Lecţia 10

Veniţi, urmaţi-Mă

Introducere

Isus Hristos a declarat: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). „Calea [lui Isus] este drumul care duce la fericire în această viaţă şi la viaţă eternă în lumea viitoare”(„Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 3). Această lecţie are ca scop să sublinieze invitaţia lui Isus Hristos adresată tuturor, de a-L urma şi de a fi ucenicii Săi. Această lecţie examinează, de asemenea, ce înseamnă să păşeşti pe calea uceniciei.

Lecturi suplimentare

Dieter F. Uchtdorf, „Calea unui ucenic”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 75-78.
Joseph B. Wirthlin, „Urmaţi-mă”, Ensign, iul. 2002, p. 15-17.

Sugestii pentru predare

Ioan 1:35-47; 2 Nefi 26:33; Alma 5:33-34

Isus Hristos îi invită pe toţi să fie ucenicii Săi.

Rugaţi un cursant să povestească, pe scurt, un moment în care el sau ea călătoreau către un anumit loc şi au ales în mod greşit o altă direcţie. Apoi, invitaţi cursanţii să citească Ioan 14:6 şi să formuleze cu cuvintele lor doctrina pe care Isus a propovăduit-o în aceste versete. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înţeleagă că singura cale prin care putem să ne întoarcem şi să trăim alături de Tatăl Ceresc este de a-L urma pe Isus Hristos.)

Spuneţi cursanţilor că, după ce Isus Hristos a fost botezat şi, apoi, ispitit în pustiu, El i-a invitat pe alţii să Îl urmeze. Cei care l-au urmat pe Salvator atunci şi acum sunt numiţi ucenici. Invitaţi cursanţii să identifice în Ioan 1:35-47 numele unora dintre primii ucenici ai Salvatorului şi ceea ce i-a îndemnat să Îl urmeze.

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui James E. Faust (1920-2007), din Prima Preşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Cuvântul discipol şi cuvântul disciplină provin din limba latină şi au amândouă aceeaşi rădăcină – discipulus, care înseamnă elev. Cuvântul accentuează exerciţiul sau punerea în practică. Autodisciplina şi autocontrolul sunt caracteristici de bază şi permanente ale ucenicilor lui Isus …

Ce este ucenicia? Este, în primul rând, supunerea faţă de Salvator. („Ucenicia”, Ensign sau Liahona nov. 2006, p. 20).

Ce presupune această definiţie a uceniciei referitor la modul în care ar fi putut fi vieţile ucenicilor lui Isus Hristos din vechime?

Invitaţi cursanţii să citească şi să compare 2 Nefi 26:33 şi Alma 5:33-34 pentru a vedea pe cine a mai invitat Isus să vină la El. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:

Ce ne învaţă aceste fragmente despre invitaţia Salvatorului de a veni la El? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Isus Hristos invită toţi oamenii să vină la El şi să fie ucenicii Săi.)
Potrivit celor relatate de Alma, ce le-a promis Salvatorul celor care acceptă invitaţia de a veni la El?
Ce înseamnă aceste promisiuni pentru voi?

Matei 4:18-22; Luca 5:11; 9:57-62; 14:25-33

A fi ucenic al lui Isus Hristos

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi-i să studieze Matei 4:18-22 şi Luca 5:11 şi să identifice sacrificiile pe care unii dintre primii ucenici ai lui Hristos le-au făcut pentru a putea accepta chemarea de a-L urma. Discutaţi următoarele întrebări:

Cum aţi descrie răspunsul acestor ucenici din vechime la porunca Salvatorului de a-L urma? (Discutaţi înţelesul cuvintelor şi expresiilor precum „îndată, ei au lăsat mrejele”, „îndată”, „au lăsat totul”.)
Ce adevăruri importante din aceste fragmente ne învaţă mai multe despre ce înseamnă să fii un ucenic al lui Isus Hristos? (După ce răspund cursanţii, scrieţi pe tablă următorul adevăr: A fi un ucenic al lui Isus Hristos necesită supunere şi sacrificiu.)

Oferiţi cursanţilor un exemplar al următoarei declaraţii a vârstnicul Joseph B. Wirthlin (1917-2008), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„În general, mrejele sunt definite ca instrumente folosite pentru a captura ceva. Într-un sens mai restrâns, dar mai important, putem defini o mrejă ca fiind orice ne îndepărtează sau ne împiedică să urmăm chemarea lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Cel Viu.

În acest context, mrejele pot fi munca noastră, pasiunile noastre, plăcerile noastre şi, mai presus de toate, ispitele şi păcatele noastre. Pe scurt, o mreajă este orice lucru care ne îndepărtează de legătura cu Tatăl nostru Ceresc şi de Biserica Sa restaurată …

Este imposibil să numesc numeroasele mreje care ne pot prinde în capcană şi ne pot împiedica să-L urmăm pe Salvator. Dar, dacă noi suntem sinceri în dorinţa de a-L urma, trebuie să lăsăm în urmă, fără întârziere şi fără ezitare, mrejele ademenitoare ale lumii şi să-L urmăm…

Vieţile noastre pot fi atât de uşor umplute de întâlniri, adunări şi însărcinări. Este uşor să fim prinşi într-o mulţime de mreje, iar o sugestie de a ne rupe de ele ne poate părea primejdioasă şi chiar înspăimântătoare.

Uneori avem sentimentul că, cu cât suntem mai ocupaţi, cu atât suntem mai importanţi – ca şi cum gradul nostru de ocupare ar defini valoarea noastră. Fraţi şi surori, ne putem petrece viaţa alergând cu mare grabă pentru a îndeplini însărcinările trecute pe o mulţime de liste, însărcinări care, până la urmă, nu contează cu adevărat.

Faptul că realizăm multe lucruri poate să nu fie atât de important. Ceea ce este esenţial este să ne concentrăm energia minţilor noastre, a inimilor noastre şi a sufletelor noastre asupra acelor lucruri care au importanţă eternă”„Veniţi după Mine”, Liahona, iul. 2002, p. 15-16).

Dacă peştii, mrejele şi bărcile pe care pescarii le-au lăsat deoparte reprezintă grijile lor lumeşti, ce lucruri ar putea să ceară Salvatorul de la voi să lăsaţi deoparte pentru a-L urma?
De ce sunt grijile lumeşti greu de lăsat deoparte uneori?
În ce fel poate un om să recunoască dacă el sau ea sunt prinşi în genul de mreje ademenitoare despre care vârstnicul Wirthlin a vorbit?

Invitaţi cursanţii să împărtăşească un moment din viaţa lor în care au răspuns chemării Salvatorului de a-L urma (poate prin a lăsa în urmă un anumit stil de viaţă sau prin a accepta o chemare în Biserică). Apoi, adresaţi întrebarea:

În ce mod vă binecuvântează viaţa faptul că aţi acceptat această chemare?

Expuneţi următoarele referinţe din scripturi şi întrebări sau scrieţi-le pe tablă:

Luca 9:57-62 – Ce ne poate împiedica să îl urmăm pe Salvator?

Luca 14:25-27, 33 – Ce cere Salvatorul de la ucenicii Săi?

Luca 14:28-32 – În ce mod cuvântul isprăvi are legătură cu cerinţele necesare pentru a fi un ucenic?

Împărţiţi membrii clasei în trei grupuri şi desemnaţi fiecărui grup să studieze unul dintre fragmente şi întrebarea corespunzătoare. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească modul în care fragmentul pe care l-au citit oferă un răspuns la întrebarea lor. După ce toate cele trei întrebări au fost discutate, adresaţi întrebarea:

Ce îndatorire a uceniciei este ilustrată de analogiile Salvatorului? (Pe măsură ce cursanţii discută această întrebare, ajutaţi-i să înţeleagă următorul adevăr: Ucenicia presupune dorinţa noastră continuă de a renunţa la tot şi de a-L urma pe Isus Hristos.)

Explicaţi că, deşi ucenicia implică faptul că, în mod constant, trebuie să ne mărim devotamentul faţă de Salvator şi angajamentul de a-L urma, El nu cere ca noi să alergăm mai repede decât putem (vezi Mosia 4:27).

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al următoarei declaraţii a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Primul pas pe calea uceniciei începe, din fericire, exact în locul unde ne aflăm! Nu trebuie să facem un pas preliminar pentru a ne califica. Nu contează dacă suntem bogaţi sau săraci. Nu există vreo cerinţă de a fi educat, elocvent sau intelectual. Nu trebuie să fim perfecţi sau buni oratori sau chiar manieraţi.

Dumneavoastră şi cu mine putem păşi azi pe alea uceniciei. Să fim umili, să ne rugăm Tatălui nostru Ceresc din toată inima şi să ne exprimăm dorinţa de a fi aproape de El şi de a învăţa de la El.

Aveţi credinţă. Căutaţi şi veţi găsi. Bateţi şi vi se va deschide [vezi Matei 7:7]. Slujiţi-L pe Domnul slujind altora. Deveniţi un participant activ în episcopia sau ramura dumneavoastră. Întăriţi familia dumneavoastră angajându-vă să trăiţi în acord cu principiile Evangheliei. Fiţi o singură inimă şi un singur gând în căsnicia şi în familia dumneavoastră.

Acum este timpul să vă aranjaţi vieţile pentru a putea avea o recomandare pentru templu, pe care să o folosiţi. Acum este timpul pentru a avea seri în familie pline de însemnătate, pentru a citi cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a vorbi prin rugăciuni sincere cu Tatăl nostru Ceresc. Acum este timpul să ne umplem inimile cu recunoştinţă pentru restaurarea Bisericii Sale, pentru profeţii în viaţă, pentru Cartea lui Mormon şi pentru puterea preoţiei care binecuvântează vieţile noastre. Acum este timpul să îmbrăţişăm Evanghelia lui Isus Hristos, să devenim ucenicii Săi şi să păşim pe calea Sa” („Calea unui ucenic”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 77).

Unde a spus preşedintele Uchtdorf că începe calea uceniciei?
Potrivit celor spuse de preşedintele Uchtdorf, când începem să păşim pe calea uceniciei?

Scrieţi, pe tablă, următoarele:

Acum este timpul pentru mine să…

Rugaţi cursanţii să se gândească cum pot completa fraza cu un lucru pe care îl vor face pentru a fi ucenici al lui Isus Hristos. Încurajaţi-i să acţioneze imediat conform oricărui lucru care le-a venit în minte, deoarece acel lucru reprezintă, cel mai probabil, un îndemn de la Duhul Sfânt. Depuneţi mărturie că, pe măsură ce fac acest prim pas, Domnul îi va ajuta să fie ucenicii Săi.

Materiale de citit pentru cursanţi

Ioan 1:35-47; 2 Nefi 26:33; Alma 5:33-34; Matei 4:18-22; Luca 5:11; 9:57-62; 14:25-33.
Dieter F. Uchtdorf, „Calea unui ucenic”, Ensign sau Liahona mai 2009, p. 75-78.