate în evidenţă principiile pe care vârstnicul Hales ni le-a predicat. Invitaţi-i să împărtăşească ceea ce au aflat. Discutaţi unele dintre sau toate întrebările următoare:

  • În ce fel modul în care ne comportăm cu alţi oameni poate afecta relaţia lor cu Dumnezeu? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul principiu: Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului de a răspunde cu dragoste şi bunătate celor care ni se opun, noi putem să întărim relaţia lor şi a noastră cu Dumnezeu.)

  • În ce fel, a-i trata pe alţii în acest mod face parte din legământul pe care l-am făcut la botez cu Tatăl Ceresc? (Reprezintă un mod important prin care putem să fim martori ai lui Dumnezeu în toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile [vezi Mosia 18:9].)

Întrebaţi cursanţii dacă au avut parte de experienţe în care faptul de a urma exemplul şi învăţăturile Salvatorului le-a permis să ajute pe cineva să se apropie mai mult de Domnul. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele.

Încurajaţi cursanţii să examineze relaţiile lor cu ceilalţi, să identifice o relaţie care poate fi îmbunătăţită şi să noteze felul în care vor aplica principiile discutate astăzi în acea relaţie.

Materiale de citit pentru cursanţi