Fiți credincioși, nu necredincioși
În mod intenționat, trebuie să ne facem timp în fiecare zi să ne deconectăm de lume și să ne conectăm cu cerul.
Nu cu mult timp în urmă, m-am trezit și mă pregăteam să studiez din scripturi. Am luat telefonul și m-am așezat pe un scaun, lângă pat, cu intenția de a deschide aplicația Biblioteca Evangheliei. Am deschis telefonul și, tocmai când eram pe punctul de a începe să studiez, am văzut o jumătate de duzină de notificări pentru mesaje text și e-mailuri care veniseră în timpul nopții. M-am gândit: „Voi verifica repede aceste mesaje și, apoi, voi începe să studiez din scripturi”. Ei bine, două ore mai târziu, încă citeam mesaje text, e-mailuri, știri pe scurt și postări pe rețele de socializare. Când mi-am dat seama cât e ceasul, m-am grăbit să mă pregătesc pentru a începe ziua. În acea dimineață, nu am studiat din scripturi și, în consecință, nu am primit hrana spirituală pe care speram să o primesc.
Hrană spirituală
Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ați avut experiențe asemănătoare. Tehnologia modernă ne binecuvântează în multe feluri. Ea ne poate pune în legătură cu prietenii și familia și ne oferă informații și știri despre evenimentele curente din întreaga lume. Cu toate acestea, ea poate, de asemenea, să ne distragă atenția de la cea mai importantă legătură: legătura noastră cu cerul.
Repet ceea ce a spus profetul nostru, președintele Russell M. Nelson: „Trăim într-o lume complexă și din ce în ce mai agitată. Posibilitatea de a accesa continuu rețelele de socializare și știrile oferite 24 de ore din 24 ne bombardează neîncetat cu mesaje. Dacă dorim să avem vreo speranță să discernem dintre nenumăratele glasuri și filosofii ale oamenilor care atacă adevărul, trebuie să învățăm să primim revelație”.
Președintele Nelson a continuat avertizându-ne că, „în zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”1.
Cu mulți ani în urmă, președintele Boyd K. Packer ne-a spus despre o cireadă de căprioare care, din cauza zăpezii abundente, era blocată în afara habitatului ei natural și se confrunta cu posibila moarte din cauza foamei. Câțiva oameni bine intenționați, în efortul de a salva căprioarele, au descărcat camioane cu fân în zona respectivă – nu era ceea ce mâncau în mod normal căprioarele, dar ei sperau că, cel puțin, le va ajuta pe căprioare să supraviețuiască iernii. Din păcate, majoritatea căprioarelor au fost găsite, mai târziu, moarte. Ele mâncaseră fânul, dar acesta nu le-a hrănit și ele au murit de foame cu stomacul plin.2
Multe dintre mesajele care ne bombardează în epoca informației sunt echivalente din punct de vedere spiritual cu faptul de a hrăni căprioarele cu fân – putem să mâncăm toată ziua, dar nu ne vor hrăni.
Unde găsim adevărata hrană spirituală? Cel mai adesea, aceasta nu este populară pe rețelele de socializare. O găsim când „[ne facem] drum înainte” pe cărarea legămintelor, „[ținându-ne] tot timpul bine de bara de fier”, și când luăm din fructul pomului vieții3. Aceasta înseamnă că, în mod intenționat, trebuie să ne facem timp în fiecare zi să ne deconectăm de lume și să ne conectăm cu cerul.
În visul său, Lehi a văzut oameni care au luat din fruct dar, apoi, l-au abandonat din cauza influenței clădirii mari și spațioase, mândria lumii.4 Este posibil ca tinerii să fie crescuți într-un cămin de sfinți din zilele din urmă, să participe la toate adunările și clasele potrivite ale Bisericii, chiar să participe la rânduieli din templu și, apoi, să se îndepărteze „pe căi nepermise și [să fie] pierduți”5. De ce se întâmplă aceasta? În multe cazuri, se întâmplă deoarece, în timp ce făceau lucruri care erau spirituale, ei nu erau cu adevărat convertiți. Ei erau alimentați, dar nu hrăniți.
Spre deosebire de aceasta, am întâlnit mulți tineri sfinți din zilele din urmă, care sunt inteligenți, puternici și credincioși. Voi știți că sunteți fii și fiice ai lui Dumnezeu și că El are o lucrare pe care s-o îndepliniți voi. Îl iubiți pe Dumnezeu cu toată „inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria” voastră6. Vă țineți legămintele și le slujiți altora, începând de acasă. Vă exercitați credința, vă pocăiți și vă îmbunătățiți în fiecare zi și aceste lucruri vă aduc bucurie de durată. Vă pregătiți pentru binecuvântările din templu și alte ocazii pe care le veți avea în calitate de adevărați ucenici ai Salvatorului. Și ajutați la pregătirea lumii pentru a Doua Venire invitându-i pe toți să vină la Hristos și să aibă parte de binecuvântările ispășirii Sale. Voi sunteți conectați cu cerul.
Da, aveți parte de încercări. Dar fiecare generație are parte de încercări. Acestea sunt zilele noastre, și trebuie să fim credincioși, nu necredincioși. Eu depun mărturie că Domnul cunoaște încercările noastre și că, prin conducerea președintelui Nelson, El ne pregătește să le facem față. Eu cred că recenta chemare a profetului de a avea o biserică concentrată asupra căminului, susținută de ceea ce se întâmplă în clădirile noastre7 este menită să ne ajute să supraviețuim – chiar să înflorim – în aceste zile de malnutriție spirituală.
Concentrată asupra căminului
Ce înseamnă să fim o biserică concentrată asupra căminului? Căminele pot arăta foarte diferit în întreaga lume. Puteți aparține unei familii care a făcut parte din Biserică de multe generații. Sau puteți fi singurul membru al Bisericii din familia dumneavoastră. Puteți fi căsătorit sau necăsătorit, cu copii sau fără copii în casă.
Indiferent care sunt circumstanțele dumneavoastră, puteți face din căminul dumneavoastră un centru al învățării Evangheliei și trăirii conform acesteia. Aceasta înseamnă, pur și simplu, să vă luați responsabilitatea personală pentru convertirea și creșterea dumneavoastră spirituală. Înseamnă să urmăm sfatul președintelui Nelson de a ne „transforma căminul într-un sanctuar al credinței”8.
Dușmanul va încerca să vă convingă că hrana spirituală nu este necesară sau, cu mai multă viclenie, că aceasta poate să aștepte. El este stăpânul distragerii și cel mai mare susținător al amânării. El va încerca să aducă în atenția dumneavoastră alte lucruri care par urgente dar, în realitate, nu sunt atât de importante. El vă va face să deveniți atât de îngrijorați și frământați „pentru multe lucruri”, încât să neglijați „un singur lucru [care] trebuie”9.
Cât de recunoscător sunt pentru „[părinții mei] de seamă”10, care și-au crescut familia într-un cămin cu hrană spirituală constantă, relații pline de iubire și activități de recreere sănătoase. Învățăturile pe care mi le-au oferit în tinerețe mi-au fost de mare ajutor. Părinți, vă rog să construiți relații puternice cu copiii dumneavoastră. Ei au nevoie de o parte mai mare din timpul dumneavoastră, nu de una mai mică.
Susținute de Biserică
Pe măsură ce clădiți relații de familie, Biserica este acolo pentru a vă susține. Experiențele pe care le trăim la biserică pot întări hrana spirituală pe care o primim acasă. Anul acesta, am văzut acest fel de susținere din partea Bisericii la Școala de duminica și Societatea Primară. Îl vom vedea mai mult și la adunările Preoției aaronice și ale Tinerelor Fete. Începând cu luna ianuarie a anului 2020, programa de învățământ pentru aceste adunări va fi puțin modificată. Se va concentra în continuare pe subiecte din Evanghelie, dar aceste subiecte vor face legătura cu manualul Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii. Aceasta este o schimbare mică, dar poate avea un impact mare asupra hrănirii spirituale a tinerilor.
Ce alte moduri de susținere oferă Biserica? La biserică, luăm din împărtășanie, care ne ajută să restabilim angajamentul nostru față de Salvator în fiecare săptămână. Și, la biserică, ne adunăm împreună cu alți credincioși care au făcut aceleași legăminte. Relațiile de dragoste pe care le dezvoltăm cu alți ucenici ai lui Isus Hristos pot fi un sprijin puternic al uceniciei noastre concentrate asupra căminului.
Când aveam 14 ani, familia mea s-a mutat într-un nou cartier. Acest lucru poate să nu vă pară o mare tragedie, dar, în mintea mea, la acel timp, a fost devastator. A însemnat să fiu înconjurat de oameni pe care nu-i cunoșteam. A însemnat că toți ceilalți tineri băieți din episcopia mea aveau să meargă la o școală diferită de a mea. Și, în mintea mea de 14 ani, m-am gândit: „Cum au putut părinții mei să-mi facă acest lucru?”. Simțeam ca și cum viața mea fusese ruinată.
Cu toate acestea, prin activitățile Tinerilor Băieți, am putut să construiesc relații cu ceilalți membri ai cvorumului meu și ei au devenit prietenii mei. Pe lângă aceasta, membrii episcopatului și consilierii Preoției aaronice au început să se intereseze în mod special de viața mea. Ei au participat la evenimentele mele sportive. Mi-au scris bilete de încurajare, pe care le-am păstrat până astăzi. Au continuat să comunice în mod regulat cu mine după ce am mers la facultate și când am plecat în misiune. Unul dintre ei chiar a fost la aeroport când m-am întors acasă. Voi fi pentru totdeauna recunoscător pentru acești buni frați și pentru îmbinarea dintre dragostea lor și așteptările lor mari. Ei m-au îndrumat spre cer și viața a devenit luminoasă, fericită și plină de bucurie.
Cum îi ajutăm noi, în calitate de părinți și conducători, pe tineri să știe că nu sunt singuri în timp ce pășesc pe cărarea legămintelor? Pe lângă faptul de a construi relații personale, îi invităm la adunări mari și mici – de la conferințe pentru întărirea tineretului și tabere pentru tineri, la activități săptămânale ale cvorumurilor sau claselor. Nu subestimați niciodată puterea faptului de a ne aduna împreună cu alții care încearcă și ei să fie puternici. Dragi episcopi și alți conducători, vă rog să vă concentrați asupra hrănirii copiilor și tinerilor din episcopia dumneavoastră. Ei au nevoie de o parte mai mare din timpul dumneavoastră, nu de una mai mică.
Fie că sunteți un conducător, un vecin, un membru al cvorumului sau doar un coleg sfânt din zilele din urmă, dacă aveți ocazia de a atinge inima unei persoane tinere, ajutați-o să se conecteze cu cerul. Influența dumneavoastră poate fi chiar „sprijinul Bisericii” de care are nevoie tânăra persoană.
Dragi frați și surori, depun mărturie că Isus Hristos este la conducerea acestei Biserici. El îi inspiră pe conducătorii noștri și ne îndrumă spre hrana spirituală de care avem nevoie pentru a supraviețui și a înflori în aceste zile din urmă. Această hrană spirituală ne va ajuta să fim credincioși, nu necredincioși. În numele lui Isus Hristos, amin.