Atenți să vă rugați fără răgaz (Alma 34:39; Moroni 6:4; Luca 21:36)
Este necesară o vigilență constantă pentru a zădărnici complacerea și neglijența.
Mă rog cu sinceritate ca Duhul Sfânt să fie cu mine și cu dumneavoastră în timp ce ne bucurăm și preaslăvim împreună.
În luna aprilie a anului 1976, vârstnicul Boyd K. Packer s-a adresat în mod special tinerilor din Biserică în cadrul conferinței generale. În mesajul său bine cunoscut intitulat „Spiritual Crocodiles (Crocodili spirituali)”, dânsul a descris cum, în timpul unei însărcinări în Africa, a observat crocodili așteptând să vâneze victime care nu bănuiau nimic. Apoi, dânsul a comparat crocodilii cu Satana, care vânează tineri prea încrezători, camuflând natura mortală a păcatului.
Aveam 23 de ani când vârstnicul Packer a rostit această cuvântare, iar Susan și cu mine așteptam ca, în următoarele zile, să ni se nască primul nostru copil. Am fost impresionați de conținutul mesajului său despre evitarea păcatului și modul plin de măiestrie în care dânsul a folosit comportamentul firesc al animalelor pentru a preda o lecție spirituală importantă.
Susan și cu mine am călătorit, de asemenea, în Africa, având multe însărcinări acolo. Și am avut ocazii să vedem animalele superbe care trăiesc pe acest continent. Aducându-mi aminte de impactul pe care l-a avut cuvântarea vârstnicului Packer în viața noastră, am încercat să observăm și să învățăm lecții din comportamentul animalelor sălbatice africane.
Doresc să descriu caracteristicile și strategiile a doi gheparzi pe care Susan și cu mine i-am urmărit vânându-și prada și am comparat unele dintre lucrurile pe care le-am observat cu trăirea zilnică potrivit Evangheliei lui Isus Hristos.
Gheparzi și antilope
Gheparzii sunt cele mai rapide animale de uscat de pe pământ și ating viteza de până la 120 km/h. Aceste animale frumoase pot accelera de pe loc și ajung la viteza de până la 109 km/h în mai puțin de trei secunde. Gheparzii sunt animale de pradă care se furișează pe lângă prada lor și aleargă o distanță scurtă pentru a urmări și a ataca.
Susan și cu mine am petrecut aproape două ore observând doi gheparzi care urmăreau un grup mare de antilope, cele mai comune și mai răspândite din Africa. Iarba înaltă și uscată a savanei africane era maro-aurie și aproape că ascundea în totalitate prădătorii în timp ce aceștia urmăreau un grup de antilope. Gheparzii erau la o distanță de aproximativ 91 de metri unul de celălalt, dar lucrau împreună.
În timp ce un ghepard stătea drept în iarbă și nu se mișca, celălalt ghepard se târâia pe pământ și se apropia încet de antilopa care nu bănuia nimic. Apoi, ghepardul care stătuse drept dispărea în iarbă exact în același moment în care celălalt ghepard se ridica. Acest tipar alternativ, în care un ghepard se lăsa în jos și se târâia înainte, în timp ce celălalt ghepard stătea drept în iarbă, a continuat mult timp. Viclenia discretă a strategiei a fost menită să abată și să înșele antilopele și, astfel, să le distragă atenția de la pericolul care se apropia. Cu răbdare și perseverență, cei doi gheparzi au lucrat ca echipă pentru a-și asigura următoarea masă.
Între grupul mare de antilope și gheparzii care se apropiau, erau mai multe antilope adulte puternice care stăteau ca santinele pe mușuroaie de termite. Panorama mai largă a pajiștilor de pe dealurile mici le permitea acestor antilope santinele să urmărească semne de pericol.
Apoi, dintr-o dată, când gheparzii păreau să se afle la o distanță la care puteau ataca, întregul grup de antilope s-a întors și a fugit. Nu știu dacă sau cum au comunicat antilopele santinelă cu grupul mai mare, dar cumva a fost dat un avertisment și toate antilopele s-au mutat într-un loc sigur.
Și ce au făcut gheparzii după aceea? Fără întârziere, cei doi gheparzi și-au reluat tiparul alternativ în care un ghepard se lăsa în jos și se târâia înainte, în timp ce celălalt ghepard stătea drept în iarbă. Tiparul urmăririi a continuat. Ei nu s-au oprit. Nu s-au odihnit și nu au luat o pauză. Și-au urmat necontenit strategia de distragere și diversiune. Susan și cu mine am urmărit gheparzii cum s-au îndepărtat, apropiindu-ne mai mult și mai mult de grupul de antilope.
În acea seară, Susan și cu mine am avut o conversație memorabilă despre ceea ce am observat și am aflat. De asemenea, am discutat despre această experiență cu nepoții și copiii noștri și am descoperit multe lecții valoroase. Doresc să descriu acum trei dintre aceste lecții.
Lecția nr. 1 – Să fim atenți la deghizările înșelătoare ale răului
Pentru mine, gheparzii sunt creaturi elegante, încântătoare și captivante. Blana gălbuie-cafenie până la gri-alb cu pete negre servește drept deghizare frumoasă care face ca aceste animale să fie aproape invizibile, în timp ce își urmăresc prada pe pajiștile africane.
Într-un mod asemănător, ideile și acțiunile periculoase din punct de vedere spiritual pot părea în mod frecvent a fi atractive, de dorit sau plăcute. Astfel, în lumea noastră contemporană, fiecare dintre noi trebuie să fim atenți la răul înșelător care pretinde că este bun. După cum ne-a avertizat Isaia: „Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune!”1.
Într-o perioadă paradoxală în care avortul este promovat ca fiind un lucru bun, iar haosul este descris drept libertate, cât de binecuvântați suntem să trăim în această dispensație din zilele din urmă, când lumina Evangheliei restaurate poate străluci în viața noastră și ne poate ajuta să discernem amăgirile și distragerile întunecate ale dușmanului.
„Pentru că, acei care sunt înțelepți, și au primit adevărul, și au primit Spiritul Sfânt pentru îndrumarea lor, și nu au fost înșelați – adevărat vă spun vouă, ei nu vor fi doborâți și aruncați în foc, ci vor suporta ziua”2.
Lecția nr. 2 – Să veghem și să fim atenți
Pentru o antilopă, un moment scurt de neglijență sau neatenție ar putea avea ca rezultat un atac rapid al unui ghepard. În mod asemănător, complacerea și neglijența spirituală ne fac vulnerabili la propunerile dușmanului. Nechibzuința spirituală face loc unui mare pericol în viața noastră.
iStock.com/Angelika
Nefi a descris modul în care Satana va încerca în ultimele zile să-i potolească și să-i ademenească pe copiii lui Dumnezeu într-o „siguranță carnală [falsă], așa încât ei vor spune: Totul este bine în Sion; da, Sionul prosperă, totul este bine – și în felul acesta diavolul înșală sufletele lor și-i conduce cu grijă în jos, în iad”3.
Este necesară o vigilență constantă pentru a zădărnici complacerea și neglijența. A fi vigilenți înseamnă a fi foarte atenți la posibile pericole sau dificultăți. Iar faptul de a veghea înseamnă a fi treji pentru a ne apăra și a ne proteja. Spiritual vorbind, trebuie să veghem și să fim atenți la îndemnurile Duhului Sfânt și la semnalele care vin de la străjerii Domnului de pe turnuri4.
„Da, și eu, de asemenea, vă îndemn pe voi… ca să fiți atenți să vă rugați fără răgaz pentru ca să nu fiți duși în rătăcire de ispitele diavolului… căci iată, el nu vă răsplătește cu nici un lucru bun”5.
Faptul de a ne concentra viața asupra Salvatorului și a Evangheliei Sale, face posibil să biruim tendința omului firesc de a fi neatent și leneș din punct de vedere spiritual. Deoarece suntem binecuvântați cu ochi care văd și urechi care aud6, Duhul Sfânt ne poate spori capacitatea de a privi și de a asculta atunci când, de regulă, putem crede că nu trebuie să privim sau să ascultăm ori când putem crede că nu este nimic de văzut sau auzit.
„Vegheați dar, pentru ca să fiți pregătiți.”7
Lecția nr. 3 – Să înțelegem intenția dușmanului
Ghepardul este un animal de pradă care vânează în mod natural alte animale. Toată ziua, în fiecare zi, ghepardul este un animal de pradă.
Satana „este dușmanul dreptății și al acelora care caută să împlinească voința lui Dumnezeu”8. Toată ziua, în fiecare zi, singura sa intenție și unicul său scop sunt de a face pe fiicele și fiii lui Dumnezeu să fie nenorociți la fel ca și el.9
Planul fericirii întocmit de Tatăl este menit să ofere îndrumare copiilor Săi, să-i ajute să aibă parte de bucurie de durată și să-i ducă în siguranță acasă, la El, cu trupuri înviate, exaltate. Diavolul face eforturi pentru a-i determina pe fiicele și fiii lui Dumnezeu să fie confuzi și nefericiți pentru a le împiedica progresul etern. Dușmanul lucrează necontenit pentru a denatura elementele pe care le urăște cel mai mult din planul Tatălui.
Satana nu are trup și progresul său etern a fost oprit. Așa cum apa unui râu este oprită de un baraj, tot așa progresul etern al dușmanului este oprit pentru că el nu are un trup fizic. Din cauza rebeliunii sale, Lucifer s-a privat singur de toate binecuvântările și experiențele vieții muritoare devenite posibile prin intermediul unui tabernacol din carne și oase. Unul dintre înțelesurile scripturale ale cuvântului blestemat este ilustrat de incapacitatea sa de a continua să se dezvolte și să devină ca Tatăl nostru Ceresc.
Deoarece trupul fizic este atât de important pentru planul fericirii întocmit de Tatăl și pentru evoluția noastră spirituală, Lucifer caută să împiedice progresul nostru încercând să ne ispitească să ne folosim trupurile în mod necorespunzător. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că siguranța spirituală constă, în cele din urmă, în faptul de a „«nu face niciodată primul pas ispititor spre a merge acolo unde nu ar trebui să mergem și să facem ceea ce nu ar trebui să facem»… Ca ființe umane, cu toții avem pofte [fizice] necesare supraviețuirii noastre. «Aceste pofte sunt absolut esențiale pentru perpetuarea vieții. Așadar, ce face dușmanul?… Ne atacă prin poftele noastre. Ne ispitește să mâncăm ceea ce nu ar trebui să mâncăm, să bem ceea ce nu ar trebui să bem și să iubim așa cum nu ar trebui să iubim!»”.10
Una dintre ironiile supreme ale eternității este aceea că dușmanul, care este nenorocit tocmai pentru că el nu are trup fizic, ne invită și ne ademenește să avem parte de nenorocirea sa prin folosirea nepotrivită a trupurilor noastre. Lucrul pe care nu-l are și pe care nu-l poate folosi este astfel ținta principală a încercărilor lui de a ne ademeni către distrugerea fizică și spirituală.
Înțelegerea intenției unui dușman este vitală pentru pregătirea eficientă pentru posibile atacuri.11 Tocmai deoarece căpitanul Moroni știa intenția lamaniților, el a fost pregătit să-i întâlnească în momentul venirii lor și a învins.12 Și același principiu și aceeași promisiune sunt valabile pentru fiecare dintre noi.
„Dacă sunteți pregătiți nu vă va fi teamă.
Și pentru ca să puteți scăpa de puterea dușmanului”.13
Invitație, promisiune și mărturie
La fel cum pot fi învățate lecții importante din observarea comportamentului gheparzilor și al antilopelor, tot așa fiecare dintre noi trebuie să caute lecțiile și avertismentele care se găsesc în evenimentele simple din viața de zi cu zi. Pe măsură ce căutăm să avem mintea și inima deschise pentru a primi îndrumare cerească prin puterea Duhului Sfânt, unele dintre cele mai mari instrucțiuni pe care le putem primi și multe dintre cele mai puternice avertismente care ne pot ocroti își vor avea originea în propriile experiențe de zi cu zi. Pilde puternice sunt cuprinse atât în scripturi, cât și în viața noastră de zi cu zi.
Am subliniat doar trei dintre numeroasele lecții care pot fi identificate în aventura pe care Susan și cu mine am avut-o în Africa. Vă invit și vă încurajez să reflectați la acest episod cu gheparzii și antilopele și să identificați lecții suplimentare pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră. Vă rog să vă amintiți întotdeauna că adevăratul centru al învățării Evangheliei și trării conform acesteia este căminul dumneavoastră.
Pe măsură ce răspundeți cu credință la această invitație, gânduri inspirate vă vor veni în minte, sentimente spirituale se vor intensifica în inima dumneavoastră și veți recunoaște acțiunile care ar trebui întreprinse sau continuate pentru ca dumneavoastră să puteți să „luați toată armura [lui Dumnezeu], pentru ca să puteți să vă împotriviți în ziua cea rea, făcând totul pentru a putea rezista”14.
Vă promit că binecuvântările care vin în urma pregătirii eficiente și a ocrotirii spirituale vor abunda în viața dumneavoastră, în timp ce sunteți atenți să vă rugați cu atenție și fără răgaz.
Depun mărturie că înaintarea pe cărarea legămintelor oferă siguranță spirituală și invită bucuria de durată în viața noastră. Și depun mărturie că Salvatorul înviat și viu ne va susține și ne va întări atât în momentele bune, cât și în cele rele. Depun mărturie despre aceste lucruri în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.