Marea dumneavoastră aventură
Salvatorul ne invită, în fiecare zi, să lăsăm deoparte confortul și lucrurile sigure și să ne alăturăm Lui pe calea uceniciei.
Despre hobbiți
Un roman fantastic pentru copii foarte îndrăgit, scris în urmă cu mulți ani, începe cu propoziția: „Într-o vizuină în pământ trăia odată un hobbit”1.
Povestea lui Bilbo Baggins este despre un hobbit cât se poate de obișnuit, care nu se remarcă prin nimic, căruia îi este oferită o ocazie extraordinară – minunata șansă de a avea parte de aventură și promisiunea unei recompense mărețe.
Problema este că hobbiții care se respectă nu vor să aibă nimic de a face cu aventurile. Viața lor se reduce doar la confort. Le place să mănânce șase mese pe zi atunci când le pot avea și își petrec zilele în grădinile lor, stând la povești cu vizitatorii, intonând cântece, cântând la instrumente muzicale și bucurându-se de micile plăceri ale vieții.
Însă, când lui Bilbo i se oferă șansa unei mari aventuri, ceva se dezlănțuie adânc în inima sa. El înțelege de la început că această călătorie va fi plină de încercări. Chiar periculoasă. Există chiar și posibilitatea ca el să nu se mai întoarcă.
Și, totuși, chemarea de a porni într-o aventură i-a pătruns adânc în inimă. Astfel, acest hobbit care nu se remarcă prin nimic lasă confortul în urmă și pornește la drum într-o aventură măreață care îl va purta „într-acolo și iar înapoi”2.
Aventura dumneavoastră
Poate că unul dintre motivele pentru care această poveste rezonează cu mulți este pentru că este și povestea noastră.
Cu mult, mult timp în urmă, chiar înainte de a ne fi născut, într-o vreme uitată de timp și ștearsă din memorie, și noi am fost invitați să pornim într-o aventură. Ne-a fost propusă de Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc. Faptul de a accepta această aventură avea să însemne să părăsim confortul și siguranța din imediata Sa apropiere. Avea să însemne să venim pe pământ pentru o călătorie plină de pericole și încercări necunoscute.
Știam că nu avea să fie ușor.
Dar, de asemenea, știam că aveam să dobândim comori prețioase, inclusiv un trup fizic și faptul de a trăi bucuriile și tristețile intense ale vieții muritoare. Aveam să învățăm să ne străduim, să căutăm și să întâmpinăm greutăți. Aveam să descoperim adevăruri despre Dumnezeu și despre noi.
Desigur, știam că aveam să facem multe greșeli de-a lungul drumului. Dar, de asemenea, aveam promisiunea că, datorită sacrificiului măreț al lui Isus Hristos, noi aveam să fim curățați de încălcările noastre, perfecționați și purificați în spirit și, într-o zi, înviați și, din nou, împreună cu cei pe care îi iubim.
Am învățat cât de mult ne iubește Dumnezeu. El ne-a dat viață și dorește să reușim. Așadar, El a pregătit un Salvator pentru noi. Tatăl nostru din Cer a spus: „Totuși… poți alege tu însuți, pentru că aceasta ți-a fost dat”3.
Probabil că au fost anumite lucruri legate de aventura din viața muritoare care i-au îngrijorat și chiar înspăimântat pe copiii lui Dumnezeu, deoarece un număr mare dintre frații noștri și surorile noastre de spirit au hotărât să o refuze.4
Prin darul și puterea libertății morale de a alege, noi am hotărât că potențialul a ceea ce puteam învăța și deveni din punct de vedere al eternității merita într-adevăr riscul.5
Și, astfel, având încredere în promisiunile și puterea lui Dumnezeu și ale Preaiubitului Său Fiu, noi am acceptat provocarea.
Eu am acceptat.
Și dumneavoastră la fel.
Am fost de acord să renunțăm la siguranța primei noastre stări și să pornim în propria noastră mare aventură „într-acolo și iar înapoi”.
Chemarea la aventură
Și, totuși, viața muritoare are un mod de a ne distrage, nu-i așa? Avem tendința de a pierde din vedere scopul măreț al călătoriei noastre, preferând să avem parte de confort și de lucruri ușoare în loc să ne dezvoltăm și să progresăm.
Totuși, adânc în inima noastră, este ceva imposibil de negat, care tânjește după un scop mai mare și mai nobil. Această tânjire este un motiv pentru care oamenii sunt atrași de Evanghelia și Biserica lui Isus Hristos. Evanghelia restaurată este, într-un fel, o reînnoire a chemării la aventură pe care am acceptat-o cu atât de mult timp în urmă. Salvatorul ne invită, în fiecare zi, să lăsăm deoparte confortul și lucrurile sigure și să ne alăturăm Lui pe calea uceniciei.
Există multe cotituri pe această cale. Există dealuri, văi și ocoluri. S-ar putea să existe și păianjeni, troli și chiar și un dragon sau doi metaforic vorbind. Dar dacă rămâneți pe cărare și aveți încredere în Dumnezeu, vă veți găsi în cele din urmă drumul către destinul dumneavoastră glorios și înapoi la căminul dumneavoastră ceresc.
Deci, cum începeți?
Este foarte simplu.
Îndreptați-vă inima către Dumnezeu
Mai întâi, trebuie să alegeți să vă îndreptați inima către Dumnezeu. Străduiți-vă în fiecare zi să-L găsiți. Învățați să-L iubiți. Și, apoi, lăsați aceea dragoste să vă inspire să învățați, să înțelegeți și să urmați învățăturile Sale și învățați să țineți poruncile lui Dumnezeu. Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos ne-a fost dată într-un mod clar și simplu, astfel încât și un copil s-o poată înțelege. Cu toate acestea, Evanghelia lui Isus Hristos conține răspunsuri la cele mai complexe întrebări ale vieții și este atât de profundă și de complexă, încât chiar și după o viață de studiu și de cugetat, abia putem să înțelegem cea mai mică parte.
Dacă ezitați pe parcursul acestei aventuri deoarece vă îndoiți de capacitatea dumneavoastră, amintiți-vă că ucenicia nu este despre faptul de a face lucrurile perfect; este despre faptul de a face lucrurile cu intenție. Alegerile dumneavoastră sunt cele care arată cine sunteți cu adevărat mai mult decât capacitățile dumneavoastră.6
Chiar și când eșuați, puteți alege să nu renunțați, ci, mai degrabă, să vă descoperiți curajul, să mergeți înainte și să vă ridicați. Acesta este mărețul test din cadrul călătoriei.
Dumnezeu știe că nu sunteți perfecți și că, uneori, veți eșua. Dumnezeu nu vă va iubi mai puțin când veți întâmpina greutăți și mai mult când triumfați.
Asemenea unui părinte iubitor, El dorește ca dumneavoastră să continuați să încercați în mod intenționat. Ucenicia se aseamănă cu faptul de a învăța să cântați la pian. Poate că tot ce puteți face la început este doar să cântați o versiune greu de înțeles a piesei „Chopsticks”. Dar, dacă veți continua să exersați, într-o zi, cele mai simple acorduri vor fi deveni sonate, rapsodii și concerte minunate.
Acum, poate că această zi nu va veni în timpul acestei vieți, dar va veni. Tot ce ne cere Dumnezeu este să continuăm să ne străduim în mod conștient.
Să dăm dovadă de dragoste față de alții
Există ceva interesant, aproape paradoxal, legat de această cale pe care ați ales-o: singurul mod în care dumneavoastră puteți progresa în această aventură a Evangheliei este de a-i ajuta și pe alții să progreseze.
Faptul de a-i ajuta pe alții reprezintă calea uceniciei. Credința, speranța, dragostea, compasiunea și slujirea ne perfecționează ca ucenici.
Prin acțiunile dumneavoastră de a-i ajuta pe cei săraci și pe cei nevoiași, de a-i ajuta pe cei în necaz, caracterul vă este purificat și întărit, spiritul vă este îmbogățit și deveniți mai încrezători și mai credincioși.
Dar această dragoste nu poate fi oferită așteptând o răsplată. Nu poate fi tipul de slujire pentru care ne așteptăm să primim recunoaștere, admirație sau favoruri.
Ucenicii adevărați ai lui Isus Hristos Îl iubesc pe Dumnezeu și îi iubesc pe copiii Săi fără să se aștepte să primească ceva în schimb. Îi iubim pe cei care ne dezamăgesc, pe cei care nu ne plac. Chiar și pe cei care ne ridiculizează, ne abuzează și caută să ne rănească.
Când vă umpleți inima cu dragostea pură a lui Hristos, nu mai aveți loc pentru ranchiună, critică și pentru faptul de a face pe alții să simtă rușine. Țineți poruncile lui Dumnezeu pentru că-L iubiți. În cadrul acestui proces, deveniți încet mai asemănători lui Hristos în gânduri și fapte.7 Și ce aventură ar putea fi mai măreață decât aceasta?
Împărtășiți-vă povestea
Al treilea lucru pe care ne străduim să-l îmbunătățim în cadrul acestei călătorii este faptul de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos și de a nu ne fi rușine că suntem membri ai Bisericii lui Isus Hristos.
Noi nu ne ascundem credința.
Nu o îngropăm.
Din contră, vorbim cu alții despre călătoria noastră în mod normal și natural. Asta fac prietenii – ei vorbesc despre lucruri care sunt importante pentru ei. Lucruri care le sunt la inimă și care produc o schimbare în viața lor.
Asta faceți dumneavoastră. Vă spuneți poveștile și experiențele trăite în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Uneori, poveștile dumneavoastră îi fac pe oameni să râdă. Uneori, îi fac să plângă. Uneori, ele vor ajuta oamenii să continue având răbdarea, tăria și curajul de a înfrunta o altă oră, o altă zi și să se apropie puțin de Dumnezeu.
Împărtășiți-vă experiențele în mod personal, pe rețelele de socializare, în cadrul grupurilor, peste tot.
Unul dintre ultimele lucruri pe care Isus le-a spus ucenicilor Săi a fost că ei trebuiau să se ducă în întreaga lume și să împărtășească povestea despre Hristosul înviat.8 Astăzi, și noi acceptăm cu bucurie această însărcinare măreață.
Avem un mesaj glorios de împărtășit: datorită lui Isus Hristos, fiecare bărbat, femeie și copil se poate întoarce în siguranță acasă, la căminul său ceresc, și, acolo, să trăiască în slavă și în neprihănire!
Sunt chiar mai multe vești bune de împărtășit.
Dumnezeu S-a arătat omului în zilele noastre! Avem un profet în viață.
Aș dori să vă amintesc că Dumnezeu nu dorește ca dumneavoastră „să vindeți” Evanghelia restaurată sau Biserica lui Isus Hristos.
El pur și simplu Se așteaptă să nu o ascundeți sub obroc.
Și, dacă oamenii hotărăsc că Biserica nu este pentru ei, aceasta este hotărârea lor.
Nu înseamnă că ați eșuat. Continuați să-i tratați cu bunătate. Și nici nu înseamnă că nu puteți să-i invitați din nou.
Diferența dintre contactele sociale obișnuite și ucenicia exercitată cu compasiune și curaj este faptul de a invita.
Îi iubim și respectăm pe toți copiii lui Dumnezeu, indiferent de statutul lor în viață, indiferent de rasa sau religia lor, indiferent de hotărârile pe care le iau în viață.
Noi le vom spune: „Veniți de vedeți! Aflați singuri cum veți fi răsplătiți și înnobilați dacă pășiți pe calea uceniciei”.
Noi invităm oamenii „să vină și să ajute pe măsură ce încercăm să facem lumea un loc mai bun”.
Și noi spunem: „Veniți și rămâneți. Suntem frații și surorile dumneavoastră. Nu suntem perfecți. Avem încredere în Dumnezeu și căutăm să ținem poruncile Sale.
Alăturați-vă nouă și dumneavoastră ne veți face mai buni. Și, pe parcursul acestui proces, și dumneavoastră veți deveni mai buni. Haideți să pornim împreună în această aventură”.
Când ar trebui să încep?
Când prietenul nostru, Bilbo Baggins, a simțit că s-a trezit în el chemarea de a porni în aventură, a hotărât să doarmă bine în acea noapte, să se bucure de un mic dejun delicios și să pornească dis-de-dimineață.
Când Bilbo s-a trezit, a observat că locuința lui era dezordonată și aproape că a fost distras de la planul său nobil.
Dar, atunci, prietenul său Gandalf a venit și l-a întrebat: „Da’ n-ai de gând să vii odată?”9. Pentru a-și prinde prietenii din urmă, Bilbo a trebuit să hotărască singur ce să facă.
Și, astfel, hobbitul cât se poate de obișnuit, care nu se remarca prin nimic, s-a trezit țâșnind pe ușă, pornind pe calea aventurii atât de repede, încât și-a uitat pălăria, bastonul și batista. El nu și-a terminat nici măcar al doilea mic dejun.
Poate că aici există o învățătură pentru fiecare dintre noi.
Dacă dumneavoastră și cu mine am simțit dorința de a ne alătura măreței aventuri a celor vii și de a împărtăși ceea ce Tatăl nostru Ceresc iubitor ne-a pregătit cu mult timp în urmă, vă asigur că, astăzi este ziua în care să-L urmăm pe Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul nostru pe calea Sa a slujirii și uceniciei.
Am putea să petrecem o viață întreagă așteptând momentul în care totul se aliniază perfect. Dar acum este momentul de a ne lua angajamentul total de a-L căuta pe Dumnezeu, de a sluji altora și de a ne împărtăși experiențele altora.
Lăsați-vă în urmă pălăria, bastonul, batista și casa dezordonată.10
Celor care mergem deja pe această cale: Să fim curajoși, să dăm dovadă de compasiune, încredere și să continuăm!
Celor care au părăsit această cale: Vă rog să vă întoarceți, alăturați-vă nouă din nou și întăriți-ne!
Și dumneavoastră, cei care nu ați început încă, de ce amânați? Dacă doriți să aveți parte de minunile acestei călătorii spirituale mărețe, începeți-vă propria aventură măreață! Vorbiți cu misionarii. Vorbiți cu prietenii dumneavoastră sfinți din zilele din urmă. Vorbiți cu ei despre această lucrare minunată și despre acest miracol.11
Este timpul să începeți!
Veniți, alăturați-vă nouă!
Dacă simțiți că viața dumneavoastră ar putea să aibă mai mult sens, un scop mai înalt, legături de familie mai puternice și o conexiune mai apropiată cu Dumnezeu, vă rog, veniți și alăturați-vă nouă.
În cazul în care căutați o comunitate de oameni care muncesc pentru a deveni cea mai bună versiune a lor, care îi ajută pe cei la nevoie și fac această lume una mai bună, veniți și alăturați-vă nouă!
Veniți și vedeți despre ce este această călătorie minunată, extraordinară și plină de aventuri.
Pe drum, vă veți descoperi.
Veți descoperi un sens.
Îl veți descoperi pe Dumnezeu.
Veți descoperi cea mai plină de aventuri și glorioasă călătorie din viața dumneavoastră.
Depun mărturie despre aceasta în numele Domnului şi Salvatorului nostru, chiar Isus Hristos, amin.