Să găsim bucurie în împărtășirea Evangheliei
Noi avem un Tată iubitor în Cer, care așteaptă să ne întoarcem spre El ca să binecuvânteze viața noastră și a celor din jurul nostru.
Unul dintre cântecele mele preferate de la Societatea Primară începe cu aceste cuvinte:
Eu sunt membru în a Domnului Isus Biserică.
Eu știu cine sunt.
Știu al Său plan.
Și merg în credință.
Eu cred în Hristos, Salvatorul meu1.
Ce declarație simplă și frumoasă despre adevărurile în care credem!
În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, noi știm cine suntem. Noi știm că „Dumnezeu este Tatăl spiritelor noastre. Noi suntem… copiii Săi și El ne iubește. Noi am trăit [alături de El în Cer] înainte de a ne fi născut pe acest pământ.”
Noi cunoaștem planul lui Dumnezeu. Noi am fost cu El când a prezentat acest plan. „Singurul scop al [Tatălui nostru din Cer] – lucrarea Sa și slava Sa – este de a da fiecăruia dintre noi posibilitatea de a se bucura de toate binecuvântările Sale. El a oferit un plan perfect pentru a-Și îndeplini scopul. Noi am înțeles și am acceptat acest plan… planul fercirii, planul mântuirii și planul salvării”, înainte de a veni pe pământ.
„Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. Prin ispășirea Sa, Isus Hristos a împlinit scopul Tatălui Său și a făcut posibil ca fiecare dintre noi să ne bucurăm de nemurire și exaltare. Satana, sau diavolul, este dușmanul planului lui Dumnezeu” și a fost încă de la început.
„Libertatea sau capacitatea de a alege este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru copiii Săi… Trebuie să alegem între a-L urma pe Isus Hristos sau a-l urma pe Satana.”2
Acestea sunt adevăruri simple pe care le putem împărtăși altora.
Permiteți-mi să vă povestesc despre un moment în care mama mea a împărtășit astfel de adevăruri simple fiind, pur și simplu, deschisă să poarte o conversație și să recunoască un prilej.
Cu mulți ani în urmă, mama mea se întorcea în Argentina pentru a face o vizită împreună cu fratele meu. Mamei mele nu i-a prea plăcut niciodată să zboare cu avionul, de aceea ea l-a rugat pe unul dintre fiii mei să-i dea o binecuvântare pentru alinare și protecție. El s-a simțit îndemnat să-și binecuvânteze bunica și cu îndrumare și orientare speciale, de la Duhul Sfânt, pentru a întări și atinge inimile multora care erau dornici să învețe despre Evanghelie.
Pe aeroportul din Salt Lake, mama mea și fratele meu au întâlnit o fetiță în vârstă de șapte ani care se întorcea acasă dintr-o excursie la schi împreună cu familia ei. Părinții ei au observat că vorbea de mult timp cu mama mea și fratele meu și au hotărât să se alăture conversației. S-au prezentat pe ei și pe fiica lor ca Eduardo, Maria Susana și Giada Pol. S-a creat o legătură naturală și caldă între familia mea și această familie minunată.
Ambele familii au fost entuziasmate să călătorească împreună, cu același zbor, spre Buenos Aires, Argentina. Pe măsură ce conversația lor a continuat, mama mea a observat că, până în acel moment, nu auziseră niciodată despre Biserica restaurată a lui Isus Hristos.
Una dintre primele întrebări pe care le-a adresat Susana a fost: „Ați dori să-mi povestiți despre acel muzeu frumos cu statuia aurită din vârf?”.
Mama mea a explicat că frumosul edificiu nu era un muzeu, ci un templu al Domnului, în care facem legăminte cu Dumnezeu pentru a ne putea întoarce să trăim în prezența Lui într-o zi. Susana i-a mărturisit mamei mele că, înainte de excursia lor la Salt Lake, ea se rugase pentru ceva care să-i întărească spiritul.
În timpul zborului, mama mea și-a depus mărturia simplă, dar puternică despre Evanghelie și a invitat-o pe Susana să găsească misionarii din orașul în care locuia. Susana a întrebat-o pe mama: „Cum îi voi găsi?”.
Mama a răspuns: „Nu poți să nu-i observi; sunt fie doi tineri îmbrăcați în cămăși albe și cravate, fie două tinere îmbrăcate frumos și poartă întotdeauna un ecuson cu numele lor și, de asemenea, cu numele Bisericii, «Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă»”.
Familiile au schimbat numerele de telefon și și-au spus la revedere la aeroportul din Buenos Aires. Susana, care, de atunci, a devenit bună prietenă cu mine, mi-a spus de multe ori că s-a simțit foarte tristă când a trebuit să se despartă de mama mea la aeroport. Ea a spus: „Mama ta strălucea. Nu pot să explic acest lucru, dar avea o strălucire de care nu voiam să mă despart”.
Imediat ce Susana s-a întors în orașul în care locuia, ea și fiica ei, Giada, s-au dus să-i împărtășească această experiență mamei Susanei, care locuia la doar câteva străzi distanță de casa lor. În timp ce conducea mașina, Susana a văzut, din întâmplare, doi tineri care mergeau pe stradă și erau îmbrăcați așa cum descrisese mama mea. Ea a oprit mașina în mijlocul străzii, a ieșit și i-a întrebat pe acești doi tineri: „Sunteți cumva de la Biserica lui Isus Hristos?”.
Ei au răspuns: „Da”.
„Misionari?”, a întrebat ea.
Ei au răspuns amândoi: „Da, suntem!”.
Apoi, ea a spus: „Urcați în mașina mea; veniți la mine acasă să-mi predați”.
După două luni, Maria Susana a fost botezată. Fiica ei, Giada, a fost și ea botezată când a împlinit nouă ani. Încă lucrăm cu Eduardo, pe care îl iubim indiferent de situație.
De atunci, Susana a devenit una dintre cele mai minunate misionare pe care le-am întâlnit vreodată. Ea este asemenea fiilor lui Mosia, aducând multe suflete la Hristos.
Într-una dintre conversațiile noastre am întrebat-o: „Care este secretul tău? Cum le împărtășești altora Evanghelia?”.
Ea mi-a spus: „Este foarte simplu. În fiecare zi, înainte de a pleca de acasă, mă rog cerându-i Tatălui Ceresc să mă îndrume spre o persoană care are nevoie de Evanghelie în viața ei. Uneori, iau un exemplar al Cărții lui Mormon pentru a-l oferi acestei persoane sau cartonașe de distribuit de la misionari – și, când încep să vorbesc cu cineva, întreb pur și simplu dacă a auzit despre Biserică”.
Susana a mai spus: „Alteori, doar zâmbesc în timp ce aștept trenul. Într-o zi, un bărbat m-a privit și a spus: «De ce zâmbiți?». Întrebarea lui m-a surprins.
Am răspuns: «Zâmbesc pentru că sunt fericită!».
Apoi, el a spus: «Și de ce sunteți atât de fericită?».
Am răspuns: «Sunt membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și acest lucru mă face fericită. Ați auzit despre ea?»”.
Când el a spus nu, Susana i-a dat un cartonaș cu informații despre Biserică și l-a invitat să participe la următoarea adunare de duminica. Duminica următoare, l-a întâmpinat la ușă.
Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat:
„Sunt trei lucruri pe care toți membrii le pot face pentru a ajuta la împărtășirea Evangheliei…
În primul rând, ne putem ruga cu toții pentru a avea dorința de a ajuta la înfăptuirea acestei părți importante a lucrării de salvare…
În al doilea rând, noi… putem ține poruncile… Membrii credincioși și supuși vor avea totdeauna Spiritul Salvatorului cu ei, pentru a-i îndruma, pe măsură ce caută să se implice în măreața lucrare prin care împărtășim Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.
În al treilea rând, ne putem ruga pentru a primi inspirație cu privire la ceea ce putem face noi… pentru a împărtăși altora Evanghelia… [și să ne rugăm luându-ne] angajamentul de a acționa conform inspirației primite”3.
Dragi frați, surori, copii și tineri, putem noi să fim asemenea prietenei mele Susana și să împărtășim altora Evanghelia? Putem noi invita un prieten care nu este de religia noastră să vină cu noi la biserică duminică? Sau putem noi să împărtășim un exemplar al Cărții lui Mormon unei rude sau unui prieten? Putem noi să-i ajutăm pe alții să-și găsească strămoșii pe FamilySearch sau să împărtășim altora ce am învățat în cursul săptămânii, în timp ce am studiat Vino și urmează-Mă? Putem noi să fim mai asemănători Salvatorului nostru, Isus Hristos, și să împărtășim altora ceea ce ne aduce bucurie în viață? Răspunsul la toate aceste întrebări este da! O putem face!
În scripturi citim că „membrii Bisericii lui Isus Hristos sunt trimiși «să muncească în via Sa pentru salvarea sufletelor oamenilor» (Doctrină și legăminte 138:56). Această lucrare de salvare include munca misionară făcută de membri, păstrarea convertiților, activarea membrilor mai puțin activi, munca din templu și de întocmire a istoriei familiei și propovăduirea Evangheliei”4.
Dragii mei prieteni, Domnul are nevoie ca noi să adunăm pe Israel. În Doctrină și legăminte, El a spus: „Nu vă îngrijorați mai dinainte cu privire la ceea ce veți vorbi; dar, păstrați continuu în inima voastră ca pe o comoară, cuvintele vieții și vă va fi dat chiar în ceasul acela partea care trebuie atribuită fiecărui om”5.
Pe lângă aceasta, El ne-a promis:
„Și dacă va fi ca voi să lucrați toate zilele propovăduind pocăința către acest popor și veți aduce chiar numai un suflet la Mine, ce mare va fi bucuria voastră cu el în împărăția Tatălui Meu!
Și acum, dacă bucuria voastră va fi mare cu un singur suflet pe care l-ați adus la Mine, în împărăția Tatălui Meu, ce mare va fi bucuria voastră, dacă veți aduce mai multe suflete la Mine!”6.
Cântecul de la Societatea Primară, cu care am început, se încheie cu această declarație profundă:
Eu cred în Hristos, Salvatorul meu.
Numele-I cinstesc.
Fac ce este drept;
Lumina-I urmez.
Cuvântul său vestesc7.
Eu depun mărturie că aceste cuvinte sunt adevărate și că noi avem un Tată iubitor în Cer, care așteaptă să ne întoarcem spre El ca să binecuvânteze viața noastră și a celor din jurul nostru. Mă rog ca noi să avem dorința de a-i aduce pe frații și surorile noastre la Hristos, în numele lui Isus Hristos, amin.