Lecţia 13

Isus Hristos a chemat doisprezece apostoli

Introducere

În timpul slujirii Sale din viaţa muritoare, Isus Hristos a chemat, rânduit şi împuternicit doisprezece apostoli. El le-a conferit chei ale preoţiei şi ei au primit o mărturie despre divinitatea Sa. Sub îndrumarea Salvatorului, apostolii au ajutat la conducerea lucrării Bisericii şi au fost pregătiţi pentru momentul în care El nu va mai fi pe pământ. Această lecţie are rolul de a explora autoritatea preoţiei Salvatorului şi modul în care El i-a pregătit pe apostoli să conducă Biserica.

Lecturi suplimentare

Boyd K. Packer, „Cei Doispreze”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 83-87.
Edward J. Brandt, „And He Gave Some, Apostles”, Liahona, sept. 2001, p. 32-39.

Sugestii pentru predare

Matei 10:1-8; 16:15-19; 17:1-8; Ioan 15:16

Isus Hristos a conferit chei ale preoţiei ucenicilor Săi

Începeţi lecţia adresând următoarele întrebări:

Cum putem să recunoaştem persoane care au autoritatea să conducă în comunităţile noastre?
În ce mod putea o persoană care a trăit în vremea lui Isus Hristos să recunoască autoritatea Sa? (Răspunsurile posibile pot include: puterea, miracolele şi învăţăturile Sale.)

Rugaţi membrii clasei să se gândească la această întrebare: „Cum, când şi de la cine a primit Salvatorul Preoţia lui Melhisedec?” Apoi, împărtăşiţi următoarele afirmaţii ale vârstnicilor B. H. Roberts (1857-1933), din Cei Şaptezeci, şi Bruce R. McConkie (1915-1985), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Acest fragment [D&L 107:2-4] stabileşte în mod clar faptul că Preoţia lui Melhisedec a existat înaintea marelui înalt preot Melhisedec, doar că era cunoscută sub un alt nume, anume – « Preoţia Sfântă, după Ordinul Fiului lui Dumnezeu». Aceasta ne spune că era acelaşi fel şi acelaşi ordin de preoţie pe care Fiul lui Dumnezeu o deţinea. Dar aceasta era înainte de zilele lui Melhisedec, înainte de Avraam, aşadar cu sute de ani înainte de naşterea lui Hristos în lume… Prin urmare, Isus, a deţinut preoţia pe care acum o numim Preoţia lui Melhisedec înainte ca El să apară în această lume şi, fără îndoială, înainte chiar ca lumea să fie creată… dar «cum, unde şi de la cine» a primit-o niciun om nu ştie, poate doar ultimul lucru, anume, «de la cine». El trebuie să o fi primit, bineînţeles, de la Dumnezeu” (B. H. Roberts, Improvement Era, mai, 1908, p. 557).

„Dar în ceea ce priveşte slujirea Sa în viaţa muritoare, Hristos… a primit Preoţia lui Melhisedec aici, pe pământ, şi a fost rânduit la oficiul de înalt preot, stabilind un exemplu pentru alţii şi fiind în toate lucrurile un prototip al salvării” (Bruce R. McConkie Doctrinal New Testament Commentary, volumul 3 [1973], p. 157).

Expuneţi următoarea întrebare sau scrieţi-o pe tablă şi rugaţi cursanţii să caute răspunsuri în Matei 10:1-8 şi Ioan 15:16:

Ce autoritate a conferit Isus Hristos apostolilor Săi?
Ce le permite această autoritate să facă?

După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să se împartă în echipe de câte doi şi să împărtăşească membrului echipei lor ceea ce au găsit. Apoi, rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească răspunsurile lor celorlalţi membri ai clasei. Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că Isus le-a oferit apostolilor Săi autoritatea preoţiei, care le va permite să facă aceleaşi lucruri pe care l-au văzut pe El făcându-le.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 16:15-19. Adresaţi întrebarea:

Cum a recunoscut Petru autoritatea lui Isus? (Prin revelaţie, care reprezintă acelaşi mod prin care ucenicii din perioada modernă recunosc autoritatea Sa.)
Ce a promis Isus că îi va da lui Petru?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Matei 17:1-8. Apoi, adresaţi întrebarea:

De ce au apărut Moise şi Ilie lui Petru, Iacov şi Ioan?

Pentru a ajuta cursanţii să răspundă la această întrebare, expuneţi următoarea afirmaţie a profetului Joseph Smith (1805-1844) şi pe cea a preşedintelui Joseph F. Smith (1838-1918):

„Salvatorul, Moise şi Elias [Ilie] le-au dat cheile lui Petru, Iacov şi Ioan pe munte, când ei au fost schimbaţi la faţă înaintea Sa”(Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 110).

„Preoţia înseamnă, în general, autoritatea dată omului de a acţiona în numele lui Dumnezeu. Fiecare bărbat rânduit la oricare grad al preoţiei are această autoritate delegată lui.

Dar este necesar ca fiecare acţiune realizată sub această autoritate să fie făcută la timpul şi la locul potrivit, în mod corect şi potrivit ordinii corecte. Puterea de a conduce aceste lucrări constituie cheile preoţiei” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 141).

Subliniaţi că, în Doctrină şi legăminte 110, învăţăm că Moise şi Ilie au apărut, de asemenea, profetului Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery în templul Kirtland şi le-au conferit chei ale preoţiei. Această relatare din Doctrină şi legăminte ne ajută să înţelegem ce s-a petrecut pe Muntele Schimbării la Faţă. Sugeraţi cursanţilor să scrie Doctrină şi legăminte 110:13-16 ca referinţă pe marginea paginii, lângă Matei 17:1-8.

Urmăriţi progresul adresând următoarele întrebări:

De ce ar fi important pentru apostolii lui Isus să aibă chei ale preoţiei? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să formuleze următorul adevăr: Isus a conferit chei ale preoţiei apostolilor Săi, pentru ca ei să aibă autoritate să conducă Biserica, atât înainte, cât şi după moartea Sa. Subliniaţi că, din perspectivă eternă, cheile sunt esenţiale în stabilirea şi păstrarea ordinii în Biserica Domnului, prin aceasta ajutând la înfăptuirea nemuririi şi vieţii eterne a omului.)
În ce mod a contribuit experienţa pe care Petru, Iacov şi Ioan au trăit-o pe Muntele Schimbării la Faţă la pregătirea lor pentru a conduce Biserica după moartea Salvatorului?

Explicaţi că, în Matei 18:18-19, învăţăm că tuturor apostolilor lui Isus Hristos le-au fost conferite chei ale preoţiei.

Matei 18:21-22; 26:51-56; Marcu 4:35-41; 5:25-43; 9:25-29; Luca 9:51-56; 24:44-48; Ioan 13:4-17; 21:15-17

Isus Hristos i-a pregătit pe apostolii Săi pentru a conduce Biserica

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie:

Înainte de moartea Sa, Isus Hristos i-a pregătit pe apostolii Săi pentru a conduce Biserica.

Apoi, adresaţi întrebarea:

Ce aveau nevoie să înveţe apostolii lui Isus pentru a putea conduce Biserica?

Scrieţi, pe tablă, unele dintre sau toate referinţele scripturale următoare:

Desemnaţi cursanţii să lucreze în echipe de câte doi pentru a studia unul sau două dintre aceste fragmente şi pentru a se gândi ce principii ar fi putut învăţa apostolii din experienţele pe care le-au avut cu Salvatorul. Apoi, invitaţi cursanţii să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au discutat. Puteţi scrie răspunsurile lor pe tablă. Adresaţi întrebări care să verifice progresul cursanţilor, precum următoarele:

De ce ar fi important pentru apostoli să înveţe aceste principii?
Cum credeţi că i-a pregătit Salvatorul pe apostolii din perioada modernă să slujească?
Cum vă ajută să aveţi încredere în sfatul lor faptul de a şti că Isus Hristos îi îndrumă pe apostolii Săi?

Faptele apostolilor 1:8, 21-22; Doctrină şi legăminte 107:23

Apostolii din perioada modernă depun mărturie adevărată despre Isus Hristos

Spuneţi cursanţilor că Faptele apostolilor 1 conţine o relatare despre modul în care apostolii l-au ales pe înlocuitorul lui Iuda Iscarioteanul după învierea Salvatorului. Invitaţi cursanţii să citească Faptele apostolilor 1:21-22 şi să identifice cerinţele pe care noul apostol trebuia să le îndeplinească.

Care erau lucrurile care îl calificau pe noul apostol? (El „[i-a] însoţit în toată vremea [pe apostoli]” şi era un „martor al învierii [Salvatorului]”.)
Potrivit versetului 22, ce va fi rânduit să facă noul apostol? (Invitaţi cursanţii să citească Faptele apostolilor 1:8 pentru a le arăta că aceasta era o însărcinare pe care Isus a dat-o tuturor apostolilor Săi.)

Rugaţi cursanţii să revadă următoarele fragmente şi să identifice ceea ce acestea au în comun: Faptele apostolilor 2:22-24, 32; Faptele apostolilor 3:12-16; Faptele apostolilor 4:31-33; şi Faptele apostolilor 5:29-32. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să discute despre ceea ce au aflat. (Asiguraţi-vă că ei înţeleg faptul că apostolii şi-au îndeplinit însărcinarea de a depune mărturie despre Isus Hristos.)

Invitaţi cursanţii să se gândească la modul în care însărcinarea apostolilor din perioada modernă este similară celei a apostolilor din vechime. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 107:23. Apoi, adresaţi membrilor clasei întrebarea:

Ce doctrină învăţăm din acest verset? (Cursanţii trebuie să recunoscă faptul că apostolii sunt însărcinaţi să fie martori speciali ai numelui lui Hristos în toată lumea.)
Cum i-aţi văzut pe apostolii din perioada modernă îndeplinind această responsabilitate?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:

„După toţi anii pe care i-am trăit şi în care am predat şi am slujit, după milioanele de kilometri pe care i-am străbătut în întreaga lume, după toate experienţele avute, există un adevăr măreţ pe care îl voi împărtăşi. Acesta este mărturia mea despre Salvatorul Isus Hristos …

Îmi depun mărturia că Salvatorul trăieşte. Eu îl cunosc pe Domnul. Eu sunt martorul Său. Cunosc marele Său sacrificiu şi dragostea Sa veşnică pentru toţi copiii Tatălui Ceresc. Îmi depun mărturia mea specială, cu umilinţă, dar cu siguranţă absolută („Mărturia”, Ensign sau Liahona mai 2014, p. 97).

Când aţi simţit puterea mărturiei despre Isus Hristos a unui apostol şi în ce mod v-a influenţat aceasta propria mărturie?
Cum puteţi şti că mărturia depusă de apostolii din perioada modernă despre Isus Hristos este adevărată? (Cursanţii trebuie să înţeleagă următorul adevăr: Prin intermediul Duhului Sfânt, eu pot să ştiu că mărturia despre Isus Hristos depusă de apostolii în viaţă este adevărată.)

Îndemnaţi cursanţii să aleagă o mărturie despre Hristos împărtăşită de un apostol din perioada modernă şi să identifice, rugându-se, pe cineva căruia s-o împărtăşească. Încurajaţi-i să depună mărturie că mesajul apostolilor este adevărat.

Materiale de citit pentru cursanţi

Matei 10:1-8; 16:15-19; 17:1-8; Faptele apostolilor 1:21-22; 2:22-24, 32; 3:12-16; 4:31-33; 5:29-32; Doctrină şi legăminte 107:23.
Boyd K. Packer, „Cei Doispreze”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 83-87.