Să ajutăm la hrănirea mieluşeilor Salvatorului
Dintr-o cuvântare de la Conferinţa Generală din octombrie 1997.
Salvatorul fusese răstignit şi, apoi, a înviat. Ucenicii Săi plecaseră în Galilea. Aceştia pescuiseră toată noaptea, neprinzând nimic. Când s-au apropiat de ţărm, în zori, la început nu L-au recunoscut. El i-a chemat, spunându-le unde să-şi arunce năvoadele, iar când ei au făcut aceasta, năvoadele li s-au umplut. Ei s-au grăbit să-L întâmpine pe mal.
Au găsit un foc de cărbune cu peşte care se frigea şi pâine. Apoi, El le-a dat o poruncă acestora, care încă este valabilă pentru fiecare dintre noi.
„După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?» «Da, Doamne», I-a răspuns Petru, «ştii că Te iubesc». Isus i-a zis: «Paşte mieluşeii Mei»” (Ioan 21:15).
Sfinţii lui Dumnezeu au fost mereu sub legământul de a se hrăni spiritual unii pe alţii, în special de a-i hrăni pe aceia care nu sunt suficient de puternici să trăiască în acord cu principiile Evangheliei.
Un copil poate face lucruri care să hrănească credinţa altora. Copiii pot invita un nou convertit să vină cu ei la o adunare. Copiii pot zâmbi şi pot întâmpina un membru nou care intră într-o capelă sau într-o clasă. Şi, pe măsură ce facem aceste lucruri, Duhul Sfânt va fi însoţitorul nostru.
Fiecare cuvânt pe care îl rostim poate întări sau slăbi credinţa. Avem nevoie de ajutorul Spiritului pentru a rosti cuvintele care vor hrăni şi vor întări.
Prin simpla supunere, Îl putem ajuta pe Domnul să ducă mieluşeii, mieluşeii Săi, în braţele Sale acasă, la Tatăl lor şi Tatăl nostru.
Eu ştiu că Isus este Hristosul. Ştiu că El trăieşte. Şi ştiu că El ne conduce în această lucrare – lucrarea Sa – de a realiza viaţa veşnică a copiilor Tatălui Său.