Du-te şi ajut-o

Thomas Robbins, California, S.U.A.

Stăteam la coadă într-o staţie de benzină. Înaintea mea, o mamă cu doi copii mici au cerut benzină de 3 dolari şi două îngheţate de vanilie.

Am putut vedea cu uşurinţă că nu aveau o situaţie materială bună. Copiii erau cu picioarele goale şi purtau haine zdrenţăroase.

Am auzit femeia punând parcă un număr infinit de monede la casă pentru a plăti nota ei.

După ce am plătit benzina mea, am ieşit afară şi am privit maşina mamei. Era un model vechi care nu avea să meargă prea departe cu benzina pusă, din cauza consumului ridicat.

Am avut un sentiment de compasiune pentru această mamă a doi copii, dar am pornit motocicleta şi mi-am continuat ziua.

În mai puţin de un minut, mergând pe autostradă, am auzit un glas: „Du-te şi ajut-o”. Îndemnul mi-a venit de două ori.

Am clătinat din cap, gândind că ea probabil plecase deja. Oricum, ce i-aş fi spus?

Glasul a venit clar în mintea mea a treia oară. „Du-te şi ajut-o!”

Am întors motocicleta spre staţia de benzină, încercând să-mi imaginez ce aveam să-i spun dacă ea mai era încă acolo.

Când am ajuns, am văzut că uşile maşinii erau deschise. Stătea pe locul şoferului şi cei doi copii mici se bucurau de îngheţata lor stând pe locurile din spate.

Am spus o mică rugăcine, întrebându-L pe Tatăl Ceresc ce ar trebui să spun. Acelaşi glas mi-a spus: ”Prezintă-te şi întreabă dacă n-are nevoie de ajutor”. M-am apropiat de maşina ei şi m-am prezentat. I-am spus că m-am simţit îndemnat să o întreb dacă are nevoie de ajutor.

A început să plângă şi a spus: „Tocmai terminasem să mă rog la Isus, rugându-L să-mi trimită pe cineva să mă ajute”.

Tatăl Ceresc îi răspunsese la rugăciunea ei. Am plătit pentru a i se umple rezervorul cu benzină şi i-am dat numărul de telefon al cuiva din Cvorumul Vârstnicilor care căuta să angajeze în acel timp. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu această tânără mamă după aceea, dar sunt recunoscător că am urmat îndemnul de a o ajuta.