Lecţia 27
Isus Hristos este lumina, viaţa şi speranţa lumii
Introducere
Isus Hristos „este lumina, viaţa şi speranţa lumii” („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 3). Această lecţie are ca scop să îi ajute pe cursanţi să înţeleagă că, pe măsură ce vin la Hristos, vor primi mai multă speranţă în legătură cu viaţa eternă şi vor fi mai hotărâţi să îndure încercările vieţii.
Lecturi suplimentare
-
Dieter F. Uchtdorf, „Speranţa luminii oferite de Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 70, 75-77.
-
Dieter F. Uchtdorf, „Puterea infinită a speranţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 21-24.
Sugestii pentru predare
Ioan 1:1-9, Doctrină şi legăminte 88:6-13
Isus Hristos este lumina lumii
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie. Rugaţi cursanţii să asculte cu atenţie pentru a identifica circumstanţele care pot face o persoană să se simtă ca şi cum ar fi înconjurată de întuneric:
„Preţuiesc un tablou pe care îl am în biroul meu, intitulat Accesul la cunoaştere. A fost realizat de un prieten de-al meu, un artist danez, pe nume Johan Benthin, care a fost primul preşedinte de ţăruş din Copenhaga, Danemarca.
Tabloul înfăţişează o cameră întunecată cu o uşă deschisă prin care străbate o lumină. Mi se pare interesant faptul că lumina care străbate prin uşă nu umple întreaga cameră – ci doar spaţiul din faţa uşii.
Pentru mine, întunericul şi lumina din acest tablou sunt o metaforă a vieţii. O parte a condiţiei noastre de fiinţe muritoare este să ne simţim, uneori, ca şi cum am fi înconjuraţi de întuneric. Poate că am pierdut pe cineva drag, poate că un copil s-a depărtat de la calea cea dreaptă, poate că am fost diagnosticaţi cu o boală gravă, poate că avem probleme legate de locul de muncă, poate că suntem copleşiţi de îndoieli şi temeri sau poate că ne simţim singuri sau respinşi.
Chiar dacă ne simţim pierduţi în mijlocul problemelor noastre actuale, Dumnezeu ne promite speranţa oferită de lumina Sa – El promite să ne lumineze calea înaintea noastră şi să ne arate drumul care să ne scoată din întuneric” („Speranţa luminii oferite de Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 70).
-
Care sunt unele dintre circumstanţele care pot face ca o persoană să se simtă înconjurată de întuneric?
-
Ce a spus preşedintele Uchtdorf că poate face Dumnezeu atunci când ne simţim aşa?
După ce cursanţii răspund, explicaţi că această lecţie are ca scop să ne ajute să ştim cum putem să primim lumină şi speranţă de la Dumnezeu, indiferent de circumstanţele în care ne aflăm.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 1:1-5. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute cuvinte sau expresii pe care Ioan le-a folosit pentru a-L descrie pe Salvator. În timp ce cursanţii vă spun ceea ce au găsit, scrieţi următoarea doctrină pe tablă: Isus Hristos este lumina lumii.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine această doctrină, rugaţi-i să citească, în gând, Ioan 1:6-9. Apoi, adresaţi întrebarea:
-
Ce ne învaţă aceste versete despre rolul lui Hristos drept lumină a lumii?
-
În ce mod notele de subsol ale versetului 9 vă ajută să înţelegeţi cum poate Isus să fie lumina lumii pentru toţi oamenii?
Spuneţi cursanţilor faptul că, în scripturi, lumina „care luminează fiecare om” (Ioan 1:9) sau Lumina lui Hristos „este numită câteodată Spiritul Domnului, Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul lui Hristos sau Lumina Vieţii” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 102). Lumina lui Hristos este descrisă în Doctrină şi legăminte 88.
Desemnaţi cursanţii să lucreze în echipe de câte doi. Rugaţi cursanţii să studieze Doctrină şi legăminte 88:6-13 şi să identifice modul în care Isus Hristos este sursa luminii şi vieţii. După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţi următoarele întrebări:
-
În ce mod lumina lui Hristos influenţează toate creaţiile Tatălui Ceresc?
-
Potrivit adevărurilor consemnate în aceste versete, ce are Lumina lui Hristos puterea să facă pentru o persoană?
-
De ce este important să înţelegem că lumina care guvernează universul „este aceeaşi lumină care însufleţeşte înţelegerea voastră” (D&L 88:11)?
Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchdorf şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:
„Lumina lui Dumnezeu este adevărată. Este disponibilă tuturor! Dă viaţă tuturor lucrurilor [vezi D&L 88:11-13]. Are puterea de a calma cea mai puternică durere. Poate fi un leac pentru singurătatea şi boala sufletelor noastre. În momentele de disperare, ne poate aduce o speranţă plină de strălucire. Ne poate lumina viaţa chiar şi în cele mai negre momente. Ne poate lumina calea şi ne poate ajuta să trecem prin cea mai întunecată noapte, aşteptând promisiunea unui nou răsărit.
Acesta este „Spiritul lui Isus Hristos” care „dă lumină fiecărui om care vine pe lume” [D&L 84:45-46]” („Speranţa luminii oferite de Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 75).
Discutaţi următoarele întrebări cu membrii clasei dumneavoastră:
-
Potrivit celor afirmate de preşedintele Uchtdorf, ce binecuvântări au venit de la lumina pe care Tatăl din Cer ne-o oferă prin intermediul lui Isus Hristos?
-
Când aţi avut parte de binecuvântările despre care preşedintele Uchtdorf a vorbit?
Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă:
Invitaţi cursanţii să citească, din nou, Doctrină şi legăminte 88:13 şi să caute o expresie care poate să completeze afirmaţia de pe tablă. Adresaţi cursanţilor întrebările:
-
În ce mod rolul Salvatorului ca lumină a lumii are legătură cu rolul Său drept viaţa lumii?
-
În ce mod este asociată lumina cu viaţa? (Subliniaţi faptul că Isus este „viaţa lumii deoarece învierea Sa şi ispăşirea Sa ne salvează atât de la moartea fizică, cât şi de la cea spirituală” [Dallin H. Oaks, „The Light and Life of the World”, Ensign, nov. 1987, p. 65].)
-
Ce s-ar întâmpla dacă lumina şi puterea Salvatorului ar înceta să susţină toate lucrurile? (Nu ar mai exista viaţă.)
Explicaţi faptul că scripturile oferă exemple despre modul în care Isus a fost literalmente lumina lumii. În perioada morţii Salvatorului, au fost trei zile de întuneric, simbolizând faptul că lumina lumii părăsise această lume (vezi 3 Nefi 8:20-23). Pe de altă parte, naşterea Salvatorului a fost însoţită de o stea, de lumini mari în cer şi de trei zile de lumină (vezi Helaman 14:3-5, 3 Nefi 1:15, 21).
Psalmii 146:5, Romani 5:3-5, 15:13, Eter 12:4, 32, Moroni 7:3, 40-41
Isus Hristos este speranţa lumii
Explicaţi cursanţilor că termenul speranţă poate avea mai multe înţelesuri. În contextul Evangheliei lui Isus Hristos, speranţă înseamnă „aşteptarea încrezătoare şi dorinţa vie pentru binecuvântările promise celor drepţi” (Ghid pentru scripturi, „Speranţă”, scriptures.lds.org). Salvatorul este numit uneori „speranţa lumii” deoarece binecuvântările promise celor neprihăniţi ajung la noi prin El („Hristos Cel Viu: mărturia apostolilor”, Ensign sau Liahona, apr. 2000, p. 3).
Expuneţi sau scrieţi pe tablă următoarele fragmente din scripturi şi următoarele întrebări:
Împărţiţi membrii clasei în grupuri mici. Invitaţi grupurile să studieze fiecare fragment din scriptură, să caute cuvinte şi expresii importante despre speranţă şi să discute răspunsurile lor la întrebări. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să formuleze una sau două afirmaţii despre doctrină sau principii care să rezume ceea ce au învăţat despre doctrina speranţei. Invitaţi grupurile să-şi împărtăşească afirmaţiile membrilor clasei. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că speranţa înseamnă siguranţa că, prin ispăşirea lui Isus Hristos şi prin supunerea faţă de porunci, noi vom primi binecuvântările promise de Dumnezeu, inclusiv viaţa eternă. Dacă aveţi timp suficient, discutaţi următoarele întrebări:
-
Ce vă sugerează cuvântul siguranţă din fraza „cu siguranţă va putea să nădăjduiască într-o lume mai bună” (Eter 12:4)? (Asigurare, încredere sau certitudine. Sugeraţi cursanţilor să scrie această definiţie pe marginea scripturilor lor lângă Eter 12:4.)
-
Cum poate speranţa, aşa cum este descrisă în aceste versete, să „ancoreze în sufletul oamenilor” şi să ne ajute să fim „siguri şi neclintiţi, întotdeauna abundând în fapte bune”? (Eter 12:4).
Expuneţi următoarea declaraţie şi rugaţi un cursant să o citească, cu glas tare:
„Când avem speranţă, ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu. Avem asigurarea că, dacă vom face «lucrările dreptăţii», noi vom «primi răsplata [noastră], chiar pace în această lume şi viaţă veşnică în lumea care va veni» (D&L 59:23). Mormon a propovăduit că această speranţă vine numai prin ispăşirea lui Isus Hristos [vezi Moroni 7:41]” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 181).
-
În ce mod credinţa noastră în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa este vitală în dezvoltarea speranţei adevărate? În ce mod vă ajută acest lucru să înţelegeţi faptul că Isus Hristos este speranţa lumii? (Atunci când avem speranţă în Isus Hristos, putem privi dincolo de problemele şi supărările din viaţa muritoare şi să ne concentrăm asupra binecuvântărilor disponibile prin intermediul ispăşirii Sale, aşa cum sunt învierea şi viaţa eternă.)
-
Ce puteţi face pentru a trăi în această viaţă având o speranţă mai mare?
Aşa cum sunteţi îndrumaţi de Duhul Sfânt, puteţi să rugaţi cursanţii să împărtăşească un moment în care speranţa lor în înviere şi viaţa eternă dobândite prin intermediul lui Isus Hristos a fost o binecuvântare pentru ei sau alţii.
Materiale de citit pentru cursanţi
-
Psalmii 146:5, Ioan 8:12, Romani 5:3-5, 15:13, 1 Petru 1:3, Eter 12:4, 32, Moroni 7:3, 40-41, Doctrină şi legăminte 88:6-13, 138:14.
-
Dieter F. Uchtdorf, „Speranţa luminii oferite de Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 70, 75-77.