Atingerea Salvatorului
Pe măsură ce venim la El, Dumnezeu ne va sări în ajutor fie să ne vindece, fie să ne dea putere să biruim orice încercare.
Cu aproximativ 2.000 de ani în urmă, Salvatorul a coborât de pe munte după ce a propovăduit Fericirile și alte principii ale Evangheliei. Pe când mergea pe un drum, un om care avea lepră s-a apropiat de El. Bărbatul a dat dovadă de pioșenie și respect îngenunchind înaintea lui Hristos, pentru a căuta alinare pentru suferințele sale. Rugămintea lui a fost simplă: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”.
Apoi, Salvatorul Și-a întins mâna către el și, atingându-l, a zis: „Da, vreau, fii curățit”1.
Din această relatare, învățăm că Salvatorul dorește întotdeauna să ne binecuvânteze. Unele binecuvântări pot apărea imediat, unele după mai mult timp și altele pot apărea chiar după această viață, dar binecuvântările vor apărea la timpul potrivit.
Asemenea leprosului, putem găsi tărie și alinare în această viață dacă acceptăm voia Sa și știm că El dorește să ne binecuvânteze. Putem găsi tăria să înfruntăm orice încercare, să biruim ispitele și să înțelegem și să îndurăm circumstanțele noastre dificile. Cu siguranță, în unul dintre cele mai copleșitoare momente ale vieții Sale, puterea Salvatorului de a îndura s-a mărit când i-a spus Tatălui Său: „Facă-se voia Ta”2.
Leprosul nu a fost pretențios sau impunător când a cerut să fie vindecat. Cuvintele sale dezvăluie o atitudine umilă, cu așteptări mari, dar, de asemenea, cu o dorință sinceră ca voia Salvatorului să fie îndeplinită. Acesta este un exemplu de atitudine pe care trebuie s-o avem când venim la Hristos. Putem să venim la Hristos cu certitudinea că dorința Sa este în acest moment și va fi întotdeauna cel mai bun lucru pentru viața noastră muritoare și pentru cea eternă. El are o perspectivă eternă pe care noi nu o avem. Trebuie să venim la Hristos cu o dorință sinceră ca voia noastră să fie înghițită în cea a Tatălui, așa cum voia Sa a fost înghițită în cea a Tatălui.3 Acest lucru ne va pregăti pentru viața eternă.
Este foarte greu să ne imaginăm suferința fizică și emoțională cu care era împovărat leprosul care a venit la Salvator. Lepra atacă nervii și pielea, cauzând desfigurare și dizabilități. În plus, aceasta avea ca urmare un mare stigmat social. O persoană cu lepră trebuia să-i părăsească pe cei dragi și să trăiască izolată de societate. Leproșii erau considerați necurați atât fizic, cât și spiritual. Din acest motiv, legea lui Moise cerea ca leproșii să poarte haine sfâșiate și să strige: „Necurat!” în timp ce mergeau.4 Bolnavi și disprețuiți, leproșii ajungeau să trăiască în case abandonate sau morminte.5 Nu este greu să ne imaginăm că leprosul care s-a apropiat de Salvator era frânt.
Uneori, într-un fel sau altul, și noi ne putem simți frânți fie din cauza faptelor noastre, fie din cauza faptelor altora, din cauza unor circumstanțe asupra cărora avem sau nu control. În asemenea momente, ne putem lăsa voia în mâinile Sale.
Cu câțiva ani în urmă, Zulma – soția mea, jumătatea mea mai bună – a primit câteva vești rele la doar două săptămâni înainte de nunta unuia dintre copiii noștri. Ea a avut o tumoare la glanda parotidă, care creștea rapid. Fața ei a început să se umfle și trebuia să facă o operație delicată. I-au trecut prin minte multe gânduri care i-au împovărat inima. Era tumoarea malignă? Cum avea să se vindece corpul ei? Avea să îi paralizeze fața? Cât de puternică avea să fie durerea? Avea să rămână cu cicatrici pe față? Tumoarea avea să se întoarcă? Avea să poată participa la nunta fiului nostru? În timp ce stătea în sala de operații, se simțea frântă.
În acel moment atât de important, Spiritul i-a șoptit că trebuia să accepte voia Tatălui. Atunci, ea a ales să se încreadă în Dumnezeu. Ea a avut un sentiment puternic că, oricare ar fi rezultatul, voia Lui avea să fie cel mai bun lucru pentru ea. Curând după aceea, a alunecat în somnul cauzat de anestezie.
Mai târziu, a scris, în mod poetic, în jurnalul ei: „Pe masa de operație, m-am plecat înaintea Ta și, supunându-mă voinței Tale, am adormit. Am știut că mă pot încrede în Tine, deoarece niciun lucru rău nu poate veni de la Tine”.
Ea a găsit tărie și alinare supunându-se voinței Tatălui. În acea zi, Dumnezeu a binecuvântat-o foarte mult.
Oricare ar fi circumstanțele noastre, ne putem exercita credința de a veni la Hristos și a găsi un Dumnezeu în care putem avea încredere. Așa cum a scris unul dintre copiii mei, Gabriel:
„Potrivit profetului, fața lui Dumnezeu este mai luminoasă decât soarele
iar părul Său este mai alb decât zăpada
iar glasul Său vuiește ca un râu
și, pe lângă El, omul nu e nimic…
Mă simt zdrobit când îmi dau seamă că nici eu nu sunt nimic.
Și doar atunci găsesc, cu stângăcie, calea către un dumnezeu în care mă pot încrede.
Și doar atunci descopăr Dumnezeul în care mă pot încrede”6.
Un Dumnezeu în care ne putem încrede ne dă speranță. Putem avea încredere în El deoarece El ne iubește și dorește ce este mai bine pentru noi în orice împrejurare.
Leprosul s-a apropiat datorită puterii speranței. Lumea nu i-a oferit nicio soluție, nici măcar alinare. Astfel, simpla atingere a Salvatorului a fost o mângâiere pentru întregul său suflet. Putem doar să ne imaginăm sentimentele profunde de recunoștință ale leprosului când a simțit atingerea Salvatorului, în special când a auzit cuvintele: „Da, vreau, fii curățit”.
Povestea spune că „îndată a fost curățită lepra lui”7.
Și noi putem simți atingerea mâinii iubitoare și vindecătoare a Salvatorului. Ce fericire, speranță și recunoștință simțim în sufletul nostru știind că El dorește să ne ajute să fim curați! Pe măsură ce venim la El, Dumnezeu ne va sări în ajutor fie să ne vindece, fie să ne dea putere să biruim orice încercare.
În orice caz, faptul de a accepta voia Sa – nu a noastră – ne va ajuta să înțelegem circumstanțele noastre. Niciun lucru rău nu poate veni de la Dumnezeu. El știe ce este cel mai bine pentru noi. Poate că El nu va ridica poverile noastre imediat. Uneori, El va face ca acele poveri să pară mai ușoare, așa cum a făcut cu Alma și poporul său.8 În cele din urmă, datorită legămintelor, poverile vor fi ridicate de pe umerii noștri9 fie în această viață, fie la sfânta înviere.
O dorință sinceră ca voia Lui să se îndeplinească și înțelegerea naturii divine a Mântuitorului ne ajută să dezvoltăm tipul de credință pe care a dovedit-o leprosul pentru a fi curățat. Isus Hristos este un Dumnezeu al dragostei, un Dumnezeu al speranței, un Dumnezeu al vindecării, un Dumnezeu care dorește să ne binecuvânteze și să ne ajute să fim curați. Aceasta este ceea ce a dorit înainte să vină pe acest pământ, când S-a oferit voluntar să ne salveze când greșim. Aceasta este ceea ce Și-a dorit în Ghetsimani când a suferit o durere neînțeleasă de oameni în timpul agoniei pentru a plăti prețul păcatului. Aceasta este ceea ce Își dorește acum când pledează în favoarea noastră înaintea Tatălui.10 De aceea El continuă să ofere invitația: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”11.
El ne poate ridica și ne poate înălța pentru că El are capacitatea de a face acest lucru. El a luat asupra Sa toate durerile trupului și spiritului, astfel încât inima Lui să fie inundată de milă pentru a ne putea ajuta pe noi în toate lucrurile, a ne vindeca și a ne înălța.12 Cuvintele lui Isaia, așa cum este citat de Abinadi, exprimă acest adevăr într-un mod frumos și înduioșător:
„Cu siguranță, El ne-a purtat supărările noastre și a luat asupra Sa durerile noastre…
El a fost rănit pentru păcatele noastre, El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care trebuia să ne aducă nouă pacea a căzut pe El; și prin rănile Lui suntem tămăduiți”13.
Același concept este propovăduit în această poezie:
„«O, Tâmplare din Nazaret,
Repară astă inimă ce-n trecut s-a frânt,
Această viață, ruinată în prag de moarte,
O, poți Tu să le repari, Tâmplare?»
Și cu mâna Sa bună și binevoitoare,
Cu propria-I viață a țesut
Viețile noastre distruse, până când ele
O nouă față au căpătat – «Toate noi au fost făcute».
«[Materia] sfărâmată a inimii mele,
Dorință, ambiție, speranță și credință,
Modelează-le într-un întreg perfect,
O, Tâmplare din Nazaret!»”14.
Dacă simțiți că nu sunteți curați în vreun fel, dacă vă simțiți frânți, trebuie să știți că puteți fi curățiți, puteți fi vindecați, deoarece El vă iubește. Aveți încredere că niciun lucru rău nu poate veni de la El.
Deoarece El „a coborât sub toate lucrurile”15, El face posibil ca toate lucrurile frânte din viața noastră să poată fi reparate și, astfel, putem fi împăcați cu Dumnezeu. Prin El, toate lucrurile pot fi împăcate, atât lucrurile care sunt pe pământ, cât și lucrurile care sunt în cer, făcând „pace prin sângele crucii Lui”16.
Haideți să mergem la Hristos făcând toți pașii necesari. Când vom face aceasta, fie ca atitudinea noastră să fie asemenea celei a leprosului, care a spus: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. Dacă facem acest lucru, putem primi atingerea vindecătoare a Învățătorului, alături de dulcele Său glas, spunând: „Da, vreau, fii curățit”.
Salvatorul este un Dumnezeu în care ne putem încrede. El este Hristosul, Cel Uns, Mesia despre care depun mărturie în numele Său sfânt, chiar Isus Hristos, amin.