Binecuvântările templului
Din cuvântul de devoţiune adresat la Universitatea Brigham Young la 15 noiembrie 2005. Pentru a vedea textul integral al cuvântării, vedeţi http://speeches.byu.edu.
Templul este un edificiu sacru, un loc sfânt unde au loc ceremonii de salvare şi rânduieli importante care ne pregătesc pentru exaltare.
Binecuvântările de înzestrare din templu sunt la fel de importante pentru fiecare dintre noi cum au fost şi botezurile noastre. Din acest motiv, noi trebuie să ne pregătim să fim curaţi să intrăm în templul lui Dumnezeu.
Ocazia de a intra în templu şi de a lua asupra noastră legămintele sacre făcute înăuntru este una dintre cele mai mari binecuvântări care ne sunt accesibile în viaţa muritoare. Apoi, după ce luăm asupra noastră legămintele din templu, supunerea noastră de a trăi zilnic potrivit legămintelor este o demonstraţie a credinţei, a dragostei, a devotamentului şi a angajării noastre spirituale de a-I onora pe Tatăl nostru Ceresc şi pe Fiul Său, Isus Hristos. Supunerea noastră ne pregăteşte, de asemenea, să trăim alături de Ei în eternitate. Rânduielile de salvare din templu sunt esenţiale – şi chiar centrul principal al – planului etern al fericirii.
Doctrina templului
Templul este cu adevărat un loc în care sunteţi „în lume, dar nu sunteţi influenţaţi de lucrurile lumeşti”. Când sunteţi tulburaţi şi când aveţi de luat decizii cruciale care vă apasă greu mintea şi sufletul, puteţi lua grijile dumneavoastră la templu pentru a primi îndrumare spirituală.
Este necesar ca noi să dobândim o mărturie şi un sentiment pios despre faptul că templul este casa Domnului. Pentru a păstra sfinţenia templului şi a invita Spiritul să-i binecuvânteze pe cei care intră în templul sfânt pentru rânduielile şi legămintele lor, suntem învăţaţi că niciun lucru care nu este curat nu trebuie să intre în templu. Reverenţa în templu este un element vital pentru a invita Spiritul să fie înăuntrul acestuia în fiecare moment al fiecărei zile.
Când eram copil, tatăl meu m-a dus din Long Island, New York, să ne plimbăm prin zona Templului Salt Lake, să atingem templul şi să vorbim despre importanţa templului în viaţa mea. Acea ocazie m-a făcut să mă hotărăsc că, într-o zi, mă voi întoarce să primesc rânduielile din templu.
De-a lungul istoriei, în fiecare dispensaţie, Domnul a poruncit profeţilor să clădească temple astfel încât oamenii Săi să poată primi rânduielile din templu. Moise şi israeliţii au fost binecuvântaţi cu un templu portabil, tabernacolul, în care rânduielile sacre erau realizate potrivit legii lui Moise – şi unde, din când în când, Domnul a venit pentru a vorbi cu Moise. Regele Solomon a construit un templu frumos în Ierusalim, care, mai târziu, a fost distrus. După aceea, în timpul slujirii lui Hristos, un alt templu a fost construit în Ierusalim.
Aflăm din Cartea lui Mormon că Nefi a construit un templu „după felul templului lui Solomon” (2 Nefi 5:16). Alţi profeţi nefiţi, inclusiv Iacov şi regele Beniamin i-au învăţat pe oameni la templu (vezi Iacov 1:17; Mosia 1:18).
În mod semnificativ, când Domnul Isus Hristos înviat le-a apărut nefiţilor în anul 34 D.H. El a venit la templu (vezi 3 Nefi 11:1–11).
Profetul Joseph Smith s-a gândit: „Biserica nu este în întregime organizată, în ordinea ei corectă, şi nu poate fi până când nu se va construi un templu, în care să fie asigurate locuri pentru administrarea rânduielilor preoţiei”.1
Templul Kirtland a fost primul templu din aceste zile din urmă şi a jucat un rol important în restaurarea cheilor preoţiei. Joseph Smith, în urma unei rugăciuni, a fost vizitat de Isus în Templul Kirtland, la 3 aprilie 1836 (vezi D&L 110). Salvatorul a apărut în slavă şi a acceptat templul Kirtland ca fiind casa Sa. Cu această ocazie, Moise, Elias şi Ilie au apărut, de asemenea, pentru a conferi cheile preoţiei pe care le deţineau. Ilie a restaurat cheile puterii de pecetluire, aşa cum a promis Maleahi, astfel încât să putem să ne bucurăm de plenitudinea binecuvântărilor templului în vieţile noastre.
Strămoşii noştri pionieri au construit templul Nauvoo şi au realizat rânduieli sacre în cadrul lui. Templul Nauvoo a fost primul templu în care înzestrările şi pecetluirile au fost realizate, acestea dovedind că au asigurat o mare tărie pionierilor în timp ce au îndurat greutăţile traversând câmpiile spre Sion, în valea Salt Lake. Ei fuseseră înzestraţi cu putere în templul sfânt. Soţi şi soţii au fost pecetluiţi unul cu celălalt. Copiii au fost pecetluiţi cu părinţii lor. Mulţi dintre ei au pierdut membri ai familiei, aceştia murind de-a lungul drumului, dar ei ştiau că pentru ei nu era sfârşitul. Ei fuseseră pecetluiţi în templu pentru toată eternitatea. Mai târziu, prin revelaţie primită de preşedintele Brigham Young, sfinţii au clădit mai multe temple în vest.
Astăzi, sunt 130 de temple în funcţiune, acestea permiţând membrilor credincioşi ai Biserici de pe întinsul pământului să meargă la casa Domnului să primească rânduielile lor în templu şi să facă legăminte cu El.
Rânduielile din templu
Scopul principal al templului este asigurarea rânduielilor necesare pentru exaltarea noastră în împărăţia celestială. Rânduielile din templu ne îndrumă către Salvatorul nostru şi ne dau binecuvântările care ne vin prin ispăşirea lui Isus Hristos. Templele sunt cel mai important loc de studiu cunoscut de om, care dă cunoaştere şi înţelepciune despre Crearea lumii. Instrucţiunile pentru înzestrare asigură îndrumare cu privire la modul în care ar trebui să ne conducem vieţile noastre în timpul vieţii muritoare. Înţelesul cuvântului înzestrare este „dar”. Rânduiala constă dintr-o serie de instrucţiuni despre felul în care trebuie să trăim şi despre legămintele pe care le facem pentru a trăi neprihăniţi urmându-L pe Salvatorul nostru.
O altă rânduială importantă este pecetluirea pentru eternitate în căsătoria celestială. Acest legământ al căsătoriei permite copiilor să fie pecetluiţi cu părinţii lor iar copiii născuţi în legământ să devină parte a unei familii veşnice.
Doctrină şi legăminte ne învaţă: „Orice pecetluieşti pe pământ va fi pecetluit în cer; şi orice legi pe pământ, în numele Meu, spune Domnul, va fi legat veşnic în cer” (D&L 132:46).
Când un cuplu îngenunchează la altar, în calitate de pecetluitor, sunt conştient de rolul meu ca reprezentant al Domnului. Ştiu că ceea ce este pecetluit pe pământ este pecetluit în cer în adevăratul sens al cuvântului – niciodată nefiind distrus, dacă cei care au fost pecetluiţi rămân credincioşi şi îndură până la sfârşit.
Am observat de-a lungul anilor multe cupluri care au putut să menţină căsătorii puternice şi vitale atunci când au rămas credincioşi legămintelor pe care le-au luat asupra lor în templu. Aceste cupluri reuşite au câteva lucruri în comun.
În primul rând, aceste cupluri ştiu fiecare în parte cine sunt ei – fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ei stabilesc ţeluri veşnice pentru ca, din nou, să trăiască, lângă Tatăl lor Ceresc şi Fiul Său, Isus Hristos. Ei se străduiesc să lase în urmă căile omului firesc (vezi Mosia 3:19).
În al doilea rând, ei cunosc doctrina şi importanţa rânduielilor de salvare din templu şi a legămintelor din templu şi necesitatea lor de a atinge scopurile veşnice.
În al treilea rând, ei caută să obţină binecuvântările veşnice ale împărăţiei lui Dumnezeu şi nu bogăţiile temporare ale lumii.
În al patrulea rând, aceste cupluri realizează faptul că atunci când sunt pecetluite pentru timp şi eternitate, ele şi-au ales tovarăşul veşnic – zilele în care făceau curte altora s-au terminat! Nu mai este nevoie să te uiţi la nimeni de atunci!
În al cincilea rând, în aceste cupluri fiecare se gândeşte la celălalt înainte de a se gândi la persoana sa. Egoismul distruge sentimentele spirituale. Comunicând cu Domnul prin rugăciune, ei cresc împreună, nu separat. Ei discută unul cu celălalt, nelăsând astfel ca lucrurile mici să devină lucruri mari. Ei vorbesc din timp despre „micile lucruri care dau naştere la frustrare” fără teama de a ofensa. În acest fel, când sentimentele de frustrare apar şi sunt împărtăşite celuilalt, nu apare o explozie de sentimente de amărăciune. Este mult mai bine să vă împărtăşiţi frustrările înainte să explodaţi de mânie. Ei sunt dornici să se scuze şi să ceară iertare dacă au jignit persoana pe care o iubesc. Ei îşi exprimă dragostea lor unul faţă de celălalt şi devin mai apropiaţi. Ei se înalţă şi se întăresc spiritual unul pe celălalt.
Binecuvântările templului
Templul este un edificiu sacru, un loc sfânt unde au loc ceremonii de salvare şi rânduieli importante pentru a ne pregăti pentru exaltare. Este important să ajungem să cunoaştem cu siguranţă că pregătirea noastră de a intra în templu şi participarea noastră la aceste ceremonii şi legăminte sunt unele dintre cele mai importante evenimente de care vom avea parte în viaţa noastră muritoare.
Noi am venit de bună voie din prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl, în această încercare muritoare având libertatea de a alege, ştiind că vom avea „opoziţie în toate lucrurile” (2 Nefi 2:11). Obiectivul nostru este să luăm asupra noastră întreaga armură a lui Dumnezeu şi să ne împotrivim „săgeţilor arzătoare ale celui rău” cu scutul credinţei şi sabia Spiritului (vezi D&L 27:15–18), să îndurăm până la sfârşit şi să fim demni să stăm şi să trăim în prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl, şi a Fiului Său, Isus Hristos toată veşnicia – pentru a dobândi ceea ce se numeşte viaţă veşnică.
Fotografie a Templului Salt Lake de Welden C. Andersen; dreapta: ilustraţie foto de John Luke
Moise şi israeliţii au fost binecuvântaţi cu un templu portabil, tabernacolul, în care rânduielile sacre erau realizate potrivit legii lui Moise – şi unde, din când în când, Domnul a venit pentru a vorbi cu Moise.
Ilustraţie de Ted Henninger