Cugetări
Au instrucţiunile un sens?
Autoarea articolului, care a locuit în Colorado, S.U.A., a încetat din viaţă aul trecut.
O călătorie cu bicicleta m-a convins de necesitatea de a verifica în mod constant direcţia stabilită de Domnul în viaţa mea.
Acum câţiva ani, am fost într-o călătorie în Franţa cu sora mea, cumnata mea şi fiica ei. În fiecare dimineaţă, ni se dădeau trei pagini de instrucţiuni detaliate care, dacă le urmam întocmai, aveau să ne îndrume spre destinaţia zilei. În timp ce treceam prin vii, directivele ne instruiau: „mergeţi 50 m spre nord, apoi luaţi-o la stânga şi mergeţi 100 m”. Mai des, instrucţiunile ne spuneau să urmărim anumite semne şi nume străzi.
Într-o dimineaţă, mergeam cu bicicletele pe un drum atrăgător, dar curând ne-am dat seama că instrucţiunile noastre nu se mai potriveau cu teritoriul. Ne-am rătăcit repede şi ne-am hotărât să ne întoarcem acolo unde ultima dată am ştiut că eram pe locul corect pentru a vedea dacă puteam clarifica încotro să mergem.
Aşa cum ne aşteptam, când am ajuns acolo, am găsit menţionat în instrucţiunile noastre un mic semn de drum pe care nu-l văzusem. Curând, eram din nou pe drumul nostru, făcând progrese datorită urmăririi instrucţiunilor, care, din nou, aveau un sens perfect.
Experienţa a servit ca o metaforă care a răspuns întrebării complicate pe care o aveam: De ce, când cineva a avut o mărturie despre Evanghelie, şi-ar putea pierde credinţa şi ar putea să cadă în apostazie? A devenit clar pentru mine că în momentul în care o luăm pe un drum greşit (reprezentând păcatul) sau nu respectăm poruncile lui Dumnezeu, instrucţiunile (reprezentând cuvântul lui Dumnezeu) nu vor mai avea sens. Harta pare că nu se mai potriveşte cu teritoriul în care suntem. Dacă nu ne-am îndepărtat prea mult, noi putem recunoaşte că greşeala este a noastră şi că este necesar să ne întoarcem (să ne pocăim) pentru a trăi după cum ne-a poruncit Dumnezeu acolo unde ştiam că eram când urmam drumul corect.
Prea des, când instrucţiunile nu se mai potrivesc cu locul unde suntem, ne îndoim de calitatea instrucţiunilor. În loc să ne întoarcem înapoi, noi acuzăm instrucţiunile şi, apoi, le respingem complet. În cele din urmă, după ce am renunţat să mai încercăm să ajungem la destinaţia noastră, noi ne pierdem, rătăcind pe drumuri care temporar par foarte atrăgătoare, dar nu ne vor duce unde trebuie să mergem.
În fiecare zi, avem ocazia să studiem scripturile. Şi, la fiecare şase luni, avem ocazia să vizionăm sau să ascultăm cuvântările din cadrul conferinţei generale a Bisericii. Acestea sunt cu siguranţă momente în care putem să verificăm îndrumarea care ne-a fost dată şi să ne asigurăm că suntem unde trebuie să fim. Odată, când ascultam cuvântările din cadrul conferinţei, am simţit că, deşi toţi suntem imperfecţi, putem şti că suntem pe drumul drept, dacă aceste instrucţiuni au un înţeles perfect pentru noi.
În acelaşi mod în care urmând îndrumările corecte suntem ajutaţi să ajungem la destinaţie în această viaţă, studiul scripturilor şi ascultarea sfaturilor profeţilor în viaţă ne permit să verificăm drumul nostru şi să facem corecţii, dacă este necesar, astfel ca, în cele din urmă, să ajungem la căminul nostru celestial.