Morminte pecetluite

de David L. Frischknecht

Departamentul pentru elaborarea programei de învăţământ

Afirmaţiile dintr-un pliant păreau de necrezut – aproape amuzante – dar mi-au amintit de o promisiune care este garantată pentru eternitate.

La o zi după ce tata a decedat, mama mea, fraţii şi surorile mele împreună cu mine am făcut o vizită la o casă de servicii funerare pentru a face aranjamentele în vederea înmormântării. Sarcinile noastre includeau alegerea unui sicriu şi a unui cavou în care acesta urma să fie pus.

În timp ce ne gândeam la variantele pe care le aveam, am observat un pliant care făcea reclamă unui anumit cavou. Afirma, pe lângă alte lucruri, că acel tip de cavou era dotat cu închidere şi pecetluire automate şi garanta acea pecete timp de 75 de ani. Deşi motivul pentru care mă aflam acolo era unul cât se putea de solemn, garanţia m-a amuzat.

„Cine va verifica acea pecete peste 75 de ani?”, m-am întrebat. „Şi, dacă cineva o va face şi va observa că pecetea s-a rupt, cine va încasa despăgubirile de pe urma garanţiei? Care sunt, într-adevăr, şansele”, m-am întrebat eu, amuzat, „ca acel cavou să rămână pecetluit?”.

În acel moment solemn, mintea mea s-a îndreptat către un alt cavou descris în Matei 27. Acest cavou care era, de fapt, un mormânt dintr-un timp şi un loc depărtate, avea o uşă acoperită de o piatră mare.

„A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,

şi i-au zis: «Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‘După trei zile voi învia’.

Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: ‘A înviat din morţi!’. Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi».

Pilat le-a zis: «Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi».

Ei au plecat, şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă” (Matei 27:62–66).

Dintre toate poruncile date vreodată în istoria regilor, generalilor şi conducătorilor, porunca dată de Pilat să pună pază la mormânt a fost, poate, cea mai zadarnică.

Ce şansă a avut acel mormânt să rămână pecetluit? În realitate, soldaţii nu puteau duce la îndeplinire acel ordin, la fel cum acel mormânt nu putea să rămână închis: „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului” (Matei 28:2).

Deoarece acel mormânt a fost deschis, toate cavourile şi mormintele care au fost vreodată închise, se vor deschide. În mod sigur.

Stânca Salvării noastre este Izbăvitorul nostru de la moarte şi de la iad. El este „învierea şi viaţa” (Ioan 11:25). Datorită lui „iadul trebuie să elibereze spiritele lui înrobite, iar mormântul trebuie să elibereze trupurile lui înrobite, iar trupurile şi spiritele oamenilor vor fi reunite; şi aceasta este prin puterea de înviere a Celui Sfânt al lui Israel” (2 Nefi 9:12).