Portrete de tineri adulţi
Măsurarea binecuvântărilor în Madagascar
În pofida conflictelor politice şi greutăţilor economice din această ţară, Solofo se bazează pe binecuvântările care le primim în urma trăirii conform Evangheliei.
Fotografii: cea de sus oferită de Solofo Ravelojaona; cea de jos © iStock/Thinkstock
După ce soţia lui a suferit durerea pierderii primei sarcini, Solofo Ravelojaona a simţit că au primit răspunsul la rugăciunile lor cu un an mai târziu, odată cu a doua sarcină. El şi soţia sa, Hary Martine, consideră naşterea fiicei lor ca fiind una dintre cele mai mari binecuvântări de care au avut parte. Solofo explică: „Pentru că L-am întrebat pe Dumnezeu şi El ne-a dat-o pe ea, i-am dat numele care, în malgaşă, înseamnă «răspunsul lui Dumnezeu»”.
Solofo, un tânăr adult din Madagascar, îşi menţine credinţa în faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciuni şi la timpul potrivit îi binecuvântează pe cei credincioşi. „Viaţa este grea”, a spus Solofo, „şi când oamenii nu primesc ceea ce doresc, unii încep să se întrebe: «De ce mi s-a întâmplat acest lucru?» Ei pot părăsi Biserica sau pot pune la îndoială credinţa lor în Dumnezeu. Dar, când noi trăim conform Evangheliei şi citim din scripturi, este mai uşor. Când trăiţi cu adevărat conform Evangheliei, atunci puteţi vedea într-adevăr binecuvântările.”
Trăind într-o ţară cu provocări foarte serioase, precum sărăcia extremă, instabilitate în guvernare, o infrastructură slabă şi dezastre naturale, este clar de ce spune Solofo că viaţa este grea. Dar pentru el, binecuvântările care vin datorită trăirii conform Evangheliei depăşesc orice greutate. „Chiar nu pot număra binecuvântările pe care le primesc, atât timp cât trăiesc conform Evangheliei” a spus el.
Deoarece Biserica este relativ nouă în Madagascar (prima ramură a fost organizată în anul 1990), Solofo spune că partea cea mai grea de a fi membru este aceea de a trece peste zvonurile şi concepţiile greşite cu privire la Biserică. Solofo spune că, aşa ca în viziunea lui Lehi despre pomul vieţii, „oamenii nu acceptă şi nu trăiesc conform Evangheliei pe deplin, pentru că se simt ruşinaţi în faţa prietenilor şi se tem că vor fi respinşi de familiile lor”. Ceea ce îl face pe Solofo diferit, sugerează el, este că: „Nu mi-a fost niciodată ruşine. Trăiesc conform Evangheliei şi doresc s-o împărtăşesc întotdeauna colegilor mei, chiar dacă unii dintre ei nu sunt interesaţi cu adevărat”. El adesea îşi împărtăşeşte mărturia simplă atât de mult, încât colegii lui i-au dat porecla de „pastor”.
În mijlocul tumultului economic şi politic, Solofo şi Hary Martine se bazează atât pe binecuvântările legămintelor din templu (ei s-au căsătorit în Templul Johannesburg, Africa de Sud, un an după ce şi-au terminat misiunile – a lui în Uganda şi a ei în Madagascar), cât şi pe încrederea lor în Domnul. „Am Evanghelia şi îmi pun viaţa în mâinile lui Dumnezeu”, a explicat Solofo. El se poate baza pe mărturia lui puternică pentru că el are deja credinţă în „răspunsurile lui Dumnezeu”.