După încercarea credinței noastre
Pe măsură ce urmăm glasul lui Dumnezeu și cărarea legămintelor Sale, El ne va întări în încercările noastre.
Când eram copil, Frank Talley, un membru al Bisericii s-a oferit să-i ajute pe membrii familiei mele să zboare din Porto Rico până în orașul Salt Lake pentru putea fi pecetluiți în templu, dar, în curând, au apărut obstacole. Una dintre surorile mele, Marivid, s-a îmbolnăvit. Neliniștiți, părinții mei s-au rugat pentru a ști ce să facă și, totuși, au simțit îndemnul să facă acea călătorie. Au avut încredere că, dacă vor urma cu credință îndemnul Domnului, familia noastră va fi în siguranță și binecuvântată – și am fost.
Indiferent de obstacolele de care avem parte în viață, putem avea încredere că Isus Hristos va pregăti o cale pentru a merge înainte pe măsură ce înaintăm cu credință. Dumnezeu a promis că toți cei care trăiesc în acord cu legămintele pe care le-au făcut cu El vor primi, la timpul Său, toate binecuvântările pe care El le-a promis. Vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învățat: „Unele binecuvântări vin repede, altele târziu și unele nu vin decât în cer; dar, la cei care îmbrățișează Evanghelia lui Isus Hristos, ele vin”1.
Moroni ne-a învățat că „credința înseamnă lucruri care sunt nădăjduite, dar nevăzute; de aceea nu vă certați pentru că nu vedeți, căci voi nu veți primi nicio mărturie decât după încercarea credinței voastre”2.
O întrebare este: „Ce trebuie să facem pentru a face față încercărilor care apar în viețile noastre?”.
În primele sale remarci publice ca președinte al Bisericii, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Ca nouă Primă Președinție, vrem să începem având în minte obiectivul. Din acest motiv, azi vă vorbim dintr-un templu. Obiectivul pe care fiecare dintre noi l-a stabilit este de a fi înzestrați cu putere într-o casă a Domnului, pecetluiți ca familii, credincioși față de legămintele făcute într-un templu, ceea ce ne face demni de cel mai mare dar al lui Dumnezeu – acela al vieții eterne. Rânduielile din templu și legămintele pe care le faceți acolo sunt cheia pentru a vă întări viața, căsnicia și familia, precum și abilitatea de a rezista atacurilor dușmanului. Preaslăvirea dumneavoastră în templu și slujirea în beneficiul strămoșilor dumneavoastră vă vor binecuvânta cu mai multă revelație personală și pace sporită și vă vor întări în angajamentul dumneavoastră de a rămâne pe cărarea legămintelor”3.
Pe măsură ce urmăm glasul lui Dumnezeu și cărarea legămintelor Sale, El ne va întări în încercările noastre.
Călătoria familiei mele la templu cu ani în urmă a fost dificilă dar, în cele din urmă, în timp ce ne apropiam de Templul din orașul Salt Lake, Utah mama mea, plină de credință, a spus: „Vom fi bine; Domnul ne va proteja”. Am fost pecetluiți ca familie, iar sora mea s-a însănătoșit. Acest lucru s-a întâmplat numai după încercarea credinței părinților mei și după ce au urmat îndemnurile Domnului.
Acest exemplu al părinților mei încă ne influențează viața azi. Exemplul lor ne-a învățat de ce-ul doctrinei Evangheliei și ne-au ajutat să înțelegem însemnătatea, scopul și binecuvântările pe care le oferă Evanghelia. Înțelegând de ce-ul Evangheliei lui Isus Hristos ne poate ajuta, de asemenea, să îndurăm cu credință încercările noastre.
În cele din urmă, tot ceea ce ne invită și ne poruncește Dumnezeu să facem este o dovadă a dragostei Sale pentru noi și a dorinței Sale de a ne da toate binecuvântările rezervate celor credincioși. Nu putem presupune că copiii noștri vor învăța să iubească Evanghelia pe cont propriu; este responsabilitatea noastră să îi învățăm. În timp ce ne ajutăm copiii să învețe cum să-și folosească libertatea de a alege în mod înțelept, exemplul nostru îi poate inspira să facă propriile alegeri drepte. Viața lor trăită cu credință îi va ajuta pe copii să afle singuri adevărurile Evangheliei.
Tinerii băieți și tinere fete, dați ascultare profetului care vă vorbește azi. Căutați să învățați adevăruri divine și căutați să înțelegeți Evanghelia pentru voi înșivă. Recent, președintele Nelson ne-a sfătuit: „Ce înțelepciune vă lipsește?… Urmați exemplul profetului Joseph. Găsiți un loc liniștit… Umiliți-vă înaintea lui Dumnezeu. Revărsați-vă inima înaintea Tatălui dumneavoastră Ceresc. Îndreptați-vă către El pentru a afla răspunsuri”4. Pe măsură ce căutați îndrumare de la Tatăl vostru Ceresc, ascultând de sfatul profeților în viață și urmând exemplul părinților neprihăniți, și voi puteți deveni o verigă puternică de credință în familia voastră.
Invit părinții ai căror copii au părăsit cărarea legămintelor să se întoarcă cu blândețe la ei. Ajutați-i să înțeleagă adevărurile Evangheliei. Începeți acum; nu este niciodată prea târziu.
Exemplele noastre de vieți trăite în neprihănire pot aduce o schimbare în bine. Președintele Nelson a spus: „Ca sfinți din zilele din urmă, ne-am obișnuit să ne gândim că «biserica» este ceva ce se întâmplă în casele de întruniri, susținut de ceea ce se întâmplă acasă. Avem nevoie de o ajustare a acestui tipar. Este timpul pentru o biserică centrată pe cămin, susținută de ceea ce se întâmplă în clădirile ramurilor, episcopiilor și țărușilor noștri”5.
Scripturile ne învață: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”6.
De asemenea, ne învață: „Și acum, cum predicarea cuvântului avea o mare tendință să conducă poporul să facă ceea ce era drept – da, aceasta avusese un efect cu mult mai puternic asupra minților poporului, decât sabia sau orice altceva care li se întâmplase lor – de aceea, Alma a crezut de cuviință ca ei să pună la încercare virtutea cuvântului lui Dumnezeu”7.
O anumită poveste ne spune despre o femeie care era supărată că fiul ei mânca prea multe dulciuri. Indiferent cât de mult îi spunea să înceteze, el continua să mănânce dulciuri. Frustrată la culme, a hotărât să-și ducă fiul să vadă un om pe care băiatul îl respecta.
S-a apropiat de el și a spus: „Domnule, fiul meu mănâncă prea multe dulciuri. I-ați putea spune vă rog să nu mai mănânce?”.
El a ascultat cu atenție și i-a spus fiului ei: „Du-te acasă și vino în două săptămâni”.
Și-a luat băiatul și a mers acasă, perplexă că nu i-a spus băiatului să nu mai mănânce atât de multe dulciuri.
După două săptămâni s-au întors. Înțeleptul s-a uitat direct la băiat și a spus: „Băiete, ar trebui să nu mai mănânci atât de multe dulciuri. Nu este bine pentru sănătatea ta”.
Băiatul a dat din cap și a promis că așa va face.
Mama băiatului a întrebat: „De ce nu i-ați spus asta acum două săptămâni?”.
Înțeleptul a zâmbit. „Acum două săptămâni și eu mâncam prea multe dulciuri”.
Acel bărbat a dat dovadă de atâta integritate, încât știa că sfatul său va avea puterea doar dacă și el îl urma.
Influența pe care o avem asupra copiilor noștri este mai puternică când ne văd mergând cu credință pe cărarea legămintelor. Profetul Iacov din Cartea lui Mormon este un astfel de exemplu de neprihănire. Fiul său, Enos, a scris despre impactul pe care l-au avut învățăturile tatălui său:
„Eu, Enos, cunoscând că tatăl meu era un om drept – căci el m-a învățat în limba lui, precum și în învățătura și în mustrarea Domnului – și binecuvântat fie numele lui Dumnezeu pentru aceasta…
și cuvintele pe care le-am auzit deseori spuse de tatăl meu despre viaţa veșnică și despre bucuria sfinților au coborât adânc în inima mea”8.
Mamele tinerilor războinici trăiau conform Evangheliei, iar copiii lor erau plini de convingere. Conducătorul lor a raportat:
„[Ei] fuseseră învățați de către mamele lor că dacă ei nu se vor îndoi, atunci Dumnezeu îi va elibera.
Și ei mi-au repetat mie cuvintele mamelor lor, zicând: «Noi nu ne îndoim că mamele noastre au știut aceasta»”9.
Enos și tinerii războinici au fost întăriți de credința părinților lor, care i-a ajutat să facă față încercărilor lor cu credință.
Noi suntem binecuvântați cu Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos în zilele noastre, care ne înalță când ne simțim descurajați sau tulburați. Suntem încredințați că eforturile noastre vor da roade la timpul ales de Domnul, dacă pășim înainte prin încercările credinței noastre.
Recent, soția mea și cu mine, alături de președinția de zonă, l-am însoțit pe vârstnicul David A. Bednar la dedicarea Templului Port-au-Prince, Haiti. Fiul nostru, Jorge, care ne-a însoțit, a spus legat de această experiență: „A fost uimitor, tată! De îndată ce vârstnicul Bednar a început rugăciunea de dedicare, am putut simți cum camera se umplea de căldură și lumină. Rugăciunea m-a ajutat să înțeleg mai bine scopul templului. Este într-adevăr casa Domnului”.
În Cartea lui Mormon, Nefi ne învață că, atunci când dorim să știm voia lui Dumnezeu, El ne va întări. El a scris: „Eu, Nefi, fiind foarte tânăr… și totodată având mare dorință să cunosc tainele lui Dumnezeu, de aceea, L-am implorat pe Domnul; și iată că El m-a vizitat și mi-a înmuiat inima într-atât, încât eu am crezut toate cuvintele care fuseseră spuse de tatăl meu; prin urmare, nu m-am răzvrătit împotriva lui așa cum au făcut frații mei”10.
Dragi frați și surori, haideți să ne ajutăm copiii și pe cei de lângă noi să urmeze cărarea legămintelor lui Dumnezeu ca Spiritul să-i învețe și să le înmoaie inimile pentru a-și dori să-L urmeze pe tot parcursul vieții lor.
Când mă gândesc la exemplul părinților mei, îmi dau seama că credința noastră în Domnul Isus Hristos ne va arăta calea care ne va duce înapoi în căminul nostru ceresc. Știu că miracolele vin după încercarea credinței noastre.
Depun mărturie despre Isus Hristos și sacrificiul Său ispășitor. Știu că El este Salvatorul și Izbăvitorul nostru. El și Tatăl nostru Ceresc i S-au arătat lui Joseph Smith, profetul restaurării, în acea dimineață de primăvară din anul 1820. Președinte Russell M. Nelson este profetul în zilele noastre. În numele lui Isus Hristos, amin.