Asigurarea unei judecăți drepte

Vârstnicul James R. Rasband

din Cei Șaptezeci

Pentru a asigura o judecată dreaptă, Salvatorul va îndepărta cătina ignoranței și spinii dureroși ai rănirii provocate de alții.

Cartea lui Mormon ne învață doctrina lui Hristos

În luna octombrie a anului trecut, președintele Russell M. Nelson ne-a invitat să ne gândim cum ar fi diferită viața noastră în cazul în care „cunoașterea pe care am dobândit-o din Cartea lui Mormon [ne-ar] fi luată brusc”¹. Am cugetat asupra acestei întrebări și sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ați făcut la fel. Mi-a venit un gând în minte din nou și din nou – fără Cartea lui Mormon și claritatea ei privind doctrina lui Hristos și sacrificiul Său ispășitor, unde aș găsi pace?

Doctrina lui Hristos – care cuprinde principiile și rânduielile necesare salvării, care sunt: credința în Hristos, pocăința, botezul, darul Duhului Sfânt și îndurarea până la sfârșit – este predată de multe ori în toate scripturile restaurării, însă cu o putere anume în Cartea lui Mormon.² Doctrina începe cu credința în Hristos, și fiecare element ale ei depinde de încrederea în sacrificiul Său ispășitor.

Președintele Nelson ne-a învățat: „Cartea lui Mormon ne oferă cea mai completă și mai autorizată înțelegere despre ispășirea lui Isus Hristos”³. Cu cât înțelegem mai mult despre darul divin al Salvatorului, cu atât mai mult vom ajunge să cunoaștem, în mintea și inima noastră⁴, realitatea asigurării președintelui Nelson că „adevărurile din Cartea lui Mormon au puterea de a vindeca, alina, reface, ajuta, întări, consola și înveseli sufletul nostru”⁵.

Ispășirea Salvatorului îndeplinește toate cerințele dreptății

O contribuție vitală și dătătoare de pace a Cărții lui Mormon la înțelegerea noastră privind ispășirea Salvatorului, este învățătura ei potrivit căreia sacrificiul plin de milă al lui Hristos îndeplinește toate cerințele dreptății. Alma a explicat: „Dumnezeu Însuși ispășește pentru păcatele lumii pentru ca să înfăptuiască planul milei, ca să satisfacă cerințele dreptății, pentru ca Dumnezeu să fie un Dumnezeu perfect, drept și, de asemenea, milos”⁶. Planul milei al Tatălui⁷ – ceea ce scripturile numesc, de asemenea, planul fericirii⁸ sau planul salvării⁹ – nu putea fi îndeplinit decât dacă se îndeplineau toate cerințele dreptății.

Dar, concret, care sunt „cerințele dreptății”? Gândiți-vă la experiența trăită de Alma. Aduceți-vă aminte că, în tinerețe, Alma a căutat „să distrugă Biserica”¹⁰. De fapt, Alma a spus fiului său Helaman că a fost „chinuit cu durerile iadului” pentru că el, efectiv, a „ucis pe mulți dintre copiii [lui Dumnezeu]” ducându-i la „distrugere”¹¹.

Alma i-a explicat lui Helaman că, în cele din urmă, a avut parte de pace când „mintea [sa a prins]” învățătura tatălui său „în legătură cu venirea [lui] Isus Hristos… ca să ispășească pentru păcatele lumii”¹². Un Alma penitent a implorat să aibă parte de mila lui Hristos¹³ și, apoi, a simțit bucurie și alinare când și-a dat seama că Hristos a ispășit pentru păcatele sale și a îndeplinit toate cerințele dreptății. Din nou, ce ar fi cerut dreptatea în cazul lui Alma? Alma însuși ne-a învățat ulterior: „Niciun lucru necurat nu poate să moștenească împărăția lui Dumnezeu”¹⁴. Astfel, o parte a alinării lui Alma trebuie să fi fost faptul că, fără mijlocirea milei, dreptatea l-ar fi împiedicat să se întoarcă să trăiască în prezența Tatălui Ceresc.¹⁵

Salvatorul vindecă rănile pe care noi nu le putem vindeca

Însă, bucuria lui Alma a fost concentrată doar asupra sa – asupra faptului ca el să evite pedeapsa și ca el să se poată întoarce la Tatăl? Știm că Alma a suferit, de asemenea, din cauza celor pe care i-a îndepărtat de adevăr.¹⁶ Însă Alma nu-i putea vindeca și aduce înapoi pe toți cei pe care i-a îndepărtat de adevăr. El, de unul singur, nu putea să se asigure că li se va oferi ocazia corectă de a învăța doctrina lui Hristos și de a fi binecuvântați trăind potrivit principiilor ei care aduc bucurie. El nu putea să-i aducă înapoi pe cei care, poate, au murit orbiți în continuare de învățăturile sale false.

Președintele Boyd K. Packer ne-a învățat odată: „Gândul care l-a salvat pe Alma… este următorul: Să restaurezi ceea ce nu poți restaura, să vindeci rana pe care nu o poți vindeca, să repari ce ai stricat și nu poți repara este întocmai scopul ispășirii lui Hristos”¹⁷. Adevărul plin de bucurie de care mintea lui Alma „[se] prinsese” nu a fost doar că el putea fi făcut curat, ci și că cei cărora el le-a făcut rău puteau fi vindecați și tămăduiți.

Sacrificiul Salvatorului ne asigură o judecată dreaptă

Cu ani înainte ca Alma să fie salvat de această doctrină care ne oferă siguranță, regele Beniamin a propovăduit despre amploarea vindecării oferite de sacrificiul ispășitor al Salvatorului. Regele Beniamin a spus că „[veștile] bune, de mare bucurie” i-au fost date „de… un înger de la Dumnezeu”¹⁸. Printre acele vești bune a fost adevărul că Hristos avea să sufere și să moară pentru păcatele și greșelile noastre întru asigurarea că „o judecată dreaptă [poate] să pogoare asupra copiilor oamenilor”¹⁹.

Ce anume necesită o „judecată dreaptă”? În versetul următor, regele Beniamin a explicat că, pentru asigurarea unei judecăți drepte, sângele Salvatorului a ispășit pentru „păcatele celor care au căzut prin păcatul lui Adam” și ale celor „care au murit fără a cunoaște voința lui Dumnezeu în legătură cu ei sau care au păcătuit fără să știe”²⁰. El ne-a învățat că o judecată dreaptă necesită, de asemenea, ca „sângele lui Hristos [să ispășească] pentru” păcatele pruncilor.²¹

Aceste versete ne învață o doctrină glorioasă – sacrificiul ispășitor al Salvatorului vindecă, sub formă de dar, pe cei care păcătuiesc fără să știe, pe cei cărora, așa cum a spus Iacov, „nu [le este dată] nicio lege”²². Răspunderea pentru păcat depinde de lumina care ne-a fost dată și ține de capacitatea noastră de a ne exercita libertatea de a alege.²³ Cunoaștem acest adevăr vindecător și alinător numai datorită Cărții lui Mormon și a altor scripturi ale restaurării.²⁴

Desigur, acolo unde este dată o lege, unde cunoaștem voia lui Dumnezeu, suntem răspunzători. Regele Beniamin a subliniat: „Dar vai, vai de cel care știe că se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu! Căci Salvarea nu vine la nimeni, decât prin pocăință și credință în Domnul Isus Hristos”²⁵.

Și aceste lucruri sunt vești bune despre doctrina lui Hristos. Salvatorul nu numai că-i vindecă și-i restaurează pe cei care păcătuiesc fără să știe, El oferă, de asemenea, vindecare celor care păcătuiesc împotriva luminii, dacă se pocăiesc și au credință în El.²⁶

Alma trebuie să se fi „prins” de ambele adevăruri. Chiar ar fi putut Alma să simtă ceea ce el descrie ca „[bucurie… minunată]”²⁷ dacă ar fi crezut că Hristos l-a salvat pe el, însă i-a lăsat răniți pentru totdeauna pe cei pe care Alma i-a îndepărtat de adevăr? În mod sigur nu. Ca Alma să simtă pace completă, cei cărora el le-a făcut rău aveau, de asemenea, nevoie de ocazia de a fi tămăduiți.

Dar cum, mai exact, pot fi ei – sau cei cărora noi le-am putea face rău – tămăduiți? Deși nu înțelegem pe deplin procesul sacru prin care sacrificiul ispășitor al Salvatorului vindecă și restaurează, știm că pentru a asigura o judecată dreaptă, Salvatorul va îndepărta cătina ignoranței și spinii dureroși ai rănirii provocate de alții.²⁸ Prin aceasta, El asigură faptul că tuturor copiilor lui Dumnezeu li se va oferi ocazia, cu o viziune neobstrucționată, să aleagă să-L urmeze și să accepte marele plan al fericirii.²⁹

Salvatorul va repara tot ceea ce noi am stricat

Acestea sunt adevărurile care i-au adus pace lui Alma. Și acestea sunt adevărurile care trebuie să ne aducă și nouă pace mare. Fiind femei și bărbați firești, toți ne lovim sau, uneori, ne ciocnim unul de altul și este posibil să facem rău. Așa cum fiecare părinte poate depune mărturie, durerea asociată greșelilor noastre nu este doar teama că vom fi pedepsiți, ci și teama că este posibil să fi limitat bucuria copiilor noștri sau să-i fi împiedicat în vreun mod să vadă și să înțeleagă adevărul. Promisiunea glorioasă a sacrificiului ispășitor al Salvatorului este că, în ceea ce privește greșelile pe care le facem ca părinți, El îi consideră pe copiii noștri fără prihană și promite vindecarea lor.³⁰ Și chiar și atunci când au păcătuit împotriva luminii – cum toți o facem – brațul milei Sale este întins³¹ și El îi va mântui dacă ei nu vor face decât să privească spre El și vor trăi.³²

Deși Salvatorul are puterea să repare ceea ce noi nu putem repara, El ne poruncește să facem tot ce putem pentru a repara greșeala ca parte a pocăinței noastre.³³ Păcatele și greșelile noastre schimbă nu doar relația noastră cu Dumnezeu, ci și relațiile noastre cu alții. Uneori, acțiunile noastre de a vindeca și de a restaura pot fi simple, cum ar fi să ne cerem scuze, însă alteori, repararea greșelii poate necesita ani de acțiuni umile.³⁶ Cu toate acestea, în cazul multora dintre păcatele și greșelile noastre, pur și simplu nu putem să-i vindecăm complet pe cei pe care i-am rănit. Promisiunea magnifică, dătătoare de pace a Cărții lui Mormon și a Evangheliei restaurate este aceea că Salvatorul va repara tot ceea ce noi am stricat.³⁵ Și El ne va repara și pe noi dacă ne îndreptăm către El cu credință și ne pocăim de răul pe care l-am făcut.³⁶ El ne oferă aceste două daruri, deoarece El ne iubește pe toți cu o dragoste desăvârșită³⁷ și deoarece El este devotat faptului de a asigura o judecată dreaptă care onorează atât dreptatea, cât și mila. Depun mărturie că acestea sunt adevărate, în numele lui Isus Hristos, amin.