Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele
Să aparținem lui Dumnezeu și să mergem unul cu altul pe cărarea legămintelor Sale înseamnă să fim binecuvântați de sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele.
Dragi frați și surori, în relatarea următoare ni se povestește despre un copil de la Societatea Primară care învață să se roage. „Îți mulțumesc pentru litera A, litera B… litera G.” Rugăciunea copilului continuă, „Îți mulțumesc pentru literele X, Y, Z. Dragă Tată Ceresc, Îți mulțumesc pentru numărul 1, numărul 2”. Învățătoarea de la Societatea Primară este surprinsă, dar așteaptă cu înțelepciune. Copilul spune, „Îți mulțumesc pentru numărul 5, numărul 6 – și Îți mulțumesc pentru învățătoarea mea de la Societatea Primară. Ea este singura persoană care m-a lăsat vreodată să-mi termin rugăciunea”.
Tatăl Ceresc aude rugăciunea fiecărui copil. Cu infinită dragoste, El ne încurajează să credem și să facem legăminte pentru a aparține Bisericii Sale.
Lumea este plină de miraje, iluzii, șiretenie. Foarte multe lucruri par trecătoare și superficiale. Când lăsăm deoparte aparențele înșelătoare, faptele care par reale, dar sunt false, sau aprobarea sau dezaprobarea exprimată de alții pe rețelele de socializare, ne dorim mai mult decât ceva superficial și temporar, o legătură efemeră sau urmărirea propriului interes pentru lucrurile lumești. Din fericire, există răspunsuri la aceste probleme.
Când ne gândim la marile porunci ale lui Dumnezeu de a-L iubi pe El și pe cei din jurul nostru prin legământ, facem acest lucru nu ca un străin sau oaspete, ci ca un copil de-al Său, care se simte acasă.1 Paradoxul din vechime este încă adevărat. Când, datorită legămintelor pe care le-am făcut, ne pierdem interesul pentru lucrurile lumești, noi găsim și devenim cea mai bună persoană eternă care putem fi2 – liberă, vie, reală – și definim relațiile noastre cele mai importante. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele înseamnă să facem și să ținem promisiuni solemne față de Dumnezeu și unul față de altul, prin rânduieli sacre, rânduieli care invită puterea Divinității să se manifeste în viața noastră.3 Când facem legământ în numele a tot ce suntem, noi putem deveni mai mult decât suntem. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele ne asigură un loc, o relatare a unor fapte care merită atenție și capacitatea de a deveni. El produce credința necesară pentru viață și salvare.4
Legămintele divine devin o sursă de dragoste pentru Dumnezeu și de la Dumnezeu și, drept urmare, pentru ceilalți și de la ceilalți. Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, ne iubește mai mult și ne cunoaște mai bine decât ne iubim și ne cunoaștem noi înșine. Credința în Isus Hristos și schimbarea personală (pocăința) aduce îndurare, har, iertare. Acestea alină durerea, singurătatea, nedreptatea, pe care le întâmpinăm în viața muritoare. Pentru că este Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc dorește să primim darul cel mai mare al lui Dumnezeu – bucuria Sa, viața Sa eternă.5
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al legământului. Prin natura Sa, El „[ține] legământul și [arată] îndurare”6. Legămintele Sale durează „atât timp cât timpul va fi sau cât pământul va dura sau cât va fi vreun om pe fața pământului ca să fie salvat”7. Noi nu suntem meniți să rătăcim în incertitudine și îndoială în timpul vieții muritoare, ci să ne bucurăm de relațiile valoroase oferite de legăminte, „mai [tari]… decât legăturile morții”8.
Rânduielile și legămintele lui Dumnezeu sunt universale în modul de aplicare și individuale în modul în care se îndeplinesc. Conform corectitudinii lui Dumnezeu, fiecare persoană, în orice loc și la orice vârstă, poate primi rânduieli necesare salvării. Libertatea de a alege se aplică – persoanele aleg dacă acceptă rânduielile oferite. Rânduielile oferite de Dumnezeu asigură indicatoare pe cărarea legămintelor Sale. Noi numim planul lui Dumnezeu de a aduce copiii Săi acasă planul mântuirii, planul salvării, planul fericirii. Mântuirea, salvarea, fericirea celestială sunt posibile datorită faptului că Isus Hristos „a împlinit această ispășire desăvârșită”9.
Să aparținem lui Dumnezeu și să mergem unul cu altul pe cărarea legămintelor Sale înseamnă să fim binecuvântați de sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele.
În primul rând, acest sentiment de apartenență Îl are la bază pe Isus Hristos ca „Mijlocitorul legământului cel nou”10. Toate lucrurile pot conlucra împreună spre binele nostru când suntem „sfințiți în Hristos… în legământul Tatălui”11. Fiecare binecuvântare bună și promisă este primită de cei care rămân credincioși până la sfârșit. „Starea fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu” este cea în care „sunt binecuvântați în toate lucrurile, atât cele lumești, cât și cele spirituale” și „[pot] locui cu Dumnezeu… într-o stare de fericire fără de sfârșit”12.
Când ne onorăm legămintele, putem simți, uneori, că suntem în compania îngerilor. Și vom fi – în compania celor pe care-i iubim și care ne binecuvântează de această parte a vălului și a celor care ne iubesc și ne binecuvântează de cealaltă parte a vălului.
Recent, sora Gong și cu mine am văzut într-o cameră de spital o manifestare plină de dragoste a sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele. Un tată tânăr avea nevoie cu disperare de un transplant de rinichi. Familia lui a plâns, a postit și s-a rugat ca el să primească un rinichi. Când s-a primit vestea că un rinichi salvator al vieții devenise disponibil, soția lui a spus încet: „Sper că cealaltă familie este bine”. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele este prezentat în cuvintele apostolului Pavel astfel: „să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința pe care o avem împreună, și voi și eu”13.
În timpul vieții, putem să ne pierdem credința în Dumnezeu, dar El niciodată nu-Și pierde credința în noi. Putem spune că lumina Sa din pridvor ne așteaptă aprinsă tot timpul. El ne invită să venim sau să ne întoarcem la legămintele care marchează calea Sa. El ne așteaptă pregătit să ne îmbrățișeze, chiar dacă suntem „încă departe”14. Când căutăm cu ochiul credinței tipare, firul principal al vieții noastre sau desprindem învățăminte din experiențele noastre, putem vedea îndurarea Sa blândă și încurajarea Sa, în special în încercările, întristările și provocările noastre, precum și în bucuriile noastre. Oricât de des ne împiedicăm sau cădem, dacă vom continua să ne îndreptăm spre El, El ne va ajuta, pas cu pas.
În al doilea rând, Cartea lui Mormon este o mărturie, pe care o putem ține în mâinile noastre, despre sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele. Cartea lui Mormon este instrumentul promis pentru adunarea copiilor lui Dumnezeu, profețită ca noul legământ.15 Când citim Cartea lui Mormon, singuri sau cu alții, fie în gând, fie cu glas tare, noi putem să-L întrebăm pe Dumnezeu „cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos” și să primim prin puterea Duhului Sfânt asigurarea din partea lui Dumnezeu că este adevărată Cartea lui Mormon.16 Aceasta include asigurarea că Isus Hristos este Salvatorul nostru, Joseph Smith este profetul restaurării și că Biserica Domnului este numită după numele Său – Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.17
Cartea lui Mormon, prin legământul vechi și modern, vă vorbește vouă care sunteți copiii lui Lehi, „copiii profeților”18. Strămoșii voștri au primit prin legământ promisiunea că voi, urmașii lor, citind Cartea lui Mormon, veți recunoaște un glas ca și cum ar striga din țărână.19 Acel glas pe care-l auziți când citiți Cartea lui Mormon vă mărturisește că voi sunteți „copiii legământului”20 și că Isus este Păstorul vostru cel Bun.
Cartea lui Mormon invită pe fiecare dintre noi, după cum a spus Alma, să intrăm „într-un legământ cu [Domnul], [să-L slujim] și [să ținem] poruncile Lui, pentru ca El să-Și poată revărsa Spiritul Său mai din plin asupra [noastră]”21. Când vrem să ne schimbăm în bine – după cum a spus o persoană, „să ne oprim să fim mizerabili și să începem să fim fericiți fiind fericiți” – noi putem deveni deschiși la îndrumare și ajutor și putem deveni mai puternici. Noi putem ajunge prin legământ să aparținem lui Dumnezeu și unei comunități de credincioși și putem primi binecuvântările promise în doctrina lui Hristos22 – acum.
Restaurarea autorității preoției și a puterii de a binecuvânta toți copiii Săi este al treilea aspect al sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele. În această dispensație, Ioan Botezătorul și apostolii Petru, Iacov și Ioan au venit ca mesageri glorificați de la Dumnezeu pentru a restaura autoritatea preoției Sale.23 Preoția lui Dumnezeu și rânduielile Sale fac mai prețioase relațiile pe pământ și pot pecetlui în cer relațiile stabilite prin legăminte.24
Preoția poate binecuvânta, literalmente, de la naștere până la moarte – de la numirea și binecuvântarea noului născut până la dedicarea unui mormânt. Binecuvântarea preoției vindecă, alină, îndrumă. Un tată era supărat pe fiul său, până când dragostea iertătoare a intervenit când tatăl i-a dat fiului său o duioasă binecuvântare a preoției. O dragă tânără fată, singura membră a Bisericii în familia sa, avea îndoieli cu privire la dragostea lui Dumnezeu pentru ea până când a primit o inspirată binecuvântare a preoției. În întreaga lume, patriarhi nobili se pregătesc spiritual pentru a da binecuvântări patriarhale. Când patriarhul își așează mâinile pe capul dumneavoastră, el simte și exprimă dragostea lui Dumnezeu pentru dumneavoastră. El declară descendența dumneavoastră în casa lui Israel. El indică binecuvântări de la Dumnezeu. Atentă ca întotdeauna, soția unui patriarh mi-a povestit despre modul în care ea și familia ei invită Spiritul, în special în zilele în care tatăl lor dă binecuvântări patriarhale.
În cele din urmă, avem parte de binecuvântările sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele, când îl urmăm pe profetul Domnului și ne bucurăm trăind conform legămintelor din templu, inclusiv căsătoria în legământ. Căsătoria în legământ devine sfântă și eternă când noi căutăm zilnic fericirea soțului sau a soției și a familiei înainte de fericirea noastră. Când „eu” devine „noi”, creștem împreună. Îmbătrânim împreună, întinerim împreună. Când ne binecuvântăm unul pe altul pe parcursul vieții uitând de noi înșine, ne găsim speranțele și bucuriile sfințite pentru timp și eternitate.
Deși situațiile în care ne aflăm diferă, când facem tot ce ne stă în putință, cât de bine putem și cerem cu sinceritate și căutăm ajutorul Său pe toată durata experiențelor noastre, Domnul ne va îndruma, la timpul Său și în felul Său, în mintea și în inima noastră, prin Duhul Sfânt.25 Legămintele căsătoriei unesc prin alegerea comună a celor care le fac – ne amintesc respectul pe care Dumnezeu și noi înșine îl avem pentru libertatea de a alege, precum și binecuvântarea ajutorului Său când îl căutăm în deplină uniune.
Roadele sentimentului de apartenență pe care îl oferă legămintele de-a lungul generațiilor unei familii sunt simțite în căminele și inimile noastre. Vă rog să-mi permiteți să ilustrez cu exemple personale.
Când sora Gong și cu mine ne-am îndrăgostit unul de celălalt și ne-am căsătorit, am învățat despre libertatea de a alege și decizii. O perioadă, eram la școală în două țări diferite, care se aflau pe două continente diferite. Acesta este motivul pentru care, să fiu cinstit, am obținut o diplomă de doctor în relații internaționale.
Când am întrebat: „Tată Ceresc, să mă căsătoresc cu Susan?”, am simțit pace. Dar, atunci când am învățat să mă rog cu intenție adevărată și am spus: „Tată Ceresc, o iubesc pe Susan și vreau să mă căsătoresc cu ea. Promit că voi fi cel mai bun soț și tată posibil” – și când am acționat și am luat cele mai bune decizii pe care le puteam lua, atunci am primit cele mai puternice confirmări.
Acum, în familiile noastre, atât în familia Gong, cât și în familia Lindsay, arborii genealogici, povestirile și fotografiile de pe FamilySearch ne ajută să descoperim și să creăm legături datorită experiențelor generațiilor, experiențe trăite prin sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele.26 Pentru noi, unii dintre strămoșii respectați sunt:
Străbunica Alice Blauer Bangerter (străbunica maternă a surorii Gong) care primise trei cereri în căsătorie într-o singură zi și i-a cerut, mai târziu, soțului ei să conecteze o pedală la mașina ei de bătut untul, astfel încât să poată să bată unt, să tricoteze și să citească în același timp.
Străbunicul Loy Kuei Char care și-a purtat copiii pe spate și câteva bunuri ale familiei sale pe un măgar când au traversat câmpurile cu lavă în Marea Insulă Hawaii. Dedicarea și sacrificiul generațiilor familiei Char binecuvântează, astăzi, familia noastră.
Buni Mary Alice Powell Lindsay a rămas singură cu cinci copii mici când soțul și fiul ei cel mai mare au murit brusc la distanță de numai câteva zile. Ea a fost văduvă timp de 47 de ani și și-a crescut familia cu sprijinul și dragostea conducătorilor și membrilor locali. În timpul acelor mulți ani, Buni I-a promis Domnului că, dacă o va ajuta, nu avea să se plângă niciodată. Domnul a ajutat-o. Ea nu s-a plâns niciodată.
Dragi frați și surori, tot ceea ce este bun și etern se bazează pe realitatea existenței lui Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, și a Fiului Său, Isus Hristos, și a ispășirii Sale, despre care depune mărturie Duhul Sfânt. Domnul nostru, Isus Hristos, este Mijlocitorul noului legământ. Mărturia despre Isus Hristos este un scop al legământului Cărții lui Mormon.27 Prin jurământ și legământ, autoritatea preoției restaurate a lui Dumnezeu este menită să binecuvânteze toți copiii lui Dumnezeu, inclusiv prin căsătoria în legământ, generațiile familiei și binecuvântări personale.
Salvatorul nostru declară: „Eu sunt Alfa și Omega, Hristos Domnul; da, chiar Eu sunt, începutul și sfârșitul, Mântuitorul lumii”28.
A fost cu noi de la început și El este cu noi, în toate sentimentele noastre de apartenență pe care le oferă legămintele, până la sfârșit. Eu depun mărturie astfel, în numele sacru și sfânt al lui Isus Hristos, amin.