“[Isus Hristos] s-a ridicat din mormânt pentru a deveni «pârga celor adormiţi» (1 Corinteni 15:20). Ca Domn Înălţat, El i-a vizitat pe aceia pe care i-a iubit pe când era în viaţă” („Hristos cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 3). În această lecţie vom învăţa despre doctrina privind învierea lui Isus Hristos şi evenimentele asociate acesteia. Pe măsură ce cursanţii îşi dezvoltă înţelegerea şi mărturia despre înviere, ei vor dobândi o perspectivă şi speranţă pe măsură ce înfruntă încercările din viaţa muritoare.
Expuneţi următoarea declaraţie a profetului Joseph Smith (1805-1844) şi cereţi unui cursant să o citească, cu glas tare:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„Principiile fundamentale ale religiei noastre sunt incluse în mărturia apostolilor şi profeţilor cu privire la Isus Hristos, că El a murit, a fost înmormântat şi S-a ridicat din nou, în a treia zi, şi S-a înălţat la cer; şi toate celelalte lucruri care ţin de religia noastră sunt numai anexe ale acesteia” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 51-52).
Discutaţi cu membrii clasei următoarele întrebări:
De ce credeţi că toate celelalte principii ale Evangheliei sunt „anexe” ale morţii, înmormântării şi învierii lui Isus Hristos?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Isaia 25:8, Mosia 16:7-8 şi Alma 33:22 şi să caute ceea ce profeţii din vechime au profeţit despre învierea lui Isus Hristos. Rugaţi-i să vă spună ce au aflat.
Copiaţi următorul tabel pe tablă:
Deoarece Isus s-a ridicat dintre cei morţi…
Dacă Isus nu s-ar fi ridicat dintre cei morţi, atunci…
Invitaţi jumătate dintre membrii clasei să studieze fragmentele din scripturi din coloana stângă a tabelului şi să caute binecuvântările pe care le primim ca urmare a învierii lui Isus Hristos. Invitaţi cealaltă jumătate a membrilor clasei să studieze fragmentele din scripturi din coloana dreaptă a tabelului pentru a afla ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Isus nu s-ar fi ridicat dintre cei morţi. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să explice ceea ce au aflat. Ajutaţi-i să formuleze un principiu învăţat din aceste fragmente, adresând următoarele întrebări:
Potrivit celor relatate în 1 Corinteni 15:20, apostolul Pavel a declarat că Isus a fost „pârga celor adormiţi”. Ce înseamnă acestă expresie? (Isus a fost primul care a înviat.)
Rugaţi cursanţii să citească din nou 1 Corinteni 15:22. Apoi, adresaţi întrebarea:
Cum puteţi rezuma binecuvântarea universală pe care o primim deoarece Isus Hristos a înviat? (Cursanţii trebuie să exprime următoarea doctrină: Datorită ispăşirii şi învierii lui Isus Hristos, toţi cei care se nasc în viaţa muritoare vor fi înviaţi.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarele afirmaţii ale preşedintelui Howard W. Hunter (1907-1995) şi ale preşedintelui Marion G. Romney (1897-1988) din Prima Preşedinţie:
Imagine
Preşedintele Howard W. Hunter
„Fără înviere, Evanghelia lui Isus Hristos devine o litanie care conţine proverbe pline de înţelepciune şi miracole aparent inexplicabile – dar proverbe şi miracole care nu au un final biruitor. Nu, finalul biruitor este reprezentat de ultimul miracol: pentru prima dată în istoria umanităţii, unul care era mort s-a ridicat pe sine la viaţa nemuritoare. El a fost Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui nostru nemuritor din ceruri, iar biruinţa Sa asupra morţii fizice şi spirituale reprezintă vestea cea bună pe care fiecare limbă creştină trebuie să o rostească” (Howard W. Hunter, „An Apostle’s Witness of the Resurrection”, Ensign, mai 1986, p. 16).
Imagine
Preşedintele Marion G. Romney
„«[El] a înviat; [El] nu este aici.» (Marcu 16:6.) Aceste cuvinte, elocvente în simplitatea lor, au vestit cel mai important eveniment istoric consemnat” (Marion G. Romney, „The Resurrection of Jesus”, Ensign, mai 1982, p. 6).
De ce credeţi că învierea lui Isus Hristos reprezintă cel „mai important eveniment istoric consemnat”?
Ce gânduri şi sentimente aveţi ştiind că, datorită învierii lui Isus Hristos, toţi copiii Tatălui Ceresc născuţi pe pământ vor fi înviaţi?
Explicaţi că învierea ne mântuieşte nu doar de la moartea fizică, ci şi de la cea spirituală. Dacă nu ar fi existat o înviere, atunci toţi oamenii ar deveni în cele din urmă ca diavolul (vezi 2 Nefi 9:6-9).
Depuneţi-vă mărturia despre faptul că învierea lui Isus Hristos a întregit ispăşirea şi a făcut posibilă întoarcerea copiilor lui Dumnezeu în prezenţa Sa.
Desemnaţi fiecărui cursant unul sau două coloane ale tabelului. Rugaţi-i să studieze fragmentele din scripturile care se găsesc în coloanele desemnate lor şi să identifice pe cine a vizitat Salvatorul înviat. După ce le-aţi oferit suficient timp, rugaţi-i să vă spună ceea ce au aflat. Din cauza timpului limitat, rugaţi cursanţii să ofere răspunsuri scurte. După aceea, discutaţi următoarele întrebări:
În cadrul acestei activităţi, ce aţi învăţat în legătură cu numeroasele apariţii ale Salvatorului înviat şi referitor la ceea ce a simţit fiecare martor?
În afara acestor fragmente, ce alte mărturii despre Isus Hristos înviat se mai găsesc în scripturi? (Cursanţii pot menţiona mărturiile nefiţilor sau cea a profetului Joseph Smith.)
De ce este important să ştim că au fost mulţi martori ai Salvatorului înviat? (Asiguraţi-vă că următorul adevăr este înţeles de către cursanţi: Deoarece mulţi indivizi au fost martori ai lui Isus Hristos înviat, putem avea încredere că El trăieşte şi că noi vom trăi, de asemenea, din nou după ce vom muri.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere mai deplină a implicaţiilor doctrinare ale învierii Salvatorului şi a motivului pentru care, aşa cum Joseph Smith a predicat, toate celelalte principii sunt anexe ale morţii şi învierii lui Isus Hristos, oferiţi fiecăruia câte un exemplar al următoarei declaraţii a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi un cursant să citească declaraţia cu glas tare.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Dacă Isus într-adevăr a înviat, acest lucru înseamnă că El este o fiinţă divină. Nicio fiinţă umană nu deţine puterea de a reveni la viaţă după moarte. Deoarece El a înviat, Isus nu a putut fi doar tâmplar, învăţător, rabin sau profet. Deoarece El a înviat, Isus trebuie să fi fost un Dumnezeu, chiar Singurul Fiu Născut al Tatălui.
Aşadar, ceea ce El ne-a învăţat este adevărat. Dumnezeu nu poate minţi [vezi Enos 1:6].
Aşadar, El este Creatorul pământului, precum a spus [vezi, de exemplu, 3 Nefi 9:15].
Aşadar, cerul şi iadul există, precum ne-a învăţat [vezi, de exemplu, D&L 76].
Aşadar, există o lume a spiritelor pe care a vizitat-o după moartea Sa [vezi D&L 138].
Aşadar, El va veni din nou, aşa cum îngerii au vestit, [vezi Faptele apostolilor 1:10-11], şi va domni, în persoană, pe pământ [Articolele de credinţă 1:10; vezi, de asemenea, Ghid pentru scripturi, «Isus Hristos, Domnia milenară a lui Isus Hristos»].
Aşadar, există o înviere şi o judecată finală pentru toţi [vezi, de exemplu, 2 Nefi 9:15].
Având în vedere realitatea învierii lui Hristos, îndoielile cu privire la omnipotenţa, omniscienţa şi bunătatea lui Dumnezeu, Tatăl – care L-a dat pe Singurul Său Fiu Născut pentru mântuirea lumii – sunt nefondate. Îndoielile cu privire la semnificaţia şi scopul vieţii sunt nefondate. Isus Hristos este, de fapt, singurul nume sau singura cale prin care omenirea poate fi salvată. Harul lui Hristos este real şi oferă atât iertare, cât şi curăţarea persoanei care se pocăieşte. Credinţa este, într-adevăr, mai mult decât imaginaţie sau o invenţie a minţii. Există adevăr suprem şi universal şi există scopuri şi standarde morale neschimbătoare precum ne-a învăţat El.
Având în vedere realitatea învierii lui Isus Hristos, putem şi trebuie să ne pocăim urgent de orice încălcare a legii sau a poruncilor Sale. Miracolele înfăptuite de Salvator şi promisiunile făcute ucenicilor Săi potrivit cărora ei pot, de asemenea, înfăptui miracole chiar mai mari, sunt reale [vezi Ioan 14:12]. Având în vedere realitatea învierii lui Hristos, moartea nu reprezintă sfârşitul pentru noi şi chiar dacă viermii distrug trupurile noastre, totuşi în trupurile noastre Îl vom vedea pe Dumnezeu [Iov 19:26]” („Învierea lui Isus Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 113-114).
În ce mod declaraţia vârstnicului Christofferson ilustrează locul central al învierii Salvatorului în doctrina Evangheliei restaurate?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine în ce mod sunt afectaţi de realitatea învierii, expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească, cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„«Speranţa vie» care ne este oferită este reprezentată de convingerea noastră că moartea nu reprezintă finalul existenţei noastre, ci doar un pas necesar în tranziţia de la viaţa muritoare la nemurire. Această speranţă schimbă întreaga perspectivă asupra vieţii muritoare …
Siguranţa învierii ne oferă tăria şi perspectiva necesară pentru a îndura încercările din viaţa muritoare cu care ne confruntăm noi şi cei pe care îi iubim, cum ar fi lipsuri de natură fizică, mentală sau emoţională. Datorită învierii, ştim că aceste lipsuri din viaţa muritoare sunt doar temporare.
Asigurarea oferită de înviere ne oferă un motiv puternic de a ţine poruncile lui Dumnezeu în timpul vieţii noastre” („Învierea”, Liahona, iul. 2000, p. 18).
De ce este important ca fiecare dintre noi să dobândească o mărturie despre realitatea învierii? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Datorită învierii lui Isus Hristos putem avea speranţă şi o perspectivă eternă în timp ce ne confruntăm cu greutăţile şi încercările vieţii .)
În ce moduri înţelegerea învierii v-a adus speranţă şi bucurie vouă sau unei persoane pe care o cunoaşteţi?
Împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui David O. Mckay (1873-1970):
Imagine
Preşedintele David O. Mckay
„Timp de doi ani şi jumătate, [apostolii] au fost încurajaţi şi inspiraţi de prezenţa lui Hristos. Dar, acum, El nu mai era. Ei au fost lăsaţi singuri şi păreau derutaţi şi neajutoraţi …
Care a fost lucrul care i-a transformat pe aceşti ucenici în predicatori plini de încredere, neînfricaţi şi eroici ai Evangheliei lui Isus Hristos? A fost revelaţia în legătură cu faptul că Hristos s-a ridicat din mormânt” (Teachings of Presidents of the Church: David O. McKay [2003], p. 62).
Invitaţi cursanţii să se gândească la cineva cunoscut care ar putea să fie întărit ascultând mesajul învierii. Încurajaţi cursanţii să-şi facă timp în viitorul apropiat pentru a discuta cu acea persoană despre sentimentele şi mărturia lor.