Slujirea în Biserică

Valoarea unui învăţător

de preşedintele Thomas S. Monson

Din „Only a Teacher”, Tambuli, octombrie 1990, p. 3–8.

În urmă cu ceva timp, trei tineri băieţi discutau despre taţii lor. Unul a spus cu glas tare: „Tatăl meu este mai mare ca tatăl tău”, la care altul a replicat: „Tatăl meu este mai deştept decât tatăl tău”. Al treilea băiat a replicat: „Tatăl meu este doctor”. Apoi, întorcând-se către unul dintre băieţi, a spus în batjocură: „Tatăl tău este doar un învăţător”.

Există un învăţător a cărui viaţă este mai presus decât a tuturor celorlalţi. El a trăit nu pentru a I se sluji, ci pentru a sluji, nu pentru a primi, ci pentru a da, nu pentru a-Şi salva viaţa, ci pentru a o jertfi pentru alţii. El a descris o dragoste mai presus decât dorinţa trupească, o sărăcie mai bogată decât comorile. El a predat cu autoritate, nu în modul cum o făceau cărturarii. Eu vorbesc despre Învăţătorul Suprem, chiar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul şi Mântuitorul întregii omeniri.

Când învăţătorii devotaţi răspund la invitaţia Sa blândă: „Vino, învaţă de la Mine”, ei devin părtaşi ai puterii Sale divine.

Când am fost mic, am trăit experienţa de a ajunge sub influenţa unei astfel de învăţătoare. La clasa noastră din cadrul Şcolii de duminică, ea ne-a învăţat despre crearea lumii, despre căderea lui Adam şi despre jertfa ispăşitoare a lui Isus. Ea i-a invitat la clasă, ca oaspeţi speciali, pe Moise, Iosua, Petru, Toma, Pavel şi chiar pe Hristos. Chiar dacă noi nu i-am văzut, am învăţat să-i iubim, să-i cinstim şi să le urmăm exemplul.

Când acel băiat a auzit ironiile: „Tatăl meu este mai mare decât al tău”, „Tatăl meu este mai deştept decât al tău”, „Tatăl meu este doctor”, ar fi putut replica foarte bine: „Poate că tatăl tău este mai mare decât al meu; poate că tatăl tău este mai deştept decât al meu; tatăl tău poate să fie pilot, inginer sau doctor; dar tatăl meu este învăţător”.

Fie ca fiecare dintre noi să merite mereu un asemenea compliment sincer şi onorabil!

Să adresăm întrebări adecvate

Chemarea de lector nu există în cadrul Bisericii. Lectorul doar împărtăşeşte cunoştinţe. Învăţătorul însă îi invită pe cursanţi să înveţe, în mare parte învăţându-se unul pe altul. Modul nostru sigur de a transforma o prelegere monotonă într-o lecţie vioaie, plină de Spirit este acela de a adresa întrebări eficiente.

1. În timp ce vă pregătiţi lecţia, gândiţi-vă la întrebări pe care să le adresaţi pe parcursul lecţiei. Luaţi în considerare întrebările sugerate în manual. Gândiţi-vă la altele care le-ar putea fi de ajutor cursanţilor dumneavoastră. Căutaţi Spiritul pentru ca El să vă ajute să alegeţi câteva întrebări pentru fiecare idee principală pe care doriţi s-o predaţi.

2. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să discute despre modul în care un subiect din Evanghelie are legătură cu viaţa lor, puteţi adresa trei tipuri diferite de întrebări în serie:

   • Întrebare legată de un lucru concret: „Pe cine ne cere Domnul să iertăm?”.

   • Întrebare legată de punerea în practică: „În ce fel ne influenţează faptul că iertăm pe cineva?”.

   • Întrebare legată de împărtăşirea unei experienţe: „Ce experienţă pozitivă aţi trăit atunci când aţi iertat pe cineva?”.

Cuvântarea de pe munte, de Carl Heinrich Bloch, folosită cu permisiunea Muzeului Naţional de Istorie din Frederiksborg, Hillerød, Danemarca, copierea interzisă.