Noi vorbim despre Hristos
El va lua asupra Lui infirmităţile lor
La câţiva ani după ce soţia mea, Gisèle, şi cu mine ne-am întors după ce am prezidat asupra misiunii Suva Fiji, Gisèle a fost diagnosticată cu cancer la stomac. Această încercare avea să includă, în cele din urmă, trei intervenţii chirurgicale foarte dificile şi complicaţii care au dus la scoaterea totală a stomacului ei. În timpul celei mai grele perioade de suferinţă a soţiei mele, am ajuns să înţeleg mai bine ispăşirea lui Isus Hristos.
Îmi amintesc că mă simţeam total copleşit de ceea ce avea parte Gisèle. Ce făcuse să merite o asemenea suferinţă? Nu L-a slujit ea pe Domnul cu credinţă? Nu a trăit ea conform Cuvântului de înţelepciune? De ce nu a putut El împiedica această îmbolnăvire? De ce?
Într-o anumită noapte, mi-am înălţat inima şi gândurile într-o rugăciune fierbinte, povestindu-I Domnului toate frustrările mele. „Nu mai suport s-o văd pe draga mea soţie îndurând o asemenea durere!”, I-am spus. După aceea, m-am hotărât să mă îndrept spre scripturi. Am găsit următoarele versete alinătoare despre Isus Hristos în Alma 7:11–12:
„Şi El va merge înainte, răbdând dureri şi suferinţe şi ispite de toate felurile; şi aceasta pentru ca să fie împlinit cuvântul, acela care spune că El va lua asupra Lui durerile şi bolile poporului Său.
Şi El va lua moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morţii care leagă poporul Său; şi va lua asupra Lui infirmităţile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce priveşte trupul, ca El să ştie, în ce priveşte trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmităţile lor”.
Până în acel moment nu luasem în considerare tot ceea ce cuprinde extraordinara ispăşire a Salvatorului. Nu înţelesesem cu adevărat faptul că Isus Hristos putea să ia asupra Lui durerea Gisèlei – sau pe a mea. Mi-am îndreptat durerea şi teama către El care ia „durerile şi bolile poporului Său”. Având această înţelegere, am simţit că mi-a fost ridicată o povară grea!
În prezent, Gisèle se simte foarte bine, ca şi când nu ar fi avut niciodată cancer. La controalele ei regulate, doctorul îi spune că ea este „un miracol”. Sunt atât de recunoscător pentru vindecarea ei fizică, dar sunt, de asemenea, recunoscător pentru vindecarea de care eu am avut parte, o vindecare a inimii. Alinarea care poate fi primită numai prin intermediul Salvatorului mi-a adus asigurarea liniştitoare că totul urma să fie bine.
Acum, oricând am parte de suferinţă, gândurile mi se îndreaptă mereu către acea lecţie puternică şi către ceea ce Domnul i-a spus profetului Joseph Smith: „Fiul Omului a coborât sub toate acestea. Eşti tu mai mare decât El?” (D&L 122:8). Gândul la jertfa lui Isus Hristos mă alină mereu.
Sunt veşnic recunoscător pentru bunăvoinţa Salvatorului nostru de a trece prin tortura teribilă pe care El a îndurat-o. Mărturisesc despre dragostea Lui, mila Lui şi grija Lui protectoare faţă de copiii Săi. El este Salvatorul nostru şi eu Îl iubesc.
O, Tatăl Meu, de Simon Dewey, copierea interzisă.