Să recunoaştem falsurile lui Satana

Dennis C. Gaunt

Autorul articolului locuieşte în Utah, S.U.A.

Când ne confruntăm cu falsuri spirituale, Cartea lui Mormon ne poate ajuta să identificăm ce este adevărat şi ce nu este.

Îmi puneam câteva bancnote de un dolar S.U.A. în portofel, la magazin, când una dintre bancnote mi-a atras atenţia. Mi s-a părut că acea culoare verde era puţin mai luminoasă decât a celorlalte, aşa că am examinat-o mai amănunţit. Apoi, am observat că imaginea preşedintelui George Washington nu era clar redată. Chiar şi hârtia părea în neregulă. Era falsificată! Vânzătorul a schimbat-o cu o bancnotă de un dolar adevărată şi, apoi, a predat bancnota falsificată administratorului magazinului.

De atunci m-am gândit mult la acea bancnotă falsă. Mă întrebam cât timp fusese în circulaţie şi câţi oameni fuseseră păcăliţi de-a lungul anilor. De fapt, dacă nu aş fi acordat atenţie, aş fi putut şi eu să fiu păcălit. Dar comparând-o cu bancnotele reale şi concentrându-mă asupra diferenţelor şi nu asupra asemănărilor, am putut spune că este falsă.

Cartea lui Mormon este plină de exemple de falsificatori spirituali care au urmat metodele lui Satana de a-i minţi şi înşela pe alţii pentru câştigul lor. Studiind şiretlicurile şi tacticile lor, noi începem să observăm greşelile şi erorile lor în acelaşi mod în care un ochi antrenat începe să observe diferenţa dintre bancnote adevărate şi falsificate. Cu cât ne antrenăm mai mult să identificăm diferenţele, cu atât mai bine vom fi pregătiţi să demascăm falsificatorii din zilele noastre şi să ne împotrivim minciunilor lor.

Să dobândim cunoaştere despre falsurile lui Satana

Satana caută să ne îndrume greşit prin stilul lui propriu de denaturare spirituală şi, dacă nu suntem atenţi, noi vom fi păcăliţi. Preşedintele Joseph F. Smith (1838–1918) ne-a avertizat: „Satana este un imitator priceput şi, aşa cum adevărul Evangheliei pure este dat lumii în măsură din ce în ce mai mare, el răspândeşte falsa doctrină. Fiţi atenţi la doctrina lui falsă, deoarece aceasta nu vă va aduce decât dezamăgire, mizerie şi moarte spirituală”¹.

Pentru a nu fi păcăliţi de falsurile lui Satana, cea mai bună apărare pe care o avem este aceea de a ne familiariza cât mai mult posibil cu adevărurile Evangheliei. Cu cât avem o cunoaştere mai profundă a adevărului, cu atât ne va fi mai uşor să observăm diferenţele atunci când Satana ne prezintă imitaţiile lui. Astfel, când el face acest lucru, noi trebuie să căutăm diferenţele şi nu asemănările, tot aşa cum am făcut cu bancnota mea de un dolar, deoarece în acest fel minciuna va fi întotdeauna descoperită.

Preşedintele Ezra Taft Benson (1899–1994) ne-a învăţat: „Cartea lui Mormon îi demască pe duşmanii lui Hristos… Dumnezeu, cu infinita Sa previziune, a modelat Cartea lui Mormon în aşa fel încât noi să vedem greşeala şi să ştim cum să combatem falsele concepte educaţionale, politice, religioase şi filosofice neadevărate ale vremii noastre”².

Astăzi, noi suntem în război cu Satana. Noi, la fel ca orice armată, trebuie să ştim ce plănuieşte duşmanul să facă. De exemplu, cunoaşterea momentului şi a locului în care va ataca duşmanul poate fi o informaţie foarte valoroasă. Din acest motiv, termenul pentru obţinerea unei asemenea informaţii este numit „dobândirea de mai multă cunoaştere”. A ne cunoaşte duşmanul înseamnă să devenim mai inteligenţi decât duşmanul. Cartea lui Mormon ne poate ajuta să „dobândim mai multă cunoaştere” despre metodele de falsificare ale lui Satana.

Vorbirea linguşitoare este înşelătoare

Mai mult de jumătate dintre falsificatorii din Cartea lui Mormon folosesc o exprimare linguşitoare şi o personalitate carismatică pentru a-şi atinge ţelurile. De exemplu, Şerem „era învăţat şi cunoştea perfect limba poporului; prin urmare, putea să măgulească mult şi să folosească puterea cuvântului, după puterea diavolului” (Iacov 7:4). Preoţii ticăloşi ai regelui Noe foloseau „cuvinte deşarte şi linguşitoare” (Mosia 11:7), făcându-i astfel pe oameni să participe la acte de idolatrie şi alte ticăloşii. Corihor a obţinut rezultate similare în zilele lui, „conducând în rătăcire inimile multora” (Alma 30:18). Amalichia şi Gadianton au folosit, amândoi, abilitatea lor de a linguşi pentru a organiza armate formate din cei ticăloşi care i-au urmat (vezi Alma 46:10; Helaman 2:4).

Aceste lucruri nu s-au petrecut din întâmplare. Linguşirea este ceva superficial, nesincer, lipsit de adevăr şi exagerat. Nefi a avertizat despre cei care „vor predica în felul acesta doctrine neadevărate, deşarte şi nesăbuite; şi vor fi îngâmfaţi în inimile lor şi vor căuta să ascundă adânc planurile lor de Domnul; iar lucrările lor vor fi în întuneric” (2 Nefi 28:9).

Linguşirea este deseori folosită pentru a înşela; în mod obişnuit, are un motiv secret sau un plan de realizat. Linguşirea implică mai mult modul în care este spus ceva, decât ce s-a spus de fapt şi are un efect puternic asupra vanităţii şi mândriei omului firesc. Cu toate acestea, profeţii Domnului ne spun adevărurile simple şi totuşi importante pe care noi trebuie să le auzim.

Linguşirea este limbajul folosit de Satana. Presedintele James E. Faust (1920–2007), al doilea consilier în Prima Preşedinţie, a explicat: „Glasul lui [Satana], deseori, sună rezonabil şi mesajul lui pare a fi îndreptăţit. El este un glas care te atrage şi stârneşte interesul şi care are tonuri plăcute. Nu este nici aspru, nici neplăcut. Nimeni n-ar asculta glasul lui Satana dacă ar suna dezagreabil sau jalnic”³.

Când lumea ne prezintă o idee, o filozofie sau opinie care pare doar să sporească sentimentele noastre de vanitate ori mândrie sau care, pur şi simplu, sună prea frumos pentru a fi adevărată, aceasta ar trebui să fie imediat o avertizare pentru noi. Trataţi acele idei ca un fals. Comparaţi-le cu adevărurile propovăduite de profeţii Domnului. Căutaţi diferenţele, nu asemănările, şi ideile false vor deveni evidente.

Nehor – un falsificator cunoscut

Nehor a folosit cu prisosinţă metodele de linguşire ale lui Satana. Să-l examinăm pe Nehor ca pe un exemplu de falsificator spiritual. Nehor, a cărui doctrină părea să îmbrăţişeze ideea existenţei unui mântuitor, era un predicator cunoscut şi carismatic printre nefiţi. Predicând că „întreaga omenire va fi salvată în ultima zi” şi că toţi oamenii trebuiau „să aibă viaţă veşnică” (Alma 1:4), Nehor a atras mulţi oameni care l-au urmat.

Putem vedea de ce mesajul lui Nehor avea să fie atât de atractiv? El preda despre un Dumnezeu nepăsător şi permisiv care, pentru că îi iubeşte pe toţi, îi va salva pe toţi, indiferent de situaţie. Deci, predica el, mergeţi înainte şi faceţi ce vă place, pentru că totul este bine în egală măsură. Este o filozofie atractivă ce a fost acceptată de mulţi oameni în zilele lui Nehor (vezi Alma 1:5) ca şi de mulţi oameni în zilele noastre. O intrare liberă în cer este ceva ce se pare că oamenii doresc.

Deci, care era problema în ceea ce privea mesajul lui Nehor? Să privim din nou la punctele principale ale argumentului său:

Dumnezeu a creat toţi oameni – este adevărat;
Dumnezeu iubeşte toţi oamenii – este adevărat;
nu trebuie să ne temem de Dumnezeu – este adevărat;
trebuie să ne bucurăm de ideea salvării – este adevărat.

Până acum, sunt multe asemănări între ceea ce a predicat Nehor şi adevărurile Evangheliei. Dar amintiţi-vă – la fel ca şi în cazul bancnotei falsificate, noi trebuie să căutăm diferenţele, nu asemănările. Deci, să privim la ultimul punct al învăţăturilor lui Nehor:

Dumnezeu va acorda fiecăruia viaţa eternă – este fals!

Aici este diferenţa importantă care ne spune că Nehor este un falsificator spiritual. Salvarea de la moartea fizică este garantată tuturor, dar salvarea de la moartea spirituală este condiţionată de pocăinţa noastră intenţionată. Dacă ne pocăim, atunci putem primi viaţă veşnică (vezi Iacov 6:11). Dar viaţa veşnică nu este dată gratuit.

Ghedeon şi Alma au recunoscut falsificatorul

Lucrurile rele ale lui Nehor au fost date în vileag în ziua în care el l-a întâlnit pe Ghedeon, un învăţător neprihănit în Biserica lui Dumnezeu. Cu câţiva ani în urmă, Ghedeon se opusese cu tărie regelui Noe şi astfel el a avut experienţe legate de falsificatorii spirituali (vezi Mosia 19:4–8). Nehor „a început a se contrazice cu [Ghedeon] într-un mod înverşunat, cum că el putea să ducă în rătăcire poporul Bisericii; dar [Ghedeon] l-a înfruntat mustrându-l prin cuvintele lui Dumnezeu” (Alma 1:7). Ghedeon l-a recunoscut pe Nehor ca fiind un falsificator. După ce adevărata natură a lui Nehor a fost dată în vileag, Nehor a folosit alte metode – crima. Dar moartea lui Ghedeon nu a fost în zadar. Oamenii l-au adus pe falsificatorul Nehor înaintea lui Alma pentru a fi judecat.

Alma a recunoscut nu doar că Nehor a fost vinovat de vicleşug preoţesc şi crimă, ci şi faptul că dacă nu ar fi împiedicat, vicleşugul preoţesc printre oameni „ar dovedi distrugerea [lor] totală” (Alma 1:12). Astfel, Nehor a fost condamnat la moarte şi a suferit „o moarte ruşinoasă” (Alma 1:15).

Ghedeon şi Alma sunt exemple pentru noi. Când avem Spiritul cu noi, vom vedea şi auzi „lucruri aşa cum sunt ele într-adevăr” (Iacov 4:13). Noi vom recunoaşte planurile şi schemele false ale lui Satana „cu o cunoaştere perfectă… la fel de clar cum lumina zilei este diferită de noaptea întunecoasă” (Moroni 7:15).

Duşmanul nostru „fals” este inteligent, dar la fel ca Ghedeon şi Alma, noi putem fi mai inteligenţi. La fel cum am început să recunosc treptat diferenţele dintre bancnotele mele de un dolar, noi putem treptat să ne exersăm ochiul şi, de asemenea, mintea şi spiritul nostru pentru a recunoaşte diferenţele dintre adevăr şi minciuni. Dacă facem astfel, noi vom recunoaşte falsificatorii şi ne vom împotrivi minciunilor lor.