Talentul lui Taylor

Heather Hall, Utah, SUA

„Îmi puteţi spune ce talente are Taylor ca să le pot împărtăşi clasei?”, m-a întrebat învăţătoarea fiului meu de 8 ani de la Societatea Primară. Ea sunase, fiindcă cei din clasa lui Taylor urmau să vorbească despre talentele pe care le-au primit de la Tatăl Ceresc.

Mintea mi se golise parcă. Încercând să dau un răspuns, m-am gândit la ultimii 8 ani. Când Taylor avea doar patru zile a suferit un accident vascular cerebral în urma căruia creierul i-a fost grav afectat şi făcea crize incontrolabile. El este incapabil să vadă, să vorbească ori să comunice. El nu a trecut niciodată de nivelul mental al unui copil de şase luni. El îşi petrece majoritatea zilelor într-un cărucior, noi îngrijindu-l şi încercând să-l facem să se simtă bine.

Ne-am bucurat când a învăţat să chicotească sau să bea dintr-o cană specială, şi am sărbătorit când a putut să stea în picioare şi a făcut câţiva paşi. Dar, în timp ce ne bucuram şi sărbătoream pe dinafara, în sufletul nostru plângeam pentru că înţelegeam că aceste mici realizări erau, probabil, cele mai importante la care putea ajunge Taylor. Nu credeam că aceasta voia să audă învăţătoarea lui de la Societatea Primară.

Mi-am dres vocea şi am răspuns calm: „Taylor nu are niciun talent care să-mi vină în minte acum”.

Această soră amabilă a schimbat pentru totdeauna relaţia mea cu fiul meu prin răspunsul pe care mi l-a dat.

„Gândindu-mă la această lecţie, mi-am dat seama că fiecare copil al lui Dumnezeu are un talent”, a spus ea. „Aş spune că talentul lui Taylor este că el îi învaţă pe alţii să slujească. Dacă sunteţi de acord, aş dori să vorbesc clasei noastre despre cum am observat talentul lui Taylor aici, la Biserică. I-am văzut pe ceilalţi copiii de la Societatea Primară învăţând cum să împingă căruciorul lui, să deschidă uşile pentru el şi să-şi învingă teama de a-i şterge bărbia cu o batistă, la nevoie. Cred că este un talent măreţ prin care el ne binecuvântează vieţile.”

Am murmurat că sunt de acord şi, în şoaptă, ne-am spus la revedere. Mă întrebam dacă învăţătoarea Societăţii Primare ştia ce impact profund avea să aibă acea conversaţie asupra vieţii mele. Taylor a rămas acelaşi. El are încă nevoie de foarte mult ajutor. Spitale, doctori şi terapeuţi încă ocupă o mare parte din viaţa mea. Perspectiva mi s-a schimbat, însă, şi am început să-i observ talentul.

Am observat cum oamenii din jurul nostru şi-au schimbat comportamentul căutând să-şi arate grija faţă de el. Am observat şi cum el ne aminteşte să o luăm încet, să observăm nevoile lui şi să devenim mai miloşi, mai atenţi şi mai răbdători.

Nu ştiu care a fost scopul lui Dumnezeu când a făcut ca Taylor să se confrunte cu încercări atât de descurajante, dar cred că învăţătoarea lui de la Societatea Primară m-a făcut să-l înţeleg puţin. El este aici ca să ne împărtăşească talentul său. El este aici pentru a ne oferi ocazia de a învăţa cum să slujim.

„I-am văzut pe ceilalţi copiii de la Societatea Primară învăţând cum să împingă căruciorul lui, să deschidă uşile pentru el şi să-şi învingă teama”, mi-a spus învăţătoarea fiului meu de la Societatea Primară.