Simţind spiritul templului

Cristian Robles, Chile

Când am fost chemat să fiu membru al Înaltului Consiliu, preşedintele de ţăruş şi-a exprimat dorinţa ca mai mulţi membri să meargă la templu în zilele programate pentru ţăruşul nostru. Transportul era o problemă, prin urmare primul lucru pe care l-a făcut el a fost acela de a aranja ca un autobuz să-i ia pe membri de la toate clădirile episcopiilor din ţăruş şi să-i aducă, de asemenea, înapoi, la sfârşitul zilei.

Totuşi, mai era o problemă. Multe mame nu puteau merge, deoarece nu aveau pe cineva care să aibă grijă de copiii lor. În timp ce discutam despre posibilitatea de a ruga o parte dintre tinerele fete din ţăruş să ajute la supravegherea copiilor, mi-am dat seama că am putea chema o conducătoare a creşei la nivel de ţăruş. I-am propus preşedintelui de ţăruş această idee. El a sugerat să chemăm noi convertite să slujească în calitate de asistente ale conducătoarei creşei pentru ca ele să poată simţi spiritul templului. După ce aceste idei au fost puse în practică, am avut o participare la templu deosebită la nivel de ţăruş.