Veniţi să ascultaţi glasul unui profet
Dragostea unui profet
Dintr-o cuvântare din cadrul conferinţei generale din aprilie 2008.
Cu câţiva ani în urmă, preşedintele Thomas S. Monson a venit la o conferinţă regională în Hamburg, Germania, şi am avut onoarea să-l însoţesc.
Preşedintele Monson a întrebat de fratele Michael Panitsch, un fost preşedinte de ţăruş şi, pe atunci, patriarh care fusese unul dintre pionierii fideli ai Bisericii în Germania. I-am spus că fratele Panitsch era foarte bolnav, că era imobilizat la pat şi că nu putea să vină la adunările noastre.
Preşedintele Monson a întrebat dacă am putea să-i facem o vizită.
Ştiam că, nu cu mult timp înainte de călătoria sa la Hamburg, preşedintele Monson suferise o operaţie la picior şi că nu putea să meargă fără dureri. I-am explicat că fratele Panitsch locuia la etajul cinci al unei clădiri fără ascensor. Ar fi trebuit să urcăm scările pentru a-l vedea.
Dar preşedintele Monson a insistat. Deci ne-am dus.
Mi-amintesc cât de greu i-a fost preşedintelui Monson să urce scările. Putea să urce doar câteva trepte deodată înainte de a trebui să se oprească şi să se odihnească. El nu s-a plâns niciun moment şi nu s-ar fi întors înapoi. Deoarece clădirea avea etaje înalte, scările păreau să continue la nesfârşit, dar preşedintele Monson a perseverat vesel până am ajuns la apartamentul fratelui Panitsch, la al cincilea etaj.
Odată ajunşi acolo, am avut parte de o vizită minunată. Preşedintele i-a mulţumit pentru viaţa lui dedicată slujirii şi l-a încurajat cu un zâmbet. Înainte să plecăm, el i-a dat o minunată binecuvântare a preoţiei.
Preşedintele Monson ar fi putut să aleagă să se odihnească între adunările noastre lungi şi dese. Ar fi putut cere să vadă unele dintre frumoasele locuri de vizitat din Hamburg. M-am gândit deseori, cât de remarcabil a fost faptul că dintre toate locurile din oraş, cel pe care a dorit să-l vadă mai mult decât pe oricare altul a fost un membru al Bisericii, slab şi suferind.
Preşedintele Monson a venit la Hamburg să-i înveţe şi să-i binecuvânteze pe oamenii unei ţări. Dar în acelaşi timp, el s-a concentrat asupra persoanelor individuale, unul câte unul.
Când apostolul Petru a vorbit despre Isus, el a făcut această simplă descriere: „[El] umbla din loc în loc, făcea bine” (Faptele apostolilor 10:38). Acelaşi lucru poate fi spus despre omul pe care îl susţinem ca profet al lui Dumnezeu.