Să-i înalţ spiritual pe alţii şi pe mine însămi

Cathy Whitaker Marshall, Washington, SUA

Era Ziua recunoştinţei a anului 1990. Eram studentă în anul întâi la drept într-un oraş străin mie şi trecusem, recent, printr-un divorţ dificil. Copiii urmau să-şi petreacă sărbătoarea la tatăl lor acasă şi, pentru prima oară în viaţa mea, urma să fiu singură de Ziua Recunoştinţei.

La început, voiam să îmi plâng de milă şi să jelesc. Dar, apoi, am început să mă gândesc la toate binecuvântările mele. Aveam doi copii frumoşi, o casă frumoasă, o oportunitate de a dobândi cunoştinţe şi Evanghelia lui Isus Hristos pentru a-mi ghida viaţa. Într-adevăr, fusesem binecuvântată cu multe lucruri.

Pe măsură ce Ziua Recunoştinţei se apropia, am aflat că un grup de studenţi la drept planificaseră să meargă la sediul unei alte biserici din apropiere pentru a oferi mai din timp o masă de Ziua Recunoştinţei celor fără adăpost. M-am hotărât că ar fi mai bine să ajut într-o misiune, decât să stau acasă singură şi îndurerată.

Câteva zile mai târziu, m-am trezit împărţind farfurii cu piure fierbinte unor oameni înfometaţi. Lacrimile care mi-au dat nu erau unele de tristeţe faţă de mine, ci erau lacrimi de dragoste faţă de toţi copiii lui Dumnezeu, indiferent de împrejurările în care se aflau.

Ziua Recunoştinţei nu mi-ar fi părut o adevărată sărbătoare fără curcan la cuptor. Iar un curcan de 14 livre (6 kg) ar fi fost prea mult pentru mine, aşa că am invitat mai mulţi studenţi din alte ţări şi din state îndepărtate să mi se alăture. Am vrut să ofer o cină tradiţională de Ziua Recunoştinţei în stil american, dar i-am invitat şi pe ei să contribuie. I-am rugat pe fiecare în parte să aducă un fel de mâncare specific locului de unde veneau ei. Cina noastră de Ziua Recunoştinţei s-a transformat într-o masă delicioasă şi memorabilă – care a inclus chiar şi rulouri umplute cu ou.

Regele Beniamin a declarat: „Iată, vă spun aceste lucruri ca voi să puteţi învăţa înţelepciune; ca voi să puteţi învăţa că, atunci când sunteţi în slujba aproapelui, sunteţi numai în slujba Dumnezeului vostru” (Mosia 2:17).

În acea Zi a recunoştinţei, am învăţat înţelepciune. Oferind slujire în loc să aleg partea uşoară stând acasă şi plângându-mi de milă, am simţit bucurie. Slujirea este cheia fericirii nu numai în timpul sărbătorilor, când este uşor să ne concentrăm prea mult asupra lucrurilor care lipsesc din vieţile noastre, ci şi pe tot parcursul anului. Indiferent de împrejurările în care ne aflăm, putem găsi mereu pe cineva căruia să-i oferim ajutor. Înălţându-i spiritual pe fraţii şi surorile noastre, ne înălţăm spiritual şi pe noi înşine.

M-am hotărât că ar fi mai bine să ajut într-o misiune, decât să stau acasă singură şi îndurerată. Câteva zile mai târziu, m-am trezit împărţind farfurii cu piure fierbinte unor oameni înfometaţi.